Securitate collaborator status upheld in mayoral candidate's appeal against CNSAS verification

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 01.02.2017, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

Pârâtul a candidat pentru funcţia de primar al localităţii Piatra Olt, judeţul Olt, prilej cu care s-a făcut verificări din oficiu, conform art. 3, coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1566 din 2 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..

S-a constatat calitatea pârâtului A., ns. 13.01.1963, în Piatra Olt, judeţul B., de colaborator al securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

A solicitat recurentul - pârât în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 20 Legea 544/2004 rejudecarea cauzei, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acţiunii în constatare formulate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întrucât nu sunt întrunite condiţiile art. 2 lit. b) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Sub un prim motiv de recurs, recurentul critică motivarea sumară a deciziei fără îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 425 lit. b) din C. proc. civ., în sensul că nu a fost expusă situaţia de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtului.

A considerat recurentul că latura subiectivă a activităţii de colaborator al securităţii nu se putea desprinde decât dacă se analiza întregul material probator pornind de la scopul relevat de semnarea unui angajament, până la conţinutul fiecărei note informative.

Al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. vizează aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că prima instanţă nu a efectuat o interpretare şi aplicare sistematică a condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În esenţă, recurentul - pârât a susţinut că instanţa fondului a considerat în mod greşit că au fost îndeplinite prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în condiţiile în care scopul cooperării cu organele de securitate îl reprezenta "descoperirea şi lichidarea unor abateri de la instrucţiunile de serviciu ce ar putea produce evenimente de cale ferată sau ar aduce pagube economiei naţionale", aceasta fiind şi motivaţia sa subiectivă care a stat la baza angajamentului de colaborare, respectiv cel de a contribui la prevenirea, descoperirea şi eliminarea abaterilor de la instrucţiunile de serviciu.

A mai invocat recurentul şi faptul că în C. pen. din 1968 erau reglementate la Cap. III Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, astfel că şi informaţiile furnizate puteau conduce la combaterea săvârşirii acestui tip de fapte.

S-a susţinut că niciuna din cele 5 note informative, respectiv Nota informativă olografă datată 31.11.88, Nota informativă olografă datată 7.11.88, Nota informativă olografă datată 12.05.89, Nota informativă olografă datată 12.06.89 şi Nota informativă olografă datată 21.09.89 nu se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 întrucât nu este vorba despre informaţii prin care se urmărea realizarea unui scop de poliţie politică, iar instanţa de fond ar fi trebuit să efectueze o analiză a materialului probator, în ansamblul său.

Prima instanţă s-a referit în considerentele sentinţei la o singură frază stereotip din Nota informativă datată 16.01.1989, privind pe numitul C., fără să motiveze motivele pentru care au fost respinse apărările formulate în sensul că modificarea scrisului din cuprinsul notei poate conduce la concluzia că aceasta nu îi aparţine.

Totodată, a invocat recurentul şi posibilitatea ca aceasta să fie dată într-o stare de stres emoţional provocată de forţarea sa de a relata aspecte care nu reflectau voinţa sa.

De asemenea, s-a arătat că instanţa fondului nu a nu a analizat cea de a treia condiţie prevăzută de lege, respectiv dacă informaţiile furnizate au produs repercursiuni asupra celui vizat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul CNSAS a solicitat respingerea recursului ca nefondat, hotărârea instanţei de fond respectând cerinţele art. 425 lit. b) din C. proc. civ.

În referire la soluţia dată asupra fondului acţiunii, a arătat intimatul că prima instanţă a analizat corect condiţiile a căror îndeplinire cumulativă este cerută de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se reţine în persoana recurentului pârât calitatea de colaborator al fostei Securităţi.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 februarie 2020, faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate, în raport cu motivele invocate de recurentul- pârât, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a efectuat verificări din oficiu conform art. 3, coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 şi a solicitat constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, pârâtul candidând pentru funcţia de primar al localităţii Piatra Olt, judeţul Olt,

Din Nota de Constatare nr. Dl/1/1458/03.08.2016, s-a precizat că pârâtul a fost recrutat în calitate de persoană de sprijin de către Inspectoratul Judeţean Olt, pentru cunoaşterea situaţiei operative din cadrul staţiei C.F.R. Slatina, şi a semnat un angajament olograf, preluând numele conspirativ "D.".

În această calitate a furnizat informaţii referitoare la un mecanic ajutor, în sensul că "are obiceiul ca atunci când se află în schimb în biroul de mişcare al staţiei Slatina să facă unele comentarii cu conţinut necorespunzător la adresa orânduirii noastre socialiste, să-şi manifeste unele nemulţumiri cu privire la condiţiile social politice din ţara noastră."

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar".

Curtea de apel a reţinut că sunt îndeplinite cele trei condiţii referitoare la:

1) furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă;

2) calitatea informaţiilor, de a viza activităţi sau atitudini potrivnice regimului;

3) efectele informaţiilor, de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului şi libertăţilor fundamentale ale omului;

Recurentul -pârât a invocat, drept temei de casare, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată nu cuprinde situaţia de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtului.

Din perspectiva acestor critici, reţine Înalta Curte că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi să ofere toate garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părţilor, cât timp raţionamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar şi în condiţiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

În privinţa lipsei motivelor pe care se întemeiază sentinţa recurată, este evident că o astfel de critică are un caracter neîntemeiat, hotărârea primei instanţe fiind motivată în raport de aspectele reţinute în cuprinsul acţiunii în constatare, care se referă exclusiv la Nota din data de 16 ianuarie 1989 din dosarul nr. x (cota CNSAS), răspunzând chestiunilor de fapt şi de drept care au fost supuse judecăţii în faţa sa.

Prin urmare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului formulat de pârât, în privinţa criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile recurentului vizând interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, constată, de asemenea, netemeinicia acestora.

Sub un prim aspect, recurentul - pârât invocă faptul că la dosar au fost depuse 5 note informative olografe care nu se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât nu este vorba despre informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar şi care să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ci abateri de la instrucţiunile de serviciu ce ar putea produce evenimente de cale ferată sau ar aduce pagube economiei naţionale, care puteau face şi obiectul unor infracţiuni prevăzute de C. pen.

Cu privire la acest aspect, instanţa de control judiciar, reţine că argumentele recurentului - pârât, care vorbeşte despre o "latură subiectivă" a activităţii de colaborare cu Securitatea, nu au suport în conţinutul textului prevăzut de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 267/2009, nu ne aflăm într-o procedură de stabilire a vreunei răspunderi juridice.

Astfel, în mod corect prima instanţă a cuprins în motivarea sa doar conţinutul înscrisului aflat la dosarul de fond, privind pe numitul C., singura notă apreciată relevantă de intimata - reclamantă pentru a învesti instanţa de judecată cu acţiunea în constatare.

În ceea ce priveşte conţinutul informaţiilor cuprinse în Nota din data de 16 ianuarie 1989 şi aptitudinea lor de a duce la îngrădirea dreptului şi libertăţilor fundamentale ale omului, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a dat semnificaţia juridică adecvată înscrisului prezentat în probaţiune de intimatul-reclamant, care dovedeşte că recurentul-pârât a furnizat informaţii prin care denunţa atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, comentarii politice negative ("comentarii cu conţinut necorespunzător la adresa orânduirii noastre socialiste"), comentarii privind condiţiile social - economice din ţară ("să-şi manifeste unele nemulţumiri cu privire la condiţiile social politice din ţara noastră"), apte prin ele însele să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Contrar susţinerilor recurentului- pârât, nota cuprinde relatări despre persoane determinate, despre activităţi şi atitudini interzise şi considerate potrivnice regimului totalitar comunist şi în urma cărora organele de securitate au dispus verificări specifice, astfel cum reiese din adnotarea ofiţerului de pe marginea notei furnizate.

Împrejurarea că printr-o altă notă informativă (din data de 12.02.1989), cu privire la aceeaşi persoană au fost relevate informaţii care se încadrau în sfera obligaţiilor de serviciu ale recurentului, nu prezintă relevanţă în raport de obiectul sesizării, întrucât, potrivit unei jurisprudenţe consolidate a instanţei supreme (ex. Decizia nr. 4039/29 octombrie 2014) este suficientă o singură informare a organelor de securitate în privinţa unei sau unor persoane cu atitudini critice la adresa sistemului comunist, în condiţiile prescrise de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În aplicarea O.U.G. nr. 24/2008, în practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a arătat că asemenea comentarii privind conducerea de partid şi de stat, care erau complet interzise de regimul comunist, a reprezentat un act de împotrivire faţă de regimul totalitar comunist.

In ceea ce priveşte condiţia ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, este evident că prin măsurile dispuse de organele de securitate în urma notelor furnizate de pârât, s-a realizat o intruziune în viaţa privată, o limitare a exercitării dreptului la opinie, în condiţiile în care libertatea cuvântului era recunoscută prin art. 28 din Constituţia din 1965.

Cu privire la susţinerea recurentului - pârât, că nu îi aparţine în totalitate conţinutul notei informative din 16.01.1989, deoarece în cuprinsul său se observă două tipuri de scris, se reţine că judecătorul fondului a procedat potrivit dispoziţiilor art. 303 din C. proc. civ., apreciind că nu există aceste diferenţe invocate, astfel că nu se poate pune în discuţie credibilitatea notei.

În ceea ce priveşte cea de a doua apărare, invocată în subsidiar, deşi cele două ipoteze se exclud în mod logic, respectiv al scrierii notei într-o stare de stres emoţional provocată de forţarea sa de a relata aspecte care nu reflectau voinţa sa, Înalta Curte reţine că, potrivit textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, sunt prevăzute doar două situaţii de natură a înlătura calitatea de colaborator al Securităţii, una când persoana a furnizat informaţiile în timpul unei anchete sau a unui proces penal şi cea de-a doua în cazul în care persoana care a furnizat informaţiile nu împlinise 16 ani. Nici una din aceste două situaţii nu a putut fi reţinuta în speţă.

Prin urmare, apărările recurentului cu privire la existenţa unor presiuni exercitate nu pot conduce la înlăturarea calităţii de colaborator al Securităţii.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei civile 1566 nr. 1566 din 2 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2020.