Constitutional unconstitutionality exception on 48-hour appeal deadline dismissed as not connected to the merits of the military pension dispute

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

În cadrul dosarului nr. x/2019, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 mai 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Ministrul Apărării Naţionale, Unitatea Militară 02576 Bucureşti prin comandant B., Comandantul Unităţii Militare 02576 Bucureşti (B.), Unitatea Militară 01308 Bucureşti prin comandant C., Comandantul Unităţii Militare 01308 Bucureşti (C.), Direcţia Gemerală Financiar-Contabilă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale (D.), Direcţia Generală Juridică din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Şeful Direcţiei Generale Juridice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale (E.), a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. (7) din Anexa nr. VII, Cap. II din Legea nr. 284/2010, a dispoziţiilor art. 86 alin. (8) din Anexa nr. VI din Legea - cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor O.G. nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999, a dispoziţiilor art. 28-30 şi art. 41 indice 1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare raportat la art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, art. 15-16, art. 20-21, art. 31, art. 41-42, art. 51-53, art. 73, art. 76, art. 118 din Constituţia României.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2019, Tribunalul Bucureşti:

- a admis, în parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.G. nr. 64/2006 prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 31, art. 41, art. 42, art. 52, art. 53, art. 73, art. 76 şi art. 118 din Constituţie;

- a respins, în rest, cererea de sesizare, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 decembrie 2019, sub dosar nr. x/2019.

În cadrul căii de atac a recursului, în şedinţa publică de la termenul de judecată din 21 mai 2020, recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, susţinând că acestea încalcă prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 16, art. 21, art. 24, art. 41, art. 73, art. 118 şi art. 129 din Constituţie.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 594 din 4 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a decis următoarele:

- a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată;

- a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă;

- a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ca inadmisibilă;

- a respins recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 594 din 4 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a deciziei atacate în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi, în rejudecare, admiterea cererii privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Printr-o primă critică, subsumată art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că instanţa şi-a depăşit atribuţiile, substituindu-se instanţei constituţionale, întrucât a fost învestită doar cu verificarea condiţiilor de admisibilitate, nu cu verificarea raportării la textele constituţionale a excepţiilor invocate, aşa cum ar fi procedat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată s-a bazat doar pe apărările pârâţilor, fără ca instanţa să ţină cont de argumentele sale, în sensul că excepţia îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În fine, în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de fond apreciind eronat că nu a fost dovedită condiţia privind legătura excepţiei invocate cu soluţionarea cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citaţi, intimaţii-pârâţi Comandamentul Garnizoanei Bucuresti - UM 02576 Bucuresti prin Directia Generală Juridică, B. - Comandant al UM 02576 Bucuresti prin Directia Generală Juridică, UM 01308 Bucuresti prin Directia Generală Juridică, C. - Comandant al UM 01308 Bucuresti prin Directia Generală Juridică, Direcţia Generală Financiar - Contabilă din M.A.P.N. prin Direcţia Generală Juridică, D. - Şef al D.G.F.C. prin Direcţia Generală Juridică, Direcţia Generală Juridică, Colonel E. - Şef al Direcţiei Generale Juridice, Ministerul Apărării Naţionale şi F. - Ministru al Apărării Naţionale nu au formulat întâmpinări în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea deciziei atacate, în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte apreciază că, faţă de criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

Cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Se remarcă însă că recurentul nu a înfăţişat şi nici nu a susţinut critici efective referitoare la acest aspect, simpla indicare a temeiul juridic nefiind de natură a conduce la examinarea pretinsului motiv de recurs.

Independent de aceasta, Înalta Curte remarcă aspectul că decizia supusă controlului judiciar satisface exigenţele art. 425 C. proc. civ., iar judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au fundamentat soluţia pronunţată.

Analizând recursul declarat de reclamantul A. din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", text din care rezultă, fără dubiu, că o condiţie de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale o reprezintă legătura textului de lege apreciat a fi neconstituţional cu soluţionarea cauzei.

În speţă, în acord cu opinia exprimată de completul de judecată care a pronunţat decizia recurată, Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionalitate anterior menţionată

În motivarea soluţiei sale, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că nu există o legătură între soluţionarea recursului cu care a fost învestită, [vizând încheierea de şedinţă din 12.11.2019, prin care Tribunalul Bucureşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. (7) din Anexa nr. VII, cap. II din Legea nr. 284/2010, art. 86 alin. (8) din Anexa nr. VI din Legea cadru nr. 153/2017, art. 28-30 şi art. 411 din Legea nr. 80/1995 şi a celorlalte dispoziţii legale menţionate de reclamant în cuprinsul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale] şi prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât recurentul-reclamant a motivat recursul declarat împotriva încheierii tribunalului cu respectarea termenului de 48 de ore de la comunicarea acesteia, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu prevederile art. 470 alin. (5) şi art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în condiţiile în care recursul a fost considerat a îndeplini cerinţele formale prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu are legătură cu soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Înalta Curte constată, astfel, că în privinţa modalităţii de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale decizia recurată este legală şi că, în mod judicios, prima instanţă a considerat că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu îndeplineşte una dintre condiţiile legale de admisibilitate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 594 din 4 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.