Recourse against a final judgment dismissing an annulment action barred by the principle of legality of appeals
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as inadmissible, leaving in force the Timișoara Court of Appeal decision that had rejected the annulment action. The dispute concerned a procedural challenge where a party attempted to appeal a decision dismissing an annulment filed against a non-appealable judgment. The court ruled the appeal inadmissible because the appealed decision was final and not subject to any further appeal under the law, thereby upholding the principle of legality of appeals. The decisive legal basis included Article 457(1) and Article 483(1) of the Code of Civil Procedure, establishing that appeals are strictly limited to those provided by law, and Article 634(1) defining final judgments as those not subject to appeal or revision, alongside Article 129 of the Romanian Constitution regarding the constitutionality of appeal routes.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Recourse against a final judgment dismissing an annulment action barred by the principle of legality of appeals: Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1435 din 18 iulie 2018, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş, împotriva deciziei civile nr. 60/11.01.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, reţinându-se că niciunul dintre motivele invocate nu se încadrează în cele permise de lege, întrucât, pe de o parte hotărârea atacată nu a fost pronunţată în recurs sau apel pentru a fi incidente dipoziţiile art. 503 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, nu se poate reţine nici motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) din cod cât pentru că partea a formulat critici referitoare la fondul cererii care nu pot fi analizate pe calea procedurii pendinte.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., solicitând admiterea acestuia.
I. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de contestator nefiind prevăzută de lege.
1. Asupra admisibilităţii recursului
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Conform art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, ci este pronunţată într-o contestaţie în anulare formulate împotriva unei decizii prin care s-a respins cererea de revizuire promovată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 7115/23.10.2017, prin care a fost respins recursul acestuia ca inadmisibil formulat împotriva altei decizii.
Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
În cauză, se reţjne că prin contestaţia în anulare formulată în faţa primei instanţe s-a urmărit anularea unei decizii care, de asemenea, nu este supusă nici unei căi de atac
Aşadar, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă.
Prin urmare, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu are cale de atac este inadmisibil.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ţinând seama şi de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1435 din 18 iulie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2021.