Probation officer salary: Ministerial passive standing for wage payments and cumulation of legal interest with inflation indexation

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP, în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, să-i calculeze corect salariul pentru luna decembrie a anului 2017.prin rectificarea, sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţa sectoriala (denumita în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţa menţionat "si stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie, aşa cu indică însăşi CCR prin Decizia nr. 794/2016 invocată în preambulul acestui OMJ;

- obligarea pârâţilor să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ după cum urmează:

• începând cu data de 09.04.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON;

• începând cu data de 01.12.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017.

- obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei.

- obligarea pârâtului MJ să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP:

• să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu Iun a ianuarie 2018 faţă de salariul corect calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON si în acord cu indicatiile emise în recomandarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie;

• să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat CORECT pentru luna decembrie 2017, în procentul şi în condiţiile indicate în cadrul aceleiaşi recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază -- pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate In maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şi aplicate în mod individual şi progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulate;

- obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariale de 25% aplicate prin OMJ m.

603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plăţii effective;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal do credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât şi a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4348 din 26 octombrie 2018, a admis excepţia rămânerii cauzei fără obiect, respingând capetele 1,2,3 şi 4 de cerere ca rămase fără obiect.

Totodată, a admis în parte acţiunea formualtă de reclamantă, şi a obligat pârâţii la plata actualizată a diferenţei salariale dintre veniturile efectiv încasate şi veniturile calculate conform Ordinului nr. 3396/C/30.08.2018 şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit salarial până la data plăţii effective.

De asemenea, a respins capătul 6 de cerere, ca neîntemeiat.

3. Recurusurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune.

3.1. În motivarea căii de atac pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, a susţinut că, deşi prima instanţă a reţinut că Ministerul Justiţiei se obligă să asigure fondurile necesare în bugetul Direcţiei Naţionale de Probaţiune în vederea plaţii drepturilor salariale, aceasta fiind de fapt şi singiara atribuţie a acestui pârât, în mod greşit l-a obligat la plata efectivă a acestor diferenţe salariale, invocând Decizia nr. 13 din 12 iunie 2016 pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Or, raportul obligaţional care are ca obiect plata salariului se desfăşoară între intimata-reclamantă şi instituţia angajatoare, Direcţia Naţională de Probaţiune, în timp ce Ministerul Justiţiei este parte a unui raport juridic financiar, care implică ordonatorii de credite, potrivit atribuţiilor prevăzute de Legea finanţatelor publice nr. 500/2002, act normativ ce reglementează cadrul general pentru utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar.

Prin urmare, obligarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor salariale rezultate este lipsită de temei legal, conducând la o lipsă de calitate procesuală pasivă,

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi respingerea acţiunii formulate împotriva acestuia pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune

a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Astfel, a susţinut că există contrariatate între considerente şi între acestea dispozitiv, întrucât deşi prima instanţă face referire la omisiunea pârâtului de a emite la timp ordinul cu valoarea de referinţa sectorială, în final îi obligă pe pârâţi la plata drepturilor salariale actualizate.

Totodată, a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis capetele de cerere privind actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor datorate şi plata dobânzii legale de la data scadenţei pana la data plăţii efective în temeiul dispoziţiilor art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1535 alin. (1) din C. civ. din 2009, apreciind că se aplică principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, întrucât nu a luat în considerare faptul ca nu se poate imputa pârâţilor o culpă vn ceea ce priveşte neacordarea, până la momentul aprobării de către ordonatorul principal de credite, a valorilor de referinţă sectoriala solicitate, respectiv a sporurilor în procent total de până la 25% din salariul de bază.

Aşa fiind, a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile Deciziei nr. 2/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie fi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii,

În ceea ce priveşte plata dobânzilor legale, acestea reprezintă o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de ptată, or, dat fiind caracterul de oportunitate al acordării sporurilor în procentul solicitat, în lipsa unei obligaţii legale în acest sens, nu putem vorbi de o neexecutare a acesteia, aşa încât şi sub acest aspect hotărârea atacată este nelegală.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimate-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul pârâtului Ministerul Justiţiei este fondat.

Totodată, se constată că edte nefondat recursul pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi OMJ nr. 603/C/2018 şi calcularea drepturilor salariale cu aplicarea valorii de referinţă sectoriale, în raport cu Decizia CCR nr. 794/2016 cu aplicarea majorărilor prevăzute de actele normative incidente, pentru perioadele solicitate, respectiv obligarea pârâţilor repararea prejudiciului creat, actualizat cu rata inflaţiei, plus dobânzile legale.

Ulterior introducerii acţiunii, pârâtul Ministerul Justiţiei a emis OMJ nr. 2883/C/19.07.2018 prin care a fost majorată valoarea de referinţă sectorială (VRS) la 463,5 RON conform art. 1 alin. (2) din acest ordin, pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017 şi OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/08.02.2018, stabilindu-se drepturile salariale ale reclamantei cu acordarea sporurilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, motiv pentru care prima instanţă a respins capetele 1,2,3 şi 4 de cerere ca rămase fără obiect.

Având în vedere împrejurarea că pârâtul nu a emis la timp ordinul cu valoarea de referinţă sectorială prevăzută în ordin, prima instanţă a reţinut că s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamantei şi a dispus obligarea pârâţilor la plata actualizată cu rata inflaţiei a diferenţei salariale dintre veniturile efectiv încasate şi veniturile calculate conform Ordinului M.J. nr. 3396/C/30.08.2018 şi la plata dobânzii legale aferente de la data scadenţei fiecărui venit salarial până la data plăţii efective.

1.1. Cu privire la recursul pârâtului Ministerul Justiţiei, instanţa de control judiciar constată că este întemeiată critica părţii, în sensul că în mod greşit a fost obligat la plata diferenţelor salariale, această dispoziţie justificată doar prin prisma calităţii acestuia de ordonator principal de credite se impune a fi înlăturată.

Or, formularea unor cereri având ca obiect pretenţii băneşti de către angajaţii instanţelor de judecată nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiţiei la plata acestor sume, numai prin prisma calităţii de ordonator principal de credite a ministrului Justiţiei.

Potrivit celor statuate în Decizia nr. 13/2016, pronunţată într-un recurs în interesul legii (aplicabilă mutatis mutandis în cauza de faţă) şi a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 304/2004 se poate concluziona că, în privinţa acestei cereri, Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titular al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.

1.2. Referitor la recursul pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune Înalta Curte constată că este nefondat.

1.2.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că acesta a fost invocat în mod formal, partea nu a formulat critici care să vizeze nemotivarea hotărârii atacate sau că aceasta ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Or, pretinsa contraritate invocată de către recurentă reprezintă de fapt explicitarea raţionamentului care a fundamentat soluţia adoptată, judecătorul fondului arătând argumentele pentru care se impune obligarea pârâţilor la plata difertenţelor salariale actualizate, iar dispozitivul conţinând dispoziţia care susţine această motivare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe respectă exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.,

1.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată, de asemenea că nu este fondat.

Contrar susţinerilor recurentei, în mod corect prima instanţă a admis capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor datorate şi plata dobânzii legale, având în vedere că prin ordinele emise s-a stability acordarea diferenţelor salariale datorate, dar nu şi actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Din aceasă perspectivă, în cauză, se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, cum corect a apreciat şi judecătorul fondului.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preţurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Aşadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât şi posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuţie (dobânda şi indicele de inflaţie).

În fine, cât priveşte susţinerile recurentei din notele scrise depuse la dosar, în sensul că au fost achitate diferenţele salariale în litigiu, către reclamantă, Înalta Curte reţine că înscrisurile depuse drept dovezi de achitare a acestor diferenţe pot reprezenta executarea sentinţei, însă nu există toate elementele probatorii de natură a-i forma convingerea instanţei că a fost executată integral hotărârea în privinţa plăţii respectivelor drepturi salariale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului Ministerul Justiţiei, va casa în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea acestuia la plata drepturilor salariale pretinse, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Totodată, va respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 4348 din 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea Ministerului Justiţiei la plata drepturilor salariale pretinse, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei nr. 4348 din 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2021.