Cassation Appeal Nullity for Failure to Allege Statutory Grounds of Illegality in Administrative Pension and Public Service Disputes
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the cassation appeal null and void, thereby upholding the Court of Appeal's decision from December 3, 2018, which had dismissed the plaintiff's claims regarding pension entitlement and public service remuneration. The dispute involved an administrative action where a former public employee challenged a pension rejection decision and a removal from office, alleging violations of specific pension and public service laws and seeking monetary damages and mandatory governmental inspections; the Court of Appeal had previously joined the case after the first-instance tribunal referred it for lack of subject-matter jurisdiction. The decisive legal basis for the final outcome was Articles 486(3) and 489(2) of the Code of Civil Procedure, which the court applied because the appellant failed to formulate any valid grounds for cassation as defined in Article 488, providing only non-legal arguments rather than identifying specific illegality in the appealed judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 1257 C. proc. civ, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Cassation Appeal Nullity for Failure to Allege Statutory Grounds of Illegality in Administrative Pension and Public Service Disputes: Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, din data de 25.04.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii: Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi Primăria Comunei Pătrăuţi - prin primar solicitând: obligarea de a face un control guvernamental - ministerial la C.T.P. Suceava, privind încălcarea Legii nr. 263/2010 la emiterea Deciziei 26957/03.04.2019 privind respingerea pensiei anticipate, anterior existând şi decizia din 23.11.2016; obligarea calculării pensiei anticipate cu data de 03.10.2017, cu majorări întârziere aferente sumelor în cauză; obligarea de a face un control guvernamental-ministerial la Primăria Comunei Pătrăuţi privind dreptul la muncă şi justiţie socială, destituirea reclamantei din funcţia publică cu Dispoziţia nr. 190/2010, contrar Legii nr. 189/1999, art. 78 alin. (3) şi Dispoziţia nr. 123/2010 - contrar Legii 188/1999 - art. 62 alin. (6), (7) şi art. 58, ambele dispoziţii sub incidenţa art. 174 alin. (2); calculul sumelor şi plata salariilor pentru anii 2010 - 2018 şi majorări întârziere conform Codul fiscal; daune morale în sumă de 130.000 de la Statul Român, conform art. 1257 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 20.09.2018, reclamanta a formulat o precizare a cererii de chemare în judecată în sensul că a solicitat daune de la persoanele responsabile.
Primul termen de judecată a fost stabilit la data de 20.09.2018, când instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava în soluţionarea cauzei, prin prisma dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 889 din 20 septembrie 2018, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "anulare act" privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Casa Judeţeană de pensii Suceava şi Primăria Comunei Pătrăuţi, judeţul Suceava, prin primar, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 octombrie 2018, sub acelaşi număr de dosar, x/2018, primind termen de judecată la data de 12 noiembrie 2018.
Urmare a adresei emise de Curtea de Apel Suceava pentru clarificarea obiectului cererii, reclamanta a răspuns că insistă în cererea de efectuare a unui control guvernamental la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, la Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi Primăria Comunei Pătrăuţi.
La termenul de judecată din data de 3 decembrie 2018, ca urmare a precizărilor formulate de reclamantă, prin încheierea de şedinţă de la acelaşi termen, s-a dispus disjungerea capătului de cerere vizând modificarea datei acordării dreptului de pensie.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs.
II. Decizia instanţei de recurs
2.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din lecturarea susţinerilor recurentei, nu se poate evidenţia niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 pct. 1-8.
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
Înalta Curte constată că recurenta nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de textul legal, apte să conducă la casarea hotărârii recurate.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de A. împotriva sentinţei nr. 134 din 3 decembrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2021.