Compliance with 30% aggregate statutory cap on salary surcharges versus maximum individual rates in public sector pay scales.

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:

- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, ordonator principal de credite, să stabilească grilele de salarizare, conform dispoziţiilor din Legea cadru nr. 153/2017, privind personalul plătit din fondurilor publice, precum şi recomandărilor Ministerului Justiţiei nr. 6/9604/11206/12479/2018 referitoare la adresa Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale nr. 793/LOV/28.02.2018 şi Ministerul Muncii şi Justiţiei nr. 793/LOV/28.02.2018, cu precizarea că modalitatea de stabilire a salariilor de bază şi a sporurilor a fost agreată cu reprezentanţii Curţii de Conturi a României;

- obligarea pârâţilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - ordonator secundar de credite, la anularea Deciziei nr. 31 din data de 06.02.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, modificată prin decizia nr. 76/05.03.2018;

- emiterea unei noi decizii de salarizare care să dispună calcularea sporurilor în cuantum de 45%, (15% pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 5% pentru confidenţialitate) prevăzute de art. 4 şi art. 5 din Cap. VIII al Anexei V din Legea cadru nr. 153/2017, privind personalul plătit din fondurile publice, începând cu data de 01.01.2018, la zi şi pentru viitor.

- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Public sumele necesare acestor drepturi salariale.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4207 din 19 octombrie 2018, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pe capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Public fondurile necesare plăţii drepturilor salariale solicitate şi a respins acest capăt de cerere pentru lipsa calităţii procesuale active.

De asemenea, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii, ca neîntemeiate.

Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, considerând-o nelegală.

În motivarea căii de atac, recurenţii au susţinut că, deşi Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea de Apel Târgu Mureş au interpretat şi aplicat dispoziţiile Legii cadru nr. 153/2017, acordând sporuri în cuantum total de 45%, conform recomandărilor Ministrului Justiţiei şi Ministrului Muncii, prima instanţă a reţinut faptul că salariile personalului auxiliar de specialitate şi conex, salarizaţi în baza aceleiaşi legi, au fost calculate cu respectarea dispoziţiilor legale, cu toate că ordonatorul de credite al acestora nu a acordat acelaşi cuantum la sporuri, aplicând sporuri în total de 30% faţă de 45% cum au aplicat curiile de apel menţionate.

Potrivit recurenţilor, diferenţele salariale semnificative au rezultat din interpretarea în mod diferit de către ordonatorii de credite şi neaplicarea aceluiaşi cuantum de sporuri (45%).

Astfel, făcând trimitere la prevederile art. 38 alin. (3) şi (6), precum şi art. 25 din Legea nr. 153/2017, au arărat că grefierii al căror salariu, majorat cu 25%, faţă de nivelul lunii decembrie 2017, se află sub grila maximă prevăzută pentru anul 2022, vor beneficia de o majorare de 25% a cuantumului sporurilor de care beneficiau la data de 31.12.2017, în timp ce grefierii al căror salariu de baza se stabileşte la nivelul maxim din grilă, prevăzut pentru anul 2022, se află sub incidenţa art. 38 alin. (6), vor beneficia de sporuri aplicate în cote procentuale la salariul de bază, astfel stabilit.

Raţionamentul care a stat la baza calculării salariilor în mod diferit de către curţile de apel menţionate îl reprezintă faptul că la salariile de bază calculate în conformitate cu dispoziţiile Legii cadru 153/2017 s-au aplicat sporurile prevăzute de art. 4 şi art. 5 din familia ocupaţionalâ,Justiţie" Capitolul VIII, articole în vigoare la data de 01.01.2018. legiuitorul nespecificând în mod concret ca respectivele sporuri să se aplice în anul 2022.

Din interpretarea art. 25 din Legea nr. 153/2017 reiese că legiuitorul a avut în vedere plafonarea sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru flecare ordonator de credite, principal, secundar sau terţiar, iar nu individual pentru flecare angajat în parte.

Aşa fiind, există situaţii în care pot fi angajate persoane care nu beneficiază deloc de sporuri, iar altele de sporuri diferite, astfel că ordonatorul de credite respectiv poate acorda unei anumite categorii de personal sporuri în cuantum total mai mare decât limita de 30%.

În cauză, această limită de 30% pentru acordarea sporurilor prevăzute de Legea nr. 153/2017, raportat la salariul de bază al fiecărui angajat, a fost stabilită chiar prin Deciziile nr. 75 şi 76 ale Parchetului de pe lingă Curtea de Apel Bucureşti.

În acest sens, au arătat că angajatorul limitează, în mod nelegal, sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică la 10%, deşi cuantumul aeestnia este de 25%, prin emiterea deciziilor de stabilire a cuantumului fiecărui spor în parte (acte administrative de rang inferior legii), se încalcă ordinea de drept prin nesocotirea dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 153/2017, încălcându-se astfel nu numai prevederile legale în vigoare, ci şi hotărârile judecătoreşti definitive prin care acest spor a fost acordat şi pentru viitor.

În opinia recurenţilor, angajatorul ar fi trebuit să aibă în vedere la stabilirea sporurilor pentru flecare salariat în parte, nu cota procentuală de 30% aplicată salariului de bază al fiecărui salariat, ci cota de 30% aplicată la fondul de salarii, aceeaşi opinie fiind exprimată şi de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale care a comunicat că procentul de

30% se calculează raportat la angajator, iar nu la salariul de bază al angajatului, comunicată de Ministerul Justiţiei prin circulara nr. 6/9604/11206/12479/2018 din 01.03.2018.

Aşadar, în măsura în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au înţeles să acorde sporuri în valoare procentuală de 30%, acestea trebuiau să se raporteze la fondul de salarii al ordonatorului de credite şi nu la salariul de bază al fiecărui salariat în parte, situaţie în care s-ar fi beneficiat de un cuantum al sporurilor mai mare, în procent total de 45%, ca în cazul curţilor de apel menţionate.

Totodată, au invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/21.12.2016 şi Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi principiile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 153/2017, printer care se regăseşte şi principiul nediscriminării, cu referire şi la principiul egalităţii de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art. 41 alia. (4) din Constitu|ie şi de art. 6 alin. (3) din Codul Muncii, care exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor.

În concluuzie, au solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărările intimaţilor-pârâţi

Prin întâmpinările formulate, intimaţii-pârâţi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţii-reclamanşi şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea deciziei prin prin care au fost limitate sporurile acordate şi obligarea autorităţii pârâte la emiterea unei noi decizii de salarizare care să dispună calcularea sporurilor în cuantum de 45%, (15% pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 5% pentru confidenţialitate) prevăzute de art. 4 şi art. 5 din Cap. VIII al Anexei V din Legea cadru nr. 153/2017, privind personalul plătit din fondurile publice, începând cu data de 01.01.2018, la zi şi pentru viitor.

Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiie invocate şi acţiunea formulată de reclamanţi, ca neîntemeiate, reţinând că diferenţele salariale existente sunt rezultatul aplicării legii, şi nu al încălcării acesteia.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Instanţa de control judiciar reţine că la emiterea deciziilor contestate au fost avute în vedere prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea nr. 153/2007, recurenţii criticând modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, cu referire cuantumul sporurilor care nu a fost stabilit în nivelul maxim prevăzut de lege, existând diferenţe salariale între anagaţi, în sensul că, în condiţiile în care aurorităţile pârâte au înţeles să acorde sporuri în valoare procentuală de 30%, acestea trebuiau să se raporteze la fondul de salarii al ordonatorului de credite şi nu la salariul de bază al fiecărui salariat în parte, situaţie în care s-ar fi beneficiat de un cuantum al sporurilor mai mare, în procent total de 45%, or, în cauzăm angajatorul limitează, în mod nelegal, sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică la 10%, deşi cuantumul aeestnia este de 25%.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile Legii nr. 153/2017 şi, stabilindu-se principiul aplicării etapizate a acesteia, legiuitorul a prevăzut că începând cu data de 1 iulie 2017 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Începând cu data de 01.01.2018 (potrivit dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 153/2017), legiuitorul a prevăzut acordarea unor creşteri salariale şi, particularizat cauzei de faţă, în privinţa personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor de judecată, devin aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. a) din lege, potrivit cărora cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Aşa fiind, cum în mod corect a stabilit Colegiul de conducere al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 presupune o majorare cu 25% a drepturilor salariale faţă de cuantumul aceloraşi drepturi, aflat în plată la 31 decembrie 2017.

În măsura în care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare, aflate în plată la 31 decembrie 2017, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022, conform art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Numai în această din ultimă ipoteză poate fi supusă discuţiei întinderea sporurilor cuvenite personalului plătit din fondurile publice şi aplicarea dispoziţiilor art. 25 din lege, pentru că în prima ipoteză, aşa cum s-a arătat mai sus, operează o simplă majorare de 25% atât în privinţa salariului de bază cât şi în privinţa sporurilor, nefiind posibilă nicio analiză pe marginea aplicării acestor sporuri în procent minim sau maxim.

În ipoteza vizată de art. 38 alin(.6) din Legea nr. 153/2017 devin aplicabile dispoziţiile art. 25 din lege, potrivit cărora suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

Dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 153/2017 au fost corect interpretate şi aplicate, în sensul că limitarea se raportează la nivel de ordonator de credite şi nu la salariul individual, din moment ce vizează suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

Or, această limită a fost avută în vedere de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurenţilor, potrivit cărora se impunea acordarea sporurilor la nivelul maxim prevăzut de lege, acela de 45%, prevedrile Legii nr. 53/2017 nu conţin o astfel de dispoziţie ci, dimpotrivă, stabilesc un cuantum maximal al sporurilor şi nu unul fix.

Dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017, prevăd că pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat.

(2) Condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.

De asemenea, art. 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017, arată că judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare.

Aşadar, legiuitorul a recunoscut personalului din sfera de referinţă a dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017 dreptul la un spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare; un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare, ceea ce conduce la concluzia că aceste sporuri, privite în mod cumulate, pot ajunge până la procentul de 45%, nefiind, însă, obligatoriu a fi acordate la nivelul maxim şi nici posibil, atunci când s-ar depăşi limita impusă de art. 25 din lege.

Contrar susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte apreciază că între dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 153/2017 şi cele reprezentate de art. 4 şi 5 din Anexa V a aceleiaşi legi nu există un raport de genul celui menţionat de recurenţii reclamanţi ci, dimpotrivă, normele cuprinse în anexele legii se completează cu cele edictate la articolele 1-45.

În acest sens, se observă că dacă prevederile art. 1- 45 din Legea nr. 153/2017 stabilesc regulile general valabile tuturor ordonatorilor de credite din sfera de referinţă a legii, anexele I-IX ale acestei legi stabilesc, în detaliu, drepturile salariale cuvenite în cadrul fiecărei familii ocupaţionale, fără a se putea considera că normele juridice înscrise în anexe au un caracter derogatoriu şi, prin urmare, aplicarea lor presupune înlăturarea principiilor prevăzute în cuprinsul dispoziţiilor art. 1- 45 din Legea nr. 153/2017.

Se reţine că regula generală instituită de legiuitor prin norma prevăzută de art. 25 alin. (1 din Legea nr. 153/2017, aceea a plafonării sumei sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite la un procent maxim de 30% din suma salariilor de bază, cunoaşte şi excepţii, acestea fiind stabilite de legiuitor în cadrul aceluiaşi articol 25, la aliniatele 2 indice 1, 4) şi 6) şi nu în anexe, ceea ce conduce la concluzia că aceste dispoziţii au caracter de normă specială, derogatorie de la regula stabilită prin art. 25 alin. (1) din lege şi nu normele înscrise în anexele aceleiaşi legi.

Cu alte cuvinte, nu poate fi reţinut caracterul contradictoriu al reglementării cuprinse în dispoziţiile art. 4 şi art. 5 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 faţă de reglementarea cuprinsă la art. 25 alin. (1) din aceeaşi lege, întrucât primele texte de lege au ca obiect de reglementare cuantumul sporurilor care pot fi acordate unor categorii concrete de salariaţi, în timp ce prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, fără a reglementa dreptul la unul sau mai multe sporuri, în concret şi cu atât mai puţin cuantumul acestor sporuri, cuprind o limitare, în toate cazurile, a sumei sporurilor şi altor adaosuri prevăzute în anexele legii la nivelul maxim de 30% respectiv 35% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

Cât priveşte pretinsa discriminare invocată de către recurenţi în raport cu situaţia colegilor de la curţile de apel nominalizate, se reţine că nu se poate reţine un atare tratament, cât timp aplicarea Legii nr. 153/2017 poate comporta particularităţi în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor acordate în concret la nivelul fiecărui ordonator de credite, obligatorie fiind limitarea generală prevăzută de art. 25 din legea în discuţie, precum şi limitarea cuantumului fiecărui spor în sensul celor prevăzute de art. 4 şi 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017.

În fine, instanţa de control judiciar apreciază că nu este relevantă Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi nici Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/21.12.2016 pentru că aceasta interpretează norme juridice aplicabile perioadei anterioare celei vizate de decizia contestată şi neaplicabile la data de 01.01.2018, când este incidentă Legea nr. 153/2017.

Prin urmare, toate criticile recurenţilor sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. împotriva sentinţei nr. 4207 din 19 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2021.