Administrative appeal on underpaid judicial clerk salaries dismissed: one appeal time-barred and the other rejected as meritless.

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galaţi, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice:

- anularea în parte a Deciziei nr. 27/02.02.2017 în ceea ce priveşte valoare de referinţă sectorială de 405, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia şi emiterea unei noi decizii de încadrare, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare funcţiei, gradului profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 09 aprilie 2015; - obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţelor menţionate anterior şi venitul efectiv plătit aferent perioadelor cuprinse între 09.04.2015 - 01.122015 şi respectiv 01.122015-01.102016 (VRS de 405 RON + 10%);

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Galaţi la emiterea unei noi Decizii de încadrare cu respectarea legislaţiei, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru funcţia de grefier, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza aceloraşi acte normative, pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Parchetelor şi din cadrul majorităţilor Curţilor de Apel care au admis contestaţiilor şi au dispus recalcularea salariilor conform grilelor de la Parchete, în concordanţă cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 16 ianuarie 2014, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015 + 10% începând cu 01.12.2015) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi şi plata dobânzii penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4152 din 6 noiembrie 2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice şi a respins, în consecinţă, acţiunea faţă de aceşti pârâţi.

Totodată, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la drepturile solicitate pentru perioada anterioară datei de 10.05.2014 şi a respins ca fiind prescrise aceste drepturi.

De asemenea, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a obligat pârâţii Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila la plata către reclamant a diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţelor sectoriale prevăzute în decizia nr. 178/16.06.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi şi venitul efectiv plătit începând cu data de 9.04.2015, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi cu plata dobânzii legale calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii effective, respingând în rest acţiunea, capătul de cerere privind anularea deciziei, nemaiavând obiect.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii şi Tribunalul Brăila şi Curtea de Apel Galaţi.

3.1. În motivarea căii de atac, recurentul Tribunalul Brăila a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere ordinul emis de Ministerul Justiţiei şi deciziile emise în aplicare de către Curtea de Apel Galaţi.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta Curtea de Apel Galaţi a învederat că acţiunea a rămas fără obiect, având în vedere că Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/25.05.2018, în temeiul căreia a procedat la emiterea Deciziilor de salarizare nr. 126 şi 127 din 22.062018, prin care reclamantului i-a fost recunoscut un nivel de salarizare superior celui obţinut prin sentinţa atacată.

Totodată, în ceea ce priveşte capetele de cerere potrivit cărora, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumelor indicate, actualizate cu indicele pozitiv de Inflaţie şî dobânda legală la aceste sume, a apreciat că acestea sunt accesorii capătului principal de cerere, iar potrivit principiului de drept accesoriuoi sequitur principale se impune a fi respinse ca neîntemeiate,

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului Tribunalului Brăila Înalta Curte reţine că este întemeiată.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta Curtea de Apel Galaţi Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1. Cu privire la recursul pârâtului Tribunalul Brăila. Regularitatea promovării căii de atac.

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

În cauză, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-pârât Tribunalul Brăila la data de 23 august 2018, iar recursul a fost declarat la data de 13 septembrie 2018, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 10 septembrie 2018, conform prevederilor art. 181, 182 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

2. Referitor la recursul formulat de pârâta Curtea de Apel Galaţi

Reclamantul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând anularea deciziei atacate şi obligarea autorităţii pârâte la emiterea unei noi decizii de încadrare, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară, la valoarea de referinţă cerută, potrivit actelor normartive incidente, pentru perioadele solicitate, şi obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat, actualizat cu rata inflaţiei, plus dobânzile legale.

Având în vedere împrejurarea că a fost emisă Decizia nr. 178/16.06.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi, prin care se stabileşte raporturile de drept salarial atât pentru reclamant, cât şi pentru întregul personal din cadrul şi din circumscripţia curţii de apel pârâte, pentru întreaga perioadă de referinţă în cauză, inclusiv pentru perioada reglementată de decizia atacată în cauză, prima instanţă a constată că cererea privind anularea acestui nu mai are obiect, fiind respinsă în consecinţă.

Însă, prima instanţă a apreciat că indicarea, în cuprinsul deciziei nr. 178/16.06.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi, a faptului că după asigurarea fondurilor de către Ministerul Justiţiei se vor plăti şi diferenţele salariale rezultate din aplicarea deciziei, nu echivalează cu realizarea pretenţiei reclamantului aferente capătului de cerere privind repararea prejudiciului, ci doar cu recunoaşterea acestei pretenţii, dispunând astfel obligarea pârâţilor la plata către reclamant a diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţelor sectoriale prevăzute în noua decizie emisă şi venitul efectiv plătit începând cu data de 9.04.2015, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi cu plata dobânzii legale calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Contrar susţinerilor recurentei, în mod corect prima instanţă a admis capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor datorate şi plata dobânzii legale, având în vedere că prin decizia emisă s-a stabilit acordarea diferenţelor salariale datorate, dar nu şi actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Din aceasă perspectivă, în cauză, se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, cum corect a apreciat şi judecătorul fondului.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preţurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Aşadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât şi posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuţie (dobânda şi indicele de inflaţie).

În fine, cât priveşte susţinerea recurentei, în sensul că acţiunea a rămas fără obiect, fiind emise deciziile în aplicarea Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 2066/C/25.05.2018, Înalta Curte reţine că nu s-a făcut dovada executării în integralitate a sentinţei în privinţa plăţii respectivelor drepturi salariale.

Prin urmare, criticile pârâtwi sunt nefondate. soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtului Tribunalului Brăila ca tardiv formulat, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.

Totodată, va respinge recursul formulate de pârâta Curtea de Apel Galaţi, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul pârâtului Tribunalul Brăila împotriva sentinţei nr. 4152 din 06 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca tardiv formulat.

Respinge recursul formulat de pârâta Curtea de Apel Galaţi împotriva sentinţei nr. 4152 din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2021.