Jurisdictional conflict over cemetery concession nullity and refusal to refer constitutional exceptions on competence review

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Bacău sub nr. x/2018*, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane - Cimitirul Bellu Ortodox, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să constate nulitatea absolută a actelor de concesiune emise de pârâtă nr. 10662/03.10.2011 pe numele B., C. şi D. şi nr. 11722/25.10.2011 pe numele D., referitoare la locul 32 situat în plan la figura 26/2017 din Cimitirul Şerban Vodă şi obligarea pârâtei la restabilirea situaţiei anterioare.

Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 7016 din 16 decembrie 2019 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a Ii-a de contencios administrativ fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 174 din 28 mai 2020, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Curţii de Apel Bacău în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar Ia data de 02.07.2020, pârâtul D. a depus note de şedinţă, prin intermediul cărora a formulat două cererii: prima prin care a ridicat excepţia de neconvenţionalitate a dispoziţiilor art. 1 35 alin. (4) C. proc. civ., excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (4), art. 519 şi art. 520 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale şi sesizarea înaltei Curţi în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unor chestiuni de drept vizând art. 135 alin. (4), art. 519 şi art. 520 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 29 din Legea nr. 47/1992; a doua prin care a ridicat excepţia de neconvenţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (2), art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., solicitând sesizarea Curţii Constituţionale şi sesizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unor chestiuni de drept vizând art. 78 alin. (2)art. 79 alin. (2), art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

2.1 Prin sentinţa nr. 29 din 14 septembrie 2020, Curtea de Apel Bacău ~ secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- a stabilit în favoarea Judecătoriei Bacău competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane-Cimitirul Bellu Ortodox şi D.;

- a respins cererile formulate de reclamanta A., ca inadmisibile.

Prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu din 15 septembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis sesizarea din oficiu şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 29 din 14 septembrie 2020, în sensul că, în loc de " Respinge cererile formulate de A.", s-a trecut corect, Respinge cererile formulate de D.".

La data de 15 septembrie 2020, pârâtul D. a formulat cerere de completare a sentinţei nr. 29 din 14 septembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul soluţionării celor două cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstitutionalitate invocate şi a cererilor de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unor chestiuni de drept, iar la data de 30 septembrie 2020, a formulat cerere precizatoare la cererea de completare.

La data de 05 octombrie 2020, pârâtul D. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător D. de la soluţionarea cererii de completare a sentinţei nr. 29 din 14 septembrie 2020, îndreptată prin încheierea din 15 septembrie 2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin încheierea din 09 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare formulată de petentul D.. 3. Calea de atac exercitată

La data de 15.09.2020, pârâtul D. a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 29 din 14 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, îndreptată prin încheierea din 15 septembrie 2020, exclusiv sub aspectul nesesizării Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstitutionalitate ridicate în cauză, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, corelat cu art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

La data de 13.11.2020, pârâtul D. a formulat recurs şi împotriva încheierii din 09 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat în drept, în principal, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

II. Analiza cererilor de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recursul împotriva sentinţei vizează "exclusiv" aspectul nesesizării Curţii Constituţionale în cele două excepţii de neconstituţionalitate şi respectiv:

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (2), art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ. (în continuare, excepţia de neconstituţionalitate nr. 1);

- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135. alin. (4) sintagma "în camera de consiliu, fără citarea părţilor", art. 519 şi art. 520 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale (în continuare, excepţia de neconstituţionalitate nr. 2);

A arătat recurentul că fiecare dintre cele două excepţii de neconstituţionalitate (nr. 1 şi nr. 2) ridicate de recurentul autor al excepţiei de neconstituţionalitate - pârât îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate stabilite de art. 146 lit. d) din Constituţie, de art. 10 alin. (2) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume:

- priveşte dispoziţii din legi;

- dispoziţiile legislative criticate nu au fost declarate neconstituţionale;

- este ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti;

- este ridicată în cursul unui proces aflat pe rol (art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 dispune că excepţia de neconstituţionalitate se poate ridica în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, deci este perfect posibilă în procedura soluţionării unui conflict de competenţă);

- are legătură cu soluţionarea cauzei:

- pentru excepţia de neconstituţionalitate nr. 1: subsemnatul autor al excepţiei de neconstituţionalitate am formulat, în atenţia instanţei judecătoreşti în faţa căreia am ridicat excepţia de neconstituţionalitate, cereri pentru a se constata legalitatea decimatorului Judecătoriei Bacău şi nelegalitatea decimatorului Tribunalului Bacău şi pentru a se trimite cauza pentru judecarea fondului către Tribunalul Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întemeiate pe normele legislative criticate; pentru soluţionarea cererii, instanţa trebuie să aplice normele legislative criticate, deci legătura acestora cu cauza este evidentă;

- pentru excepţia de neconstituţionalitate nr. 2. subsemnatul recurent autor al excepţiei de neconstituţionalitate - pârât am formulat, în atenţia instanţei judecătoreşti în faţa căreia am ridicat excepţia de neconstituţionalitate, cereri să fiu citat, să particip la dezbateri orale şi contradictorii şi judecata să fie publică, cât priveşte conflictul negativ de competenţă, admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate şi admisibilitatea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; pentru soluţionarea cererii, instanţa trebuie să aplice normele legislative criticate, deci legătura acestora cu cauza este evidentă; în plus, fiind vorba de norme privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, este evidentă legătura cu soluţionarea cauzei, care nu se poate face corect şi legal fără ca procesul să fie echitabil şi fără respectarea dreptului la apărare);

- priveşte contrarietatea dispoziţiilor legislative criticate cu normele constituţionale, iar nu interpretarea dispoziţiei legislative, adică este o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate (conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, o excepţie de neconstituţionalitate care priveşte constituţionalitatea unei norme legislative într-o anumită interpretare este clar admisibilă, întrucât nu se solicită interpretarea normei legislative - chestiune care ar fi de competenţa instanţei judecătoreşti -, ci se solicită compararea conformităţii normei legislative într-o anumită interpretare cu normele constituţionale, ceea ce reprezintă o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, de competenţa Curţii Constituţionale, în multe ocazii instanţa de contencios constituţional declarând neconstituţională o normă legislativă într-o anumită interpretare sau decizând că o normă legislativă este constituţională numai într-o anumită interpretare);

- este formulată în scris;

- este motivată.

În concluzie, fiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate, instanţa judecătorească în faţa căreia au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate avea obligaţia să sesizeze Curtea Constituţională, fără a avea dreptul să refuze trimiterea excepţiilor de neconstituţionalitate către instanţa de contencios constituţional.

Nesesizând Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească în faţa căreia această excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată a depăşit atribuţiile puterii/judecătoreşti (substituindu-se Curţii Constituţionale, singura autoritate de jurisdicţie constituţională), a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (violând art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, care obliga instanţa judecătorească să sesizeze Curtea Constituţională, chestiunea neconstituţionalităţii legilor fiind de ordine publică) şi a dat o hotărâre cu aplicarea greşită şi încălcarea normelor de drept material (violând art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, interpretate conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, care consacră dreptul oricărei părţi într-un proces judiciar de a obţine verificarea constituţionalităţii normelor de reglementare primară aplicabile procesului).

Recursul împotriva încheierii vizează respingerea cererii de recurs pe care pârâtul a formulat-o împotriva judecătorului investit cu "soluţionarea cererii de completare a hotărârii" pe care a pronunţat-o.

S-a afirmat în motivare că instanţa de fond a considerat că ar fi întemeiată o cerere de recuzare a judecătorului care îşi exprimă anterior opinia cu privire la soluţie numai dacă această exprimare s-a făcut într-o altă cauză, iar nu în cauza dedusă judecăţii. Interpretarea este în mod fundamental ilegală, exprimarea opiniei cu privire la soluţie fiind interzisă judecătorului în orice împrejurare, deoarece textul nu distinge. Astfel, judecătorul devine incompatibil dacă îşi exprimă opinia într-o altă cauză (cu privire la soluţia pe care o va pronunţa în cealaltă cauză), dacă îşi exprimă opinia chiar în cauză (de ante-pronunţă) sau dacă îşi exprimă opinia în afara oricărui cadru procesual (de exemplu în presă sau faţă de prieteni). Ori de câte ori judecătorul îşi exprimă opinia cu privire la soluţia ce trebuie dată într-o cauză (iar nu doar atunci când se exprimă într-o altă cauză), el devine incompatibil. Restrângerea aplicabilităţii acestui caz de incompatibilitate, făcută de prima instanţă, este manifest ilegală.

În al doilea rând, instanţa a considerat că nu este întemeiată cererea de recuzare, întrucât cererea de completare a hotărârii se soluţionează de acelaşi judecător care a pronunţat hotărârea iniţială. Faptul că, într-adevăr, cererea de completare a hotărârii este de competenţa completului (judecătorului) care a pronunţat hotărârea iniţială nu înseamnă că nu pot exista motive de incompatibilitate, care să ducă la admiterea cererii de recuzare a judecătorului în soluţionarea cererii de completare a hotărârii. Cu titlu de exemplu, dacă după pronunţarea hotărârii iniţiale judecătorul se căsătoreşte cu una dintre părţi, el va fi incompatibil să judece o cerere de completare a hotărârii, neputând fi reţinut argumentul utilizat de prima instanţă, că acelaşi judecător trebuie să soluţioneze cererea de completare.

Prin urmare, prima instanţă nu a analizat în concret dacă judecătorul recuzat şi-a exprimat sau nu anterior opinia cu privire la soluţie, ci a respins cererea de recuzare doar pe motivul că exprimarea opiniei s-a făcut chiar în această cauză şi pe motivul că o cerere de completare se judecă de acelaşi judecător.

În afară de această motivare extrem de sumară şi profund nelegală, instanţa rezervă două paragrafe ample pentru a reda unele norme internaţionale, fără să explice în vreun fel cum le interpretează şi cum se aplică în concret cauzei. Acele paragrafe se pot regăsi fără probleme in orice hotărâre prin care se soluţionează o cerere de recuzare, indiferent care ar fi soluţia, deoarece sunt pur abstracte şi fără nicio analiză particularizată la cauza concretă.

La termenul când s-a soluţionat recursul pârâtul a invocat:

- excepţia nelegalei judecări împotriva a celor două recursuri

- excepţia nelegalei repartizări împreună a celor două recursuri aceluiaşi complet de judecată.

Analizând cu prioritate aceste susţineri Înalta Curte constată că în realitate acestea nu sunt veritabile excepţii.

În fapt dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. face referire astfel cum este şi firesc, la unitatea dosarului şi în cazul exercitării căilor de atac în cazul recuzării.

Nu există nici un text legal, şi nici recurentul nu a indicat, în ideea nesoluţionării împreună a celor 2 cereri.

Cea de-a doua pretinsă "excepţie" nu poate fi nici aceasta primită nefiind vorba despre o dublă repartizare, ci de către o singură repartizare, vizând ambele cererii de recurs.

Astfel, cum criticile nu pot fi considerate veritabile "excepţii", Înalta Curte va analiza pe fond cele 2 recursuri.

1. Prin sentinţa nr. 29/CC/2020, dată în camera de consiliu de Curtea de Apel Bacău în cadrul unui "conflict negativ de competenţă" s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor din C. proc. civ. mai sus indicate, cu motivarea că astfel se depăşeşte cadrul legal prevăzut de art. 133-137 C. proc. civ., în ceea ce priveşte conflictul de competenţă.

Că această soluţie este corectă rezultată şi din faptul că recurentul a invocat la acest termen neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) sintagma "în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia" din Legea nr. 47/1992.

De altfel acest text, previne abuzul procesual prin invocarea în cadrul unor excepţii de neconstituţionale, a unor texte de lege fără legătură cu pricina.

Or, în cazul analizat, într-un conflict de competenţă, solicitările autorului excepţiilor de neconstituţionalitate depăşesc cadrul procesual dat de analiza a două sentinţe, în baza înscrisurilor preexistente.

În aceste condiţii în mod corect cererea pârâtului a fost respinsă.

2. Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 09.10.2020. pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2020, comunicate recurentului prin poştă pe data de 09.11.2020, de respingere a cererii de recuzare a judecătorului care soluţiona cererea de completare a hotărârii

Pe data de 13.11.2020, recurentul a declarat şi motivat recursul - pe cale separată - împotriva încheierii din 09.10.2020, prin care cererea sa de recuzare a judecătorului care soluţiona cererea de completare a Sentinţei din 14.09.2020 a fost respinsă.

Obiectul recursului - pe cale separată - vizează respingerea cererii de recuzare a unui judecător, în condiţiile în care hotărârea pronunţată ulterior de respectivul judecător este definitivă.

Cât priveşte recursul împotriva încheierii apare evident că judecătorul fondului soluţionând conflictul negativ de competenţă nu "şi-a exprimat părerea" asupra cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale.

De altfel, strict temporal, pârâtul depusese în acelaşi moment(martie 15 septembrie 12.01) şi recursul împotriva nesesizării Curţii Constituţionale cu cele două excepţii de neconstituţionalitate şi cererea de completare a hotărârii vizând practic aceleaşi excepţii de neconstituţionalitate ceea ce nu poate fi apreciat ca admisibil.

Astfel, judecătorul fie s-a pronunţat asupra sesizării pe excepţie şi atunci s-a formulat recurs, motiv de inadmisibilitate pentru ulterioare cererii completatoare, fie nu s-a pronunţat, şi deci nu se putea invoca prin cererea recuzare acest aspect.

Apare astfel evident că în mod corect cererea de recuzare a fost corect respinsă.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate, recursul împotriva sentinţei nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4,5 şi 8 C. proc. civ. iar cel împotriva încheierii nu se încadrează în prevederileart. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtul D. împotriva sentinţei nr. 29 din 14 septembrie 2020 şi a încheierii din 09.10.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.