Insurance indemnification claim resolution and loss of appeal interest due to administrative compliance

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată întegistrată pe rolul la Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea acestuia la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. x/23.05.2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3890 din 03 octombrie 2018, a respins cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., ca neîntemeiată.

Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâtul să procedeze la soluţionarea cererii de despăgubiri înregistrate sub nr. x/23.05.2017.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat situaţia de fapt expusă în apărările formulate în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.

4. Apărările intimaţilor-reclamanţi

Prin întâmpinare, intimaţii-reclamanţi A., B., C., D. şi E. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea autorităţii publice pârâte la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire formulate de reclamanţi.

Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi, ăn consecinţă, a dispus obligarea pârâtului să soluţioneze cererea de despăgubiri formulate de către reclamanţi.

Instanţa de control judiciar reţine că, prin Decizia nr. 25646/13.01.2021 depusă la dosar de către recurent, a fost soluţionată cererea de plată formulată de reclamanţi şi înregistrată sub nr. x/23.05.2017.

Astfel, se constată că, ulterior promovării căii de atac, recurentul-pârât a răspuns solicitării intimaţilor-reclamanţi şi a procedat la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, astfel cum s-a dispus prin sentinţa recurată.

Aşa fiind, în cauză se pune problema subzistenţei interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că, în cauză, recurentul nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, în condiţiile în care, prin Decizia nr. .25646/13.01.2021, a soluţionat cererea de plată formulată de intimaţii-reclamanţi, îndeplinindu-şi astfel obligaţiile stabilite prin sentinţa atacată, modalitatea în care a fost soluţionată cererea neavând relevanţă în acest litigiu.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca lipsit de interes, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 3890 din 03 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2021.