Integrity evaluation annulled and appeal dismissed for failure to prove persistent incompatibility after timely resignation

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2020

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj în data de 04.11.2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALA DE INTEGRITATE, a solicitat instanţei anularea Raportului de evaluare nr. x/18.10.2016 întocmit de către Agenţia Naţionala de Integritate - Inspecţia de Integritate, în lucrarea nr. x/23.04.2013 ca o consecinţa a constatării inexistentei cazului de incompatibilitate a reclamantului A. în exercitarea funcţiei de membru al consiliului de administraţie al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 74 din data de 22 februarie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Integritate, şi a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/18.10.2016 emis de către pârâtă.

Prin aceeaşi hotărâre a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 5.357,86 RON, cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 74 din data de 22 februarie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza să se respingă contestaţia reclamantului şi implicit să se diminueze cheltuielile de judecată acordate de instanţa de fond.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta a afirmat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 11 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, şi respectiv ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta-pârâtă a susţinut că activitatea de evaluare desfăşurată de ea a vizat ambele mandate de primar ale intimatului şi s-a făcut cu respectarea art. 11 din Legea nr. 176/2010. Totodată aceasta susţine că soluţia instanţei de fond este greşită din perspectiva interpretării normelor de drept privind aplicarea legii în timp a legii.

În ceea ce priveşte situaţia de incompatibilitate a reclamantului, recurenta-pârâtă susţine că în mod greşit a reţinut că intimatul nu s-a aflat în stare de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. În raport de această opinie, recurenta-pârâtă a reiterat situaţia de fapt care a condus la starea de incompatibilitate apreciind că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale de înregistrare a demisiei sale, respectiv în speţă acesta nu face dovada datei certe a actului de revocare prin înţelesul dat de legiuitor sintagmei de "dată certă".

Recurenta-reclamantă a critica şi soluţia instanţei de fond privitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că acestea sunt vădit disproporţionate.

În drept, recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea în tot a sentinţei recurate. Totodată a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 22.11.2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 11 martie 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 11 februarie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte fondul cauzei, înalta Curte reţine că, prin raportul de evaluare nr. x/18.10.2016, s-a reţinut "cT reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor reglementat de Legea nr. 161/2003 şi anume în timp ce deţinea calitatea de primar al comunei Ilva Mică a deţinut simultan în intervalul de timp 18.03.2009 -17.06.2013 şi funcţia de administrator - membru al consiliului de administraţie al Ocolului Silvic Plaiurile Heniului R.A.

Aşadar raportul de evaluare contestat a reţinut încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, care atrag aplicarea art. 25 alin. (1) - (4) din Legea nr. 176/2010.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a interpretat în mod greşit modul de aplicare al legii în timp în ceea ce priveşte perioada stării de incompatibilitate în care s-a aflat intimatul-reclamant şi data la care Legea nr. 146/2010 a intrat în vigoare.

Pornind de la principiul constituţional conform căruia, "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", instanţa de fond în mod greşit a reţinut că deţinerea celor doua funcţii de către intimatul-reclamant, nu putea fi evaluată şi determinată ca reprezentând o stare de incompatibilitate în baza unui act normativ intrat în vigoare la o dată ulterioară.

Cu privire la această interpretare, critica recurentei-pârâte este întemeiată şi este susţinută de jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în acest sens, instanţa de recurs aminteşte decizia majoritară luată de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Procesul-verbal al şedinţei şedinţei din 30 iunie 2014 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au statuat că nu este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile în situaţia în care Agenţia Naţională de Integritate efectuează procedura de evaluare, prin raportare la dispoziţiile de drept substanţial cuprinse în Legea nr. 161/2003, dar în baza şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010 cu privire la raporturi juridice născute şi epuizate anterior intrării în vigoare a ultimei legi.

Aşadar, Legea nr. 176/2010 a intrat în vigoare la data de 05 septembrie 2010 iar evaluarea intimatulut-reclamant are în vedere o perioadă derulată între 17.06.2008 şi 18.10.2016, astfel că nu se aplică principiul neretroactivităţii, legea sus-amintită fiind aplicabilă în speţă.

Cu toate acestea, înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, deoarece în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamantului nu i se poate imputa starea de incompatibilitate în condiţiile în care acesta şi-a înaintat demisia din funcţia de administrator/membru în consiliu de administraţie al Ocolulului Silvic Plaiurile Heniului în termenul de 15 zile prevăzut de art. 91 din Legea nr. 161/2003, în care putea renunţa la una din funcţiile care generau starea de incompatibilitate iară a produce efecte juridice în acest sens.

În raport de criticile recurentei-pârâte conform cărora nu rezultă clar data la care reclamantul şi-a înaintat demisia, această situaţie bucurându-se doar de o veridicitate aparentă, instanaţ de recurs le apreciază ca fiind nişte critici subiective şi neîntemeiate.

Cu privire la modul de interpretare a actului de voinţă unilateral prin care o persoană renunţă la funcţia care conduce Ia starea de incompatibilitate, înalta Curte apreciază ca fiind relevantă soluţia adoptată în unanimitate de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Proces-verbal al şedinţei din 7 noiembrie 2013 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal au statuat în sensul jurisprudenţei prin care s-a reţinut că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voinţă exprimată.

În speţă, instanţa de recurs analizând criticile recurentei, în raport cu înscrisurile depuse în apărare de către intimatul-reclamant şi adminsitrate în faţa instanţei de fond, constată că autorizarea constituirii şi funcţionării regiei autonome de interes public local Ocolului Silvic Plaiurile Heniului RA s-a dispus la data de 28.04.2009, data la care a fost atribuit si codul unic de înregistare, conform încheierii nr. 1419/28.04.2009 a Tribunalului Bistriţa Năsăud în procedura de înfiinţare Ocolului Silvic Plaiurile Heniului RA şi înregistrare la Registrul Comerţului d.p.l Tribunalul Bistriţa Năsăud .

Totodată, înalta Curte constată că prin Hotărârea privind modificarea Hotărârii nr. 3/18.03.2009, din data de 08.05.2009, reclamantul a fost revocat din funcţie ca urmare a demisiei pe care a înaintat-o Adunării Generale a Asociaţilor Proprietari de pădure Ilva Leşu . Acest act nu poate fi interpretat ca un act ce se bucură de veridicitate aparentă în condiţiile în care este data şi semnat de organele de conducere ale Asociaţiei mandatate să efectueze modificările şi actualizărilor de informaţii la Registrul Comerţului a Ocolului Silvic Plaiurile Heniului RA.

În condiţiile în care Ocolului Silvic Plaiurile Heniului RA dobândeşte pesonalitate juridică la data de 28.04.2009, iar intimatul-reclamant A. este revocat în baza cererii sale de demisie la data de 08.05.2009, nu se poate ţine în sarcina sa starea de incompatibilitate pentru deţinerea celor două calităţi incompatibile, confonn art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deoarece acesta a renunţat la una din funcţii în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de art. 91 din Legea nr. 161/2003.

Aşadar, în mod corect a reţinut instanţa de fond că raportul de evaluare contestat este nelegal în considerarea celor arătate mai sus.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, înalta Curte va respinge recursul declarat de AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, ca nefondat.

In ceea ce priveşte cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul-reclamant A., având în vedere că acesta a depus înscrisuri doveditoare în acest sens, înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 5950 RON către intimatul-reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE împotriva sentinţei civile nr. 74 din 22 februarie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată reduse, în cuantum de 5000 RON către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2020.