Allowance reduction annulled and retroactive salary differences ordered, rejecting mootness defense based on subsequent corrective order
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Public Ministry and various prosecutor's offices, thereby upholding the lower court's judgment in favor of the plaintiff prosecutors who prevailed. The dispute concerned a challenge to an administrative order issued by the General Prosecutor that reduced monthly allowances for legal personnel within specific jurisdictions, which the plaintiffs sought to annul and recover as unpaid salary differences, arguing that the reduction violated prior normative acts and constitutional rulings. The appellate court rejected the defendants' argument that the action lacked standing due to the subsequent issuance of a corrective order recalculating salaries, holding that the plaintiffs demonstrated a legitimate interest protected by administrative litigation because the corrective measure did not automatically extinguish the claim for retroactive payment of specific calculated differences. The decisive legal basis involved the interpretation of "legitimate interest" under Law 554/2004 regarding administrative litigation, distinguishing it from civil procedural interest, and the principle that the post-filing issuance of a rectifying order constitutes an acknowledgment of the illegality of the challenged act rather than rendering the judicial action moot or devoid of object.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 201 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Allowance reduction annulled and retroactive salary differences ordered, rejecting mootness defense based on subsequent corrective order: The dispute concerned a challenge to an administrative order issued by the General Prosecutor that reduced monthly allowances for legal personnel within specific jurisdictions, which the plaintiffs sought to annul and recover as unpaid salary differences, arguing that the reduction violated prior normative acts and constitutional rulings. The appellate court rejected the defendants' argument that the action lacked standing due to the subsequent issuance of a corrective order recalculating salaries, holding that the plaintiffs demonstrated a legitimate interest protected by administrative litigation because the corrective measure did not automatically extinguish the claim for retroactive payment of specific calculated differences. The decisive legal basis involved the interpretation of "legitimate interest" under Law 554/2004 regarding administrative litigation, distinguishing it from civil procedural interest, and the principle that the post-filing issuance of a rectifying order constitutes an acknowledgment of the illegality of the challenged act rather than rendering the judicial action moot or devoid of object.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for dismissing the appeal in administrative litigation.
Cited as the procedural provision governing the dismissal of the appeal on the merits.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.10.2016, pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanţii, în calitate de procurori şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţionaţi în partea introductivă a prezentei decizii, au chemat în judecată pârâţii:
1) Ministerul Public - Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reprezentat prin procurorul general, cu sediul în bd. x, Bucureşti,
2) Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, reprezentat de procurorul general, cu sediul în bd. x, Bucureşti,
3) Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, reprezentat de prim-procuror, cu sediul în str. x, Bucureşti,
4) Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, reprezentat de prim-procuror, cu sediul în Buftea, judeţul Ilfov,
5) Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, reprezentat de prim-procuror, cu sediul în Slobozia, judeţul Ialomiţa,
6) Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, reprezentat de prim-procuror, cu sediul în Alexandria, judeţul Teleorman,
7) Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, reprezentat de prim-procuror, cu sediul în Giurgiu, bd. x, judeţul Teleorman
8) Ministerul Finanţelor Publice cu sediul în str. x, Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea în tot a ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman să plătească reclamanţilor indemnizaţiile de încadrare brute lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel cum au fost stabilite prin Ordinul nr. 156/2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman să plătească dobânda legală la sumele datorate actualizate cu indicele de inflaţie la data efectivă a plăţii;
- obligarea Ministerului Finanţelor să deschidă Ministerului Public credite bugetare pentru plata sumelor datorate ca urmare a aplicării Ordinul nr. 156/2016 din data de 12 august 2016;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin decizia nr. 40 din 25 ianuarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. - la PCA Bucureşti, B. - la PCA Bucureşti, C. - la PCA Bucureşti, D. - la PCA Bucureşti, E. - la PCA Bucureşti, F.- la PCA Bucureşti, G.- la PCA Bucureşti, H.- la PCA Bucureşti, I.- la PCA Bucureşti, J.- la PCA Bucureşti, K.- la PCA Bucureşti, L.- la PCA Bucureşti, M.- la PCA Bucureşti, N.- la PCA Bucureşti, O.- la PCA Bucureşti, P.- la PCA Bucureşti, Q. augusta- la PCA Bucureşti, R.- la PCA Bucureşti, S.- la PCA Bucureşti, T.- la PCA Bucureşti, U.- la PCA Bucureşti, V. -la PCA Bucureşti, W.- la PCA Bucureşti, X.- la PCA Bucureşti, Y.- la PCA Bucureşti, Z.- la PCA Bucureşti, AA.- la PCA Bucureşti, BB.- la PCA Bucureşti, CC.- la PCA Bucureşti, DD.- la PCA Bucureşti, EE.- la PCA Bucureşti, FF.- la PCA Bucureşti, GG.- la PCA Bucureşti, HH.- la PCA Bucureşti, II.- la PCA Bucureşti, JJ.- la PCA Bucureşti, KK.- la PCA Bucureşti, LL.- la PCA Bucureşti, MM.- la PCA Bucureşti, NN.- la PCA Bucureşti, OO.- la PCA Bucureşti, PP.- la PCA Bucureşti, QQ.- la PCA Bucureşti, RR.- la PCA Bucureşti, SS.- la PCA Bucureşti, TT.- la PCA Bucureşti, UU.- la PCA Bucureşti, VV.- la PCA Bucureşti, WW.- la PCA Bucureşti, XX.- la PCA Bucureşti, YY. -la PCA Bucureşti prin reprezentant ZZ.- la PCA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii MP - PARCHETUL ÎCCJ, PCA BUCUREŞTI, PT BUCUREŞTI, PT ILFOV, faţă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acţiunea în raport cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
A anulat Ordinul nr. 171/2 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Obligă pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu să plătească reclamanţilor indemnizaţiile de încadrare lunare cuvenite, astfel cum au fost stabilite prin Ordinul nr. 156/2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 1 august 2016, diferenţele salariale cuvenite şi neachitate pentru această perioadă urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, sume la care se va calcula şi plăti dobânda legală.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 40 din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE PENTRU P. DE PE LÂNGĂ C.A. BUCUREŞTI, P. DE PE LÂNGĂ T. BUCUREŞTI, P. DE PE LÂNGĂ T. ILFOV, P. DE PE LÂNGĂ T. IALOMIŢA, P. DE PE LÂNGĂ T. TELEORMAN, P. DE PE LÂNGĂ T. GIURGIU prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea sentinţei recurate şi pe fond a solicitat, respingerea acţiunii formulate de reclamanţi ca lipsită de interes.
În susţinerea cererii de recurs, recurentul-pârât a susţinut că, urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1029/21.12.2016, procurorul general al Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016 anterior pronunţării deciziei recurate - prin care au fost recalculate indemnizaţiile procurorilor de la parchetele de pe lângă Curţile de Apel, Tribunale şi Judecătorii, la nivelul maxim de plată, cu includerea majorării solicitate de intimaţii-reclamanţi prin prezenta acţiune, începând cu data de 01 august 2016.
În drept şi-a întemeiat cerere de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-reclamanţi nu au formulat apărări în faţa instanţei de recurs.
5. Cu privire la examinarea recursului
În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 22.11.2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 10.03.2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 11 februarie 2020.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat, recurentul-pârât neindicând critici ce s-ar putea circumscrie acestui motiv de casare. Criticile recurentului, formulate împotriva sentinţei recurate se limitează la argumentele privitoare la lipsa de interes a cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care recurentul-pârât a emis un nou ordin, respectiv Ordinul nr. 2536/21.12.2016 prin care au fost recalculate indemnizaţiile, anterior pronunţării sentinţei recurate.
Instanţa de recurs apreciază criticile recurenţilor-pârâţi referitoare la lipsa de interes a acţiunii promovate de reclamanţi, ca fiind nefondate, urmând a le respinge.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 2536/21.12.2016 a fost revocat implicit Ordinul nr. 171/02.09.2016 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, retroactiv, începând cu data de 1 august 2016, ca urmare a Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale, revenindu-se la indemnizaţiile brute stabilite anterior prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016, reclamanţii fiind aşadar repuşi în situaţia anterioară emiterii Ordinului nr. 171/02.09.2016.
Aşadar, excepţia lipsei de interes a acţiunii formulate de reclamanţi nu este întemeiată, deoarece Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2536 din 21 decembrie 2016 a fost emis în considerarea Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi vizează drepturile salariale ale judecătorilor care funcţionau în cadrul circumscripţiei Curţii de Apel Timişoara şi nu s-au depus dovezi din care să rezulte că s-ar fi acordat şi diferenţele salariale rezultate ca urmare a emiterii ordinului respectiv pentru a se putea constata că acţiunea este lipsită de interes, în condiţiile în care, prin cererea adresată instanţei de fond, reclamanţii au solicitat şi acordarea diferenţelor salariale rezultate din aplicarea greşită a unor procente.
Totodată, noţiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ", nu se confundă cu noţiunea de "interes" în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în procesul civil (folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acţiunii). Stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.
Intimaţii-reclamanţi au justificat un interes legitim, ce necesită a fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ, indemnizaţia stabilită prin Ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nefiind luate în considerare creanţele încasate eşalonat, cu titlu retroactiv.
Faptul că recurentul a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, de recalculare a indemnizaţiilor procurorilor de la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate de intimaţii-reclamanţi, începând cu data de 01.08.2016, anterior pronunţării sentinţei recurate, nu determină admiterea recursului şi anularea hotărârii atacate, ci înseamnă de fapt recunoaşterea nelegalităţii ordinului atacat, obiect al acţiunii judiciare de faţă.
Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE PENTRU P. DE PE LÂNGĂ C.A. BUCUREŞTI, P. DE PE LÂNGĂ T. BUCUREŞTI, P. DE PE LÂNGĂ T. ILFOV, P. DE PE LÂNGĂ T. IALOMIŢA, P. DE PE LÂNGĂ T. TELEORMAN, P. DE PE LÂNGĂ T. GIURGIU împotriva deciziei nr. 40 din 25 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2020.