Tardive filing of administrative appeal: expiration of 15-day statutory deadline triggers procedural decay.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as late-filed, resulting in the final and definitive enforcement of the lower court's judgment which had rejected the plaintiff's claims. The dispute concerned a public administrative lawsuit in which a research institute challenged a decision by a ministry requiring the payment of approximately 2,856 RON in financial corrections and sought the annulment of the associated debt title and execution of the decision. The court determined that the appeal was barred by the statutory deadline because the 15-day period for filing an appeal in administrative cases, calculated from the date of service of the first-instance judgment, had expired prior to the declaration of the appeal; as no justified reason for the delay was proven, the court applied the sanction of procedural decay under the procedural code, noting that appeal deadlines are matters of public order that cannot be derogated from.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 182 alin. (1) din C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 182 alin. (2) din C. proc. civ, art. 184 din C. proc. civ, art. 185 alin. (1) din C. proc. civ; Tardive filing of administrative appeal: expiration of 15-day statutory deadline triggers procedural decay: În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Institutul de Sociologie a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 182/20.12.2017 emisă de pârât cu privire la obligarea reclamantului la plata sumei de 2856,38 RON, anularea Titlului de creanţă, pentru această sumă, emis de pârâtă prin Nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/02.11.2017, cu consecinţa exonerării reclamantului de la plata sumei de 2856,38 RON.
Totodată, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 182/20.12.2017 până la soluţionarea acţiunii principale, prin hotărâre definitivă.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2208 din 10 mai 2018, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Institutul de Sociologie, susţinând că soluţia primei instanţe este nelegală şi solicitând admiterea căii de atac exercitate aşa cum a fost formulată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Regularitatea promovării căii de atac
În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului.
Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".
În cauză, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 2 octombrie 2018, iar recursul a fost declarat la data de 8 noiembrie 2018, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 18 octombrie 2018, conform prevederilor art. 181, 182 raportat la art. 184 din C. proc. civ.
Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.
Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, formulat de reclamantul Institutul de Sociologie împotriva sentinţei nr. 2208 din 10 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2021.