Exclusion of church property from public domain for failure to prove legal inclusion in local administrative patrimony

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.05.2017, reclamantele EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ DE CLUJ-GHERLA şi PAROHIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ ŢAGA-GHIOLŢ în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, COMUNA ŢAGA PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ŢAGA, au solicitat a se constata nulitatea absolută parţială a H.G. nr. 969/2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 684 din 17.09.2002, respectiv anexa la această Hotărâre publicată în Monitorul Oficial nr. 684 bis din 17.09.2002 în ceea ce priveşte înscrierea în anexa la această Hotărâre a poziţiei 69, cuprinzând cimitirul greco-catolic şi curtea aferentă lăcaşului de cult greco-catolic din comuna Ţaga, loc. Ţaga, cartier Ghiolţ, jud. Cluj în suprafaţă de 2,96 ha, întrucât acestea nu fac parte din domeniul public al comunei Ţaga, fiind vorba de un cimitir parohial şi de curtea Bisericii greco-catolice din menţionata localitate şi, pe cale de consecinţă, să constate că cimitirul şi curtea bisericii greco-catolice la care s-au referit nu fac parte din domeniul public, ci ele formează obiectul dreptului de proprietate privată al Parohiei Greco-catolice Ţaga.

Prin sentinţa civilă nr. 72/2018 pronunţată în data de 21 martie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ DE CLUJ-GHERLA, şi PAROHIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ ŢAGA-GHIOLŢ, ambele prin av. A. şi av. B., cu sediul în jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în mun. Bucureşti, COMUNA ŢAGA PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ŢAGA, ambii cu sediul în Comuna Ţaga, judeţul Cluj.

Admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind constatarea că titular al dreptului de proprietate asupra imobilului indicat la pct. 69 din anexa nr. 75 a H.G. nr. 969/2002 este reclamanta şi respinge ca inadmisibil acest capăt de cerere.

Anulează pct. 69 din anexa nr. 75 a H.G. nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Cluj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Cluj, cu excepţia municipiului Cluj-Napoca.

Admite excepţia de nelegalitate a pct. din anexa H.C.L. nr. 40/05.11.1999 a Consiliului local al comunei Ţaga privind imobilul de la pct. 69 din anexa nr. 75 a H.G. nr. 969/2002 şi constată nelegalitatea acestuia."

Împotriva sentinţei civile nr. 72/2018 din data de 21 aprilie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului.

Prin recursul său recurentul - pârât, încadrând criticile sale în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea prezentului recurs; casarea în tot a sentinţei recurate şi respingerea acţiunii, ca nefondată.

La rândul său, reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj - Gherla, împreună cu întâmpinarea la recursul promovat de pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului, a formulat şi cerere de recurs incident, încadrând criticile sale în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat reclamanta admiterea recursului incident, casarea în parte a sentintei recurate, în sensul respingerii excepţiei inadmisibilitătii capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor in litigiu, judecării pe fond a acelui capăt de cerere si admiterii lui. De asemenea, solicită casarea în parte a sentintei si în ceea ce priveşte aprecierea eronat făcută de instanţă conform căreia "este îndeplinitä condiţia ca bunul să fie de uz public, dată fiind destinaţia sa de cimitir", în condiţiile în care o parte din teren are altă ramură de folosintă, fiind curtea aferentă bisericii, iar restul fiind cimitirul bisericii greco-catolice, nu un de uz public.

Împotriva recursului promovat de pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului au formulat întâmpinări intimata - pârâtă Comuna Ţaga, prin Primar, intimata-reclamantă Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Ţaga - Ghiolţ şi recurenta -reclamantă Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj - Gherla, aceasta din urmă depunând împreună cu întâmpinarea şi recursul incident.

Prin întâmpinarea sa, intimata-pârâtă Comuna Ţaga prin Primar, a arătat că susţine în totalitate recursul formulat de Secretariatul General al Guvernului, solicitând astfel admiterea acestuia şi respingerea acţiunii, ca nefondată.

La rândul său, intimata-reclamantă Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Ţaga - Ghiolţ a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului promovat de Secretariatul General al Guvernului şi menţinerea, ca legală a hotărârii atacate.

Recurenta-reclamantă Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj - Gherla, prin întâmpinarea sa, a solicitat, de asemenea, respingerea, ca nefondat, a recursului promovat de Secretariatul General al Guvernului şi menţinerea, ca legală a hotărârii atacate, apărările sale fiind identice cu apărările intimatei-reclamante Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Ţaga - Ghiolţ.

Împotriva recursului incident promovat de reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj - Gherla au formulat întâmpinări recurentul -pârât Guvernul României -prin Secretariatul General al Guvernului şi intimata -pârâtă Comuna Ţaga prin Primar.

Prin întâmpinarea sa, recurentul -pârât Guvernul României -prin Secretariatul General al Guvernului a solicitat respingerea recursului incident şi pe cale de consecinţă, menţinerea soluţiei instanţei de fond de admitere a excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind constatarea că titular al dreptului de proprietate asupra imobilului indicat la pct. 69 din Anexa 75 a H.G. nr. 969/2002 este recurenta-reclamantă, raportat la faptul că

Intimata-pârâtă Comuna Ţaga, prin Primar, a solicitat respingerea recursului incident formulat de reclamantă, arătând că susţinerea acesteia, că biserica din Ghiolţ de pe terenul din prezenta cauză a fost de rit greco catolic înainte ca aceasta să fie demolată, este netemeinică şi nefondată, având în vedere că, din documentele aflate în arhiva Parohiei Ortodoxe Ţaga precum şi din declaraţiile enoriaşilor din localitate, reiese că această biserică a fost renovată din temelie între anii 1960-1965, fără a avea însă autorizaţie de construcţie, având în vedere faptul că, regimul comunist din acei ani nu agrea construcţiile de tip religios.

Niciuna dintre părţi nu a formulat Răspunsuri la întâmpinările depuse la dosar.

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 08 decembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs în termen motivat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 5,6 şi 8 C. proc. civ. de recurentul-pârât Guvernul României calificat ca recurs principal.

În cauză odată cu întâmpinarea faţă de recursul principal conform art. 472 C. proc. civ. s-a declarat de reclamantă recurs incident invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ. fără ca aceste motive de casare să fie sistematizate de către recurentul-pârât în raport de fiecare motiv de casare invocat.

Se invocă aspecte de nelegalitate ale sentinţei atacate atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor cât şi în ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea apreciind că aspectele invocate se încadrează în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. respectiv greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor de drept material incidente.

Acest motiv de casare urmează a fi analizat de Curte în cauză neindicându-se aspecte de nelegalitate de natură a fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 6 C. proc. civ. Curtea nu poate analiza motive de recurs neinvocate şi nesusţinute de parte decât în mod formal.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurentul-pârât invocă nelegala soluţionare a excepţiilor invocate respectiv excepţia lipsei procedurii prealabile, invocându-se greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi a excepţiei tardivităţii formulării acţiunii invocându-se greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 11 alin. 1 şi (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte soluţia de fond de anulare în parte a H.G. nr. 969/2002 recurentul-pârât o apreciază ca nelegală şi dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 18-24 din Legea nr. 213/1998 arătându-se că această hotărâre nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţilor administrativ teritoriale, iar reclamanta nu a contestat Hotărârea Consiliului Local al comunei Ţaga nr. 40/5. XI.1999.

Se susţin următoarele:

Hotărârea Guvernului nr. 969/2002 este temeinică şi legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare.

Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese şi din Nota de fundamentare care a însoţit proiectul actului administrativ, prin însuşirea proiectului iniţiat, la acea dată, de Ministerul Administraţiei Publice, organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu atribuţii şi competenţe în domeniul administraţiei publice locale.

La elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 555/2001, în vigoare la acea dată, proiectul actului administrativ fiind contrasemnat, respectiv avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia şi, sub aspectul legalităţii, de Ministerul Justiţiei, astfel cum reiese din Nota de fundamentare.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.

La dosar recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare faţă de recursul principal prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

S-a formulat în baza art. 472 C. proc. civ. recurs incident invocându-se ca motiv de recurs dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. respectiv greşita aplicare şi interpretare a legii în ceea ce priveşte aprecierea eronată a primei instanţe cuprinsă în considerentele sentinţei atacate în sensul că "este îndeplinită condiţia ca bunul să fie uz public, dată fiind destinaţia sa de cimitir".

Se susţine pe recursul incident că prima instanţă nu a ţinut cont de probele depuse la dosar în sensul că o parte din terenul în litigiu are destinaţia de cimitir, restul fiind curtea aferentă bisericii, teren în suprafaţă totală de 6579 mp cuprins în Titlul de proprietate nr. x din 15.09.2004 anulat definitiv în baza sentinţei civile nr. 1032/12.05.2010.

Se solicită admiterea recursului incident şi modificarea considerentelor în sensul solicitat.

La dosar intimata Comuna Ţaga prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului declarat de recurentul-pârât Guvernul României.

Curtea analizând recursurile declarate în cauză le va aprecia pentru următoarele considerentele ca nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material de către prima instanţă în ceea ce priveşte hotărârea în ansamblu - considerente şi dispozitiv.

Recursul principal declarat de pârâtul Guvernul României şi întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 6 C. proc. civ. au fost invocate formal recursul nu cuprinde critici care să vize aceste cazuri de casare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. care vizează greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 5542004 în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor invocate a inadmisibilităţii şi a tardivităţii şi aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor Legi nr. 213/1998 în ceea ce priveşte soluţia pe fond dispusă de admitere în parte a acţiunii astfel cum a fost formulată.

În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor invocate de recurentul-pârât Curtea constată că acestea au fost analizate fiind legal respinse motivat prin încheierea de şedinţă din 22. XI.2017 care nu a fost recurată.

În cauză au fost interpretate şi aplicate corect dispoziţiile art. 7 alin. 1 şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi respectiv dispoziţiile art. 11 alin. 1 şi 82) din acelaşi act normativ în ceea ce priveşte respingerea excepţiilor invocate.

Recurenta-reclamantă a contestat în calitate de terţ H.G. nr. 969/2002, cu îndeplinirea procedurii prealabile administrative conform înscrisurilor depuse la dosarul de fond filele x iar acţiunea în anulare a fost formulată în termen faţă de dispoziţiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 de la data lucrării la cunoştinţă a actului contestat în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Cluj neavând relevanţă data publicării H.G. nr. 969/2002 în Monitorul Oficial al României. Aceasta deoarece reclamanta a contestat H.G. nr. 969/2002 în calitate de terţ şi a vizat în special comunicarea anexei hotărârii în care este menţionat ca aparţinând domeniului public imobilul în litigiu. Iar această atestare a fost contestată ca fiind nelegală, reclamanta invocând calitatea sa de proprietar pretins vătămată de această dispoziţie.

În ceea ce priveşte soluţia dispusă pe fond, Curtea o apreciază ca fiind legală în raport de probele administrate şi în raport de dispoziţiile Legii nr. 213/1998.

Astfel, soluţia de anulare a pct. 69 din anexa nr. 75 a H.G. nr. 969/2002 cu privire la termenul în litigiu atestat ca fiind parte a domeniului public al Judeţului Cluj respectiv Comuna Ţaga este legală fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.

În cauză deşi din punct de vedere formal hotărârea de guvern a fost legal emisă pe fond cu privire la termenul în litigiu nu erau îndeplinite condiţiile deoarece acest imobil nu a intrat legal în patrimoniul unităţii administrativ teritoriale nefiind îndeplinite condiţiile cumulative pentru a putea fi atestat ca făcând parte din domeniul public al Comunei Taga.

Reclamanta a probat cu acte şi hotărâri judecătoreşti definitive că o parte din terenul menţionat în anexa contestată respectiv suprafaţa de 6759 mp a fost cuprins nelegal în Titlul de proprietate nr. x/15.09.2004 anulat prin sentinţa civilă definitivă nr. 1032/2010.

Fiind parţial în proprietatea privată a intimatului Comuna Ţaga şi ulterior în proprietatea reclamantei care a pretins dreptul de proprietate cu privire la acest imobil teren-parte cu destinaţia de cimitir în mod legal a fost admisă excepţia de nelegalitate a pct. din anexa HCL nr. 40/5. XI.1999 a Consiliului local al Comunei Ţaga privind imobilul de pct. 69 din anexa nr. 75 a H.G. nr. 969/2002 şi s-a constatat nelegalitatea acestui punct.

Această HCL nr. 40/5. XI.1999 a Consiliului local a stat la baza emiterii H.G. nr. 969/2002 legalitatea acestuia fiind verificată în cadrul excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantă cu privire la acest act.

Aceasta a fost calea procedurală aleasă de reclamantă cea prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în cauză nefiind obligatorie contestarea separată a hotărârii Consiliului local în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele expuse Curtea apreciază ca nefondat recursul principal şi urmează a-l respinge ca atare.

Recursul incident declarat de recurenta-reclamantă este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. cazul de casare fiind invocat cu privire la considerente.

Critica priveşte constatarea primei instanţe în sensul că bunul în litigiu este de uz public ţinând cont de destinaţia acestuia de cimitir.

Curta ap5eciază că această menţiune din considerente care priveşte o situaţie de fapt nu reprezintă o critică de nelegalitate în sensul greşitei interpretări şi aplicări a normelor de drept material.

Aceasta în condiţiile în care recurenta - reclamantă în recursul incident recunoaşte că în parte terenul în litigiu menţionat în anexă are această destinaţie restul fiind teren - curte al lăcaşului de cult.

În mod legal prima instanţă a verificat îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 31 (1) din Legea nr. 213/1998 pentru a fi legală atestarea ca aparţinând domeniului public al Comunei Ţaga al terenului în litigiu şi a constatat legal că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ aceste condiţii.

În consecinţă a fost admisă acţiunea şi excepţia de nelegalitate cu privire la pct. 69 din anexa 75 a H.G. nr. 969/2002 şi respectiv pct. din anexa HCL nr. 40/5. XI.1999 cu privire la terenul în litigiu menţionat în anexă teren care nu putea forma includerii în lista de inventar a terenurilor proprietate publică, deoarece acest teren nu a intrat legal în patrimoniul unităţii administrativ teritoriale.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză respectiv recursul principal declarat de pârâtul Guvernul României şi recursul incident declarat de recurenta-reclamantă, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei civile nr. 72/2018 din 21 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj-Gherla împotriva sentinţei civile nr. 72/2018 din 21 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2020.