Taxpayer’s Challenge to Fiscal Authority’s Suspension of Contested Tax Assessment Due to Parallel Criminal Investigation

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. Bacău a chemat în judecată pe pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI şi ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BACĂU- INSPECŢIE FISCALĂ, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: anularea în parte a Deciziei nr. 5689 din 07.10.2015, privind soluţionarea contestaţiei formulate de aceasta la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău- Inspecţie Fiscală sub nr. x/24.04.2015, respectiv, a Art. 1 din cuprinsul acesteia şi, totodată, să dispună anularea actului administrativ fiscal, respectiv, a Deciziei de impunere nr. x din 24.03.2015 privind obligaţiile stabilite de Inspecţia Fiscală pentru Persoane Juridice, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 24.03.2015, pentru suma totală de 1.541.721 RON, reprezentând: - 934.569 RON, taxa pe valoarea adăugată; - 358.975 RON, dobânzi/majorări de întârziere taxa pe valoarea adăugată; - 125.372 RON, penalităţi de întârziere taxa pe valoarea adăugată; - 94.593 RON, impozit pe profit; - 17.862 RON, dobânzi/majorări de întârziere impozit pe profit şi - 10.350 RON, penalităţi de întârziere impozit pe profit.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 12/2017 din 27 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia inadmisibilităţii, şi a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/24.03.2015 şi a Deciziei de impunere nr. x/24.03.2015, privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. Bacău prin administrator judiciar Lichidator C. S.P.R.L. Bacău, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Bacău - Inspecţie Fiscală; a respins capătul de cerere având ca obiect anularea art. 1 din Decizia nr. 5689/7.10.2015, ca neîntemeiat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar "C." S.P.R.L., întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, conform prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În susţinerea recursului său, recurenta- reclamantă a relevat, pe scurt, istoricul cauzei, şi a criticat sentinţa recurată pentru nelegalitate, invocând, în esenţă, următoarele motive:

Instanţa de judecată a reţinut în considerentele sentinţei că, prin adresa nr. x/2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a comunicat instanţei că, în cauză, a fost începută urmărirea penală "in rem" la data de 13.04.2015 cu privire la fapta de evaziune fiscală.

Arată recurenta că, Noul C. proc. pen. a instituit ca regulă, caracterul obligatoriu al începerii urmăririi penale anterior efectuării oricăror acte de cercetare, evocând, în acest sens, art. 305 alin. (1) din Noul C. proc. pen. şi, astfel, actul imediat următor celui de sesizare va fi, în mod necesar, în toate cauzele, ordonanţa de începere a urmăririi penale cu privire la faptă.

Ca atare, susţine recurenta- reclamantă, potrivit Noului C. proc. pen., în urma oricărei plângeri penale automat se dispune începerea urmăririi penale, şi abia apoi se efectuează acte de cercetare.

În speţă, se arată, urmărirea penală a început "in rem", nu "in personam", deci, doar cu privire la fapta sesizată, nicidecum împotriva vreunei persoane, fie ea fizică sau juridică. De la data începerii urmăririi penale, respectiv, 13.04.2015, până la data de 27.01.2017, adică, aproape 2 ani, recurentei nu i-a fost comunicată nicio Ordonanţă emisă în acest dosar, şi nu au fost efectuate niciun fel de cercetări; la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că se efectuează cercetări penale asupra societăţii sau asupra reprezentanţilor legali ai acesteia.

Recurenta- reclamantă apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece, deşi în hotărâre se invocă principiul "penalul ţine în loc civilul", nu s-au avut în vedere prevederile noului C. proc. pen., potrivit cărora urmărirea penală începe chiar de la data formulării plângerii penale in rem, anterior efectuării oricăror acte de cercetare penală.

Penalul ţine în loc civilul, susţine recurenta- reclamantă, însă doar dacă se efectuează cercetări cu privire la o anumită persoană, fizică sau juridică; însă, în cauza pendinte, cercetările au început in rem acum aproape doi ani, timp în care nu s-a dispus începerea urmăririi penale in personam faţă de societate sau faţă de altă persoană fizică.

Ca atare, susţine recurenta, nu există la dosar dovada începerii urmăririi penale împotriva acesteia sau împotriva administratorului său, ca să aibă legitimitate suspendarea soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei atacate.

Implicit, nu există legitimitatea soluţiei instanţei de respingere a capătului de cerere privind anularea art. 1 din Decizia nr. 5689/07.10.2015, cu privire la suspendarea soluţionării contestaţiei administrative.

Pe de altă parte, se arată, prin formularea şi depunerea prezentei acţiuni, s-a contestat însăşi măsura dispusă prin Decizia nr. 5689/07.10.2015, şi anume, art. 1, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei, iar motivarea instanţei, în sensul că nu se poate pronunţa cu privire la legalitatea emiterii actelor fiscale, consideră recurenta- reclamantă că nu poate fi reţinută, deoarece ar însemna că în cazurile în care se dispune suspendarea soluţionării contestaţiei nu există nicio cale de a contesta măsurile şi deciziile dispuse de organele fiscale, fapt ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 218 alin. (2) Codul de procedură fiscalălă, şi cu prevederile Legii nr. 554/2004, deoarece art. 218 alin. (2) dispune că, "Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar", fără a distinge între dispoziţiile care soluţionează contestaţia pe fondul cauzei sau dispoziţiile prin care se suspendă soluţionarea contestaţiei.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata- pârâtă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BACĂU a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 29 mai 2017, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi menţinerea sentinţei recurate, ca temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 23 octombrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 27 septembrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept în care poate fi încadrat- pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi nu pct. 6, cum eronat şi-a întemeiat recurenta, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, Decizia nr. 5689 din 07.10.2015 prin care s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de aceasta împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare fiscale de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x din 24.03.2015.

În motivarea soluţiei administrative, s-a reţinut că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău- Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău a transmis Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, cu borderoul nr. 45 din 26.03.2015, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare fiscale de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x din 24.03.2015, precum şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 24.03.2015, pentru a fi avute în vedere la soluţionarea plângerii penale nr. 12912/2015, în care se fac cercetări faţă de reprezentanţii S.C. A. S.R.L. Bacău cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005.

Potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală:

"Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă."

Prima instanţă şi-a însuşit punctul de vedere exprimat de intimată, arătând, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală pentru a se dispune suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

În speţă, demersul organelor de inspecţie fiscală a fost motivat de faptul că, în cauză, se ridică problema realităţii operaţiunilor pentru care societatea recurentă- reclamantă a înregistrat cheltuieli de exploatare şi T.V.A. deductibil aferent unor prestări de servicii/bunuri, care sunt cercetate în dosarul având ca obiect plângerea penală nr. 12912/2015, instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, cu consecinţa diminuării impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi crearea unui prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 1.541.721 RON.

Organele de inspecţie fiscală au constatat, urmare a inspecţiei fiscale efectuate la sediul recurentei, că în perioada 01.01.2011 - 30.09.2014 aceasta a înregistrat operaţiuni de stornare neconfirmate de beneficiari, prin care şi-a diminuat veniturile realizate, iar prin evidenţierea în actele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, şi-a diminuat obligaţiile de plată faţă de bugetul de stat, cu consecinţa sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale.

Având în vedere aceste constatări, organele de inspecţie fiscală au stabilit în sarcina societăţii contestatoare taxa pe valoare adăugată în sumă de 934.569 RON, dobânzi/majorări de întârziere aferente în sumă de 358.975 RON, penalităţi de întârziere aferente în sumă de 125.372 RON, precum şi impozit pe profit în sumă de 94.593 RON, dobânzi/majorări de întârziere aferente în sumă de 17.862 RON şi penalităţi de întârziere aferente în sumă de 10.350 RON.

În mod evident, din analiza criticilor formulate de recurenta- reclamantă în recurs, se observă că aceasta aduce în discuţie aspecte legate de oportunitatea suspendării soluţionării contestaţiei administrative, precum "penalul ţine în loc civilul", ori, faptul că nu există la dosar dovada începerii urmăririi penale împotriva sa sau împotriva administratorului său, ca să aibă legitimitate suspendarea soluţionării contestaţiei împotriva deciziei atacate.

Din analiza cererii introductive, se constată faptul că, sesizând instanţa de fond, reclamanta a formulat exclusiv aspecte legate de legalitatea Deciziei de impunere, nu şi de soluţia de suspendare a soluţionării contestaţiei, aspecte care nu au format obiect de analiză la fond, fiind invocate pentru prima dată direct în recurs, neputând, ca atare, fi primite omisso medio.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinându-se că în mod legal, corect, s-a apreciat de către instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta- reclamantă S.C. A. S.R.L.- prin administrator judiciar "C." S.P.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 12/2017 din 27 ianuarie 2017, a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2020.