Athletes' merit indemnity claims quashed and remanded for eligibility assessment absent vacancy limit

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 28 iunie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi precizată ulterior, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului, Subcomisia de Acordare a Indemnizaţiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul M.T.S. şi Comisia Naţională de Acordare a Indemnizaţiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul Academiei Române:

- obligarea Subcomisiei pentru Acordarea Indemnizaţiei de Merit în baza Legii nr. 118/2002 ca, după analizarea sau, după caz, reanalizarea dosarelor, în baza Legii nr. 118/2002, să emită avizele pentru acordarea indemnizaţiilor de merit şi trimiterea dosarelor la Comisia Naţională;

- obligarea Comisiei Naţionale de Acordare a Indemnizaţiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 la acordarea indemnizaţiilor de merit după primirea dosarelor de la Subcomisia pentru Acordarea Indemnizaţiei de Merit în baza Legii nr. 118/2002.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2702 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională de Acordare a Indemnizaţiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul Academiei Române, Ministerul Tineretului şi Sportului şi Subcomisia de Acordare a Indemnizaţiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul M.T.S. şi, în consecinţă: a obligat pârâta Comisia Naţională să aprobe propunerea Subcomisiei, în sensul acordării indemnizaţiei de merit, începând cu data de 1 august 2016, către reclamanta B..

De asemenea, a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii A., D., E. şi F., împotriva aceloraşi pârâţi.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2702 din 28 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii D., F., A. şi E., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, întrucât aceasta nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia dată cererii reclamanţilor, respectiv modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii reclamanţilor.

În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:

În cursul derulării procedurii de judecata, instanţa de fond a dispus prin încheiere interlocutorie in sarcina pârâţilor depunerea unor înscrisuri doveditoare precum şi precizarea unor aspecte, solicitări cărora pârâţii nu le-au dat curs iar instanţa de fond a trecut peste acest aspect fara a mai tine cont de el.

Nu au fost depuse cele 3 liste de aşteptare cu toate persoanele care se afla în aşteptare, sportivi, personalităţi si antrenori, precizându-se pentru fiecare persoana; categoria, ramura sportiva, numărul cererii si anul depunerii acesteia

Nu s-a răspuns la întrebarea privind la ce locuri pe lista de aşteptare sunt reclamanţii.

Nu s-a răspuns in nici un fel la problema privind persoanele care nu întrunesc condiţiile legale de eligibilitate si cu toate acestea primesc indemnizaţia de merit

MTS nu a explicat de ce nu sunt acordate 117 indemnizaţii de care beneficiază, ci in majoritatea timpului au fost acordate mai puţine

Nu s-a răspuns care erau criteriile de departajare, privind persoanele care întrunesc condiţiile pentru a beneficia de indemnizaţii de merit si cine decidea aceste criterii anterior celor stabilite si aprobate prin Ordinul nr. 577/14.07.2016 al ministrului tineretului si sportului

Instanţa de fond, motivează sentinţa cu privire la situaţia reclamantei B., fata de care acţiunea a si fost admisa si cu privire la reclamantul C. fata de care cauza a rămas fara obiect situaţia acestuia fiind rezolvată pe parcursul derulării procesului.

Cu privire la reclamanţii A., D., E. si F., fata de care acţiunea a fost respinsă, instanţa de fond nu motivează in nici un fel, singurul element reţinut fiind acela ca "in lipsa unor locuri vacante... cererile acestora nu pot fi valorificate şi ca "împrejurarea ca reclamanţii îndeplinesc cerinţele legale de eligibilitate, coroborata insa cu lipsa locurilor, legal limitate ca număr, nu îi oferă decât vocaţia la indemnizaţie, urmând ca aceasta sa se transforme in drept numai in caz de vacantare a unui loc si in urma analizei si departajării conform criteriilor adoptate de MTS prin Ordinul nr. 577/14.07.2016".

În mod eronat instanţa de fond apreciază ca vocaţia se transforma în drept in urma vacantarii unui loc atâta vreme cat ani de zile s-au vacantat zeci de locuri si cu toate acestea, niciodată reclamanţii nu au fost propuşi - spre exemplu reclamantul D. are depus la MTS cererea cu nr. 2128/07.09.2005, deci la data introducerii acţiunii, acesta aştepta deja de peste 11 ani sa primească indemnizaţie de merit, în aceşti ani fiind eliberate nenumărate locuri pe lista.

Mai mult decât atât, tot in mod eronat instanţa de fond apreciază ca în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi criteriile de departajare sunt cele adoptate de MTS prin Ordinul nr. 577/14.07.2016, adică după data înregistrării litigiului pe rolul instanţei la data de 28.06.2016 si nu ia in considerare în niciun fel faptul ca pârâţii nu au răspuns care au fost criteriile anterioare de departajare, având în vedere aşa cum a mai arătat ca reclamanţii au cererile depuse de ani de zile (cea mai veche fiind din anul 2005).

în mod eronat instanţa de fond apreciază ca reclamanţii au doar vocaţia la primirea indemnizaţiei, având in vedere faptul ca acestea nu pot fi drepturi vocative atâta timp cat nu exista un termen rezonabil stabilit pentru realizarea dreptului - termenul rezonabil fiind consacrat atât de CEDO cât şi de legislaţia europeană ca obligatoriu pentru un proces echitabil - prin extrapolare, obligativitatea existentei unui termen rezonabil nereferindu-se restrictiv doar la un proces derulat instant, ci la soluţionarea oricărei cereri. Inexistenta acestui termen rezonabil, este o veritabilă discriminare, discriminare dovedita în speţa in mod indubitabil de vechimea cererilor depuse şi de anii de aşteptare, timp în care alte persoane au primit indemnizaţia de merit pe criterii de evaluare necunoscute şi nepublice, deci asupra cărora planează dubiul.

Cu privire la criticile generale în ceea ce priveşte modul de acordare a indemnizaţiei de merit în decursul timpului, instanţa de fond reţine că "nu pot fi analizate de instanţă în actualul cadru procesual", considerând ca ar trebui sa "auditeze" activitatea comisiilor pe ultimii 6 ani (raportat la cea mai veche din cererile reclamanţilor) când in realitate era suficient să insiste ca reclamanţii să depună la dosarul cauzei aceste criterii aşa cum au făcut cu Ordinul nr. 577/14.07.2016, sau sa facă precizări scrise cu privire la aceste criterii.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului, excepţii ce au fost soluţionate la termenul de judecată din 19 noiembrie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului, Subcomisia de Acordare a Indemnizaţiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul M.T.S. şi Comisia Naţională de Acordare a Indemnizaţiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul Academiei Române:

- obligarea Subcomisiei pentru Acordarea Indemnizaţiei de Merit în baza Legii nr. 118/2002 ca, după analizarea sau, după caz, reanalizarea dosarelor, în baza Legii nr. 118/2002, să emită avizele pentru acordarea indemnizaţiilor de merit şi trimiterea dosarelor la Comisia Naţională;

- obligarea Comisiei Naţionale de Acordare a Indemnizaţiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 la acordarea indemnizaţiilor de merit după primirea dosarelor de la Subcomisia pentru Acordarea Indemnizaţiei de Merit în baza Legii nr. 118/2002.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională de Acordare a Indemnizaţiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul Academiei Române, Ministerul Tineretului şi Sportului şi Subcomisia de Acordare a Indemnizaţiilor de Merit în baza Legii nr. 118/2002 din cadrul M.T.S. şi, în consecinţă: a obligat pârâta Comisia Naţională să aprobe propunerea Subcomisiei, în sensul acordării indemnizaţiei de merit, începând cu data de 1 august 2016, către reclamanta B.. Totodată, a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii A., D., E. şi F., împotriva aceloraşi pârâţi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanţii sunt foşti sportivi care au solicitat acordarea indemnizaţiei de merit în baza Legii nr. 118/2002, astfel:

- A. - titulara cererii nr. x/08.10.2015

- B. - titulara cererii nr. x/14.02.2011

- C. - titular al cererii nr. x/10.03.2011

- D. - titular al cererii nr. x/05.07.2011

- E. - titular al cererii nr. x/23.09.2014

- F. - titular al cererii nr. x/05.04.2013

Cererea nr. x/10.03.2011, formulată de reclamantul C., a fost soluţionată favorabil după promovarea prezentei acţiuni, astfel că cererea acestuia a fost respinsă, aşa cum s-a solicitat de altfel de apărătoarea acestuia, ca rămasă fără obiect.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul MTS, curtea de apel a reţinut că aceasta constituie o apărare de fond, urmând a fi tratată ca atare.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, curtea de apel a apreciat-o ca neîntemeiată, reţinând specificul procedurii administrative de acordare a acestor indemnizaţii, astfel cum este acesta confirmat de înşişi pârâţi.

Astfel, cererile reclamanţilor nu doar că nu au primit soluţionare, dar nici nu există nici un termen consacrat, în care să fie soluţionate aceste cereri.

Ca procedură de lucru, extrem de relevant este răspunsul la interogatoriu al Subcomisiei, astfel: "Subcomisia analizează solicitările prin raportare la/…/respectiv întocmeşte proces-verbal pentru nominalizare în momentul vacantării unui loc, prin decesul unui titular de indemnizaţie de merit".

Or, în aceste condiţii, cât timp oricând în decursul timpului, pe măsura vacantării unui loc, toate solicitările eligibile reintră în discuţie, prin prisma unor criterii de departajare, nu se poate vorbi despre soluţionarea prin refuz a cererii reclamanţilor sau despre nesoluţionarea în termenului legal a cererii lor, ca puncte de plecare pentru termenul de prescripţie.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, judecătorul fondului a reţinut că în speţă sunt incidente prevederile art. 1-5 din Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit şi ale art. 1, 4-8, 17-19 din H.G. nr. 859/2003 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit şi a Regulamentului de funcţionare a Comisiei naţionale pentru acordarea indemnizaţiei de merit,

Numărul total de indemnizaţii de merit este 1650, număr stabilit prin legea (art. 5 alin. (2), redat mai sus), iar dintre acestea s-a reglementat ca un număr de 117 să se acorde în domeniul sportului.

La momentul promovării acţiunii, iulie 2016, erau în plată 112 de indemnizaţii de merit, fiind vacante 5 locuri.

În şedinţa din 15 iulie 2016, pârâta Subcomisia de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului a propus acordarea indemnizaţiei de merit, la categoria sportivi, unde are competenţă, pentru cinci persoane, printre care şi doi dintre reclamanţii din prezenta cauză, anume C. şi B., după cum reiese din procesul-verbal nr. x/15.07.2016, înaintând propunerile Academiei Române - Comisia Naţională prin adresa nr. x/15.07.2016 .

Pârâta Comisia Naţională pentru acordarea indemnizaţiei de merit a decis să beneficieze de indemnizaţie de merit doar patru dintre aceştia, cu privire la propunerea privind-o pe reclamanta B. neexistând nicio menţiune, nefiind admisă prin urmare.

Prin urmare, în luna august 2016, erau în plată 116 indemnizaţii de merit în domeniul sportului .

Cu toate că reclamanta B. a solicitat Comisiei Naţionale comunicarea motivului respingerii propunerii Subcomisiei în ceea ce o priveşte, nu a primit nici un răspuns.

De asemenea, cu toate că instanţa a încuviinţat interogatoriul acestei din urmă pârâte, mai exact întrebările 3-10, respectiv 14-15 (conform încheierii din 29 martie 2017, fila x), întrebări care i-au fost comunicate odată cu citaţie pentru termenul din 17 mai 2017, pârâta nu a răspuns acestora.

Analizând situaţia reclamantei B., în privinţa căreia Subcomisia formulase propunere de acordare a indemnizaţiei de merit, instanţa de fond a reţinut că verificarea îndeplinirii criteriilor se realizează la nivelul Subcomisiei de specialitate, fiind înaintate Ministerului Tineretului şi Sportului doar dosarele care îndeplinesc cerinţele, acestea fiind apoi înaintate ca propuneri Comisiei Naţionale (potrivit art. 7 din Norme).

Reţinând astfel întrunirea de către reclamanta B. a criteriilor de acordare a indemnizaţiei de merit, conform propunerii Subcomisiei, înaintată de MTS, curtea reţine refuzul nejustificat al Comisiei Naţionale a de a propune acordarea indemnizaţiei, astfel că va admite acţiunea în parte acţiunea acesteia, iar - în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - Obligă pârâta Comisia Naţională să aprobe propunerea Subcomisiei, în sensul acordării indemnizaţiei de merit, începând cu data de 1 august 2016.

În privinţa celorlalţi reclamanţi însă, curtea de apel a reţinut că, în lipsa unor locuri vacante dintre cele 117 alocate domeniului sportului, cererile acestora nu pot fi valorificate.

Pretenţiile reclamanţilor ca pârâţii să facă demersuri în vederea modificării reglementărilor existente, în sensul majorării numărului de indemnizaţii, sunt total lipsit de orice fundament legal, neexistând nici competenţe, nici obligaţii în acest sens pentru niciunul dintre pârâţi.

În ceea ce priveşte criticile generale ale reclamanţilor în ce priveşte modul de acordare, în decursul timpului, a acestor indemnizaţii, nu pot fi analizate de instanţă în actualul cadru procesual.

De altminteri, ele nu sunt critici propriu zise, ci o solicitare adresată instanţei ca, în lipsa unor critici de nelegalitate propriu zise, să procedeze la "auditarea" activităţii comisiilor pe ultimii 6 ani (dacă e să ne raportăm cel puţin la cea mai veche dintre cererile reclamanţilor), verificarea modului în care au fost analizate dosarele, evaluate criteriile de acordare ş.a.m.d., în condiţiile în care instanţa nu a fost investită, cu respectarea termenelor de contestare a deciziilor adoptate de comisii în decursului timpului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanelor care au beneficiat/beneficiază de aceste decizii.

Împrejurarea că reclamanţii îndeplinesc cerinţele legale de eligibilitate, coroborată însă cu lipsa locurilor, legal limitate ca număr, nu îi oferă decât vocaţia la indemnizaţie, urmând ca această să se transforme în drept numai în ca de vacantare a unui loc şi în urma analizei şi departajării conform criteriilor adoptate de MTS prin Ordinul nr. 577/14.07.2016 .

Înalta Curte apreciază că, reţinând imposibilitatea de valorificare a cererilor reclamanţilor, în lipsa unor locuri vacante alocate domeniului sportului, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 19 din Normele de aplicare a Legii nr. 118/2002, aprobate prin H.G. nr. 859/2003, potrivit cărora "în cazul în care numărul persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentele norme este mai mare decât numărul de indemnizaţii alocate sportului, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului va înainta Comisiei naţionale lista cu ordinea atribuirii acestora, în urma analizei făcute de subcomisia de specialitate, care va fi aprobată prin ordin al ministrului de resort."

De asemenea prima instanţă a ignorat obiectul acţiunii, aceasta fiind învestită cu obligarea pârâtei Subcomisia pentru acordarea indemnizaţiei de merit în baza Legii nr. 118/2002 la acordarea avizului pentru obţinerea indemnizaţiilor de merit şi la trimiterea dosarelor Comisiei naţionale.

Ca urmare, instanţa de fond avea obligaţia de a verifica îndeplinirea de către reclamanţi a condiţiilor prevăzute de lege pentru atribuirea indemnizaţiei de merit şi, în măsura în care, îndeplineau aceste condiţii, de a dispune obligarea autorităţilor competente să îi treacă pe lista prevăzută de art. 19 din actul normativ mai sus menţionat. Altfel spus, acest text legal impune obligaţia autorităţilor competente (subcomisia de specialitate şi ministerul de resort) de a stabili vocaţia reclamanţilor la indemnizaţia de merit şi, în cazul existenţei vocaţiei, de a-i înscrie pe lista cu ordinea atribuirii indemnizaţiilor alocate sportului, indiferent de existenţa unor locuri vacante la acel moment; textul legal menţionat reglementează tocmai situaţia în care numărul persoanelor care au vocaţie la primirea indemnizaţiei de merit este mai mare decât numărul de indemnizaţii alocate sportului.

În acest context, Înalta Curte apreciază că, deşi acţiunea formulată de reclamanţii-recurenţi a fost respinsă, ca nefondată, în fapt prima instanţă nu a soluţionat fondul cauzei, în raport cu cele arătate mai sus.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496, 497 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de D., F., A. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 2702 din 28 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa în parte sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cererii în privinţa reclamanţilor D., F., A. şi E., urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu au fost atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D., F., A. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 2702 din 28 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cererii în privinţa reclamanţilor D., F., A. şi E..

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 decembrie 2020.