Eligibility for honorary military sign: exclusion of compulsory conscription service from required active officer seniority

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 3.11.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne:

1. Obligarea MAI la emiterea unui ordin de modificare a art. 4 din Ordinul MAI nr. 561 din 21 martie 2005 privind stabilirea condiţiilor în care se poate conferi Semnul Onorific "În Serviciul Patriei" pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, în sensul includerii în mod expres a activităţii depuse în calitate de militar în termen în sfera activităţii "în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale", astfel încât Semnul onorific să poată fi acordat avându-se în vedere şi această perioadă;

2. Obligarea MAI la emiterea ordinului de Ministru pentru conferirea Semnului onorific cu privire la reclamant;

3. Obligarea MAI la remiterea efectivă către reclamant a atestatului Semnului onorific în conformitate cu prevederile legii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1249 din 16 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia şi (i) fie trimiterea cauzei la prima instanţă, (ii) fie în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce au fost prezentate la dosar.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate la dosar.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aşa cum s-a prezentat la pct. I.1 al acestei decizii, recurentul a solicitat instanţei specializate, în temeiul dispoziţiilor art. 8 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, obligarea Ministerului Afacerilor Interne la:

- emiterea unui ordin de modificare a prevederilor art. 4 din Ordinul MAI nr. 561 din 21 martie 2005 privind stabilirea condiţiilor în care se poate conferi Semnul Onorific "În Serviciul Patriei" pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, în sensul includerii în mod expres a activităţii depuse în calitate de militar în termen în sfera activităţii "în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale", astfel încât Semnul onorific să poată fi acordat avându-se în vedere şi această perioadă;

- emiterea ordinului de ministru pentru conferirea Semnului onorific cu privire la reclamant;

- remiterea efectivă a atestatului Semnului onorific, în conformitate cu prevederile legii.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, faptul că ordinul contestat a fost emis de autoritatea competentă, cu respectarea marjei de apreciere conferită de legiuitor.

Această soluţie este împărtăşită de instanţa de control judiciar pentru argumentele ce vor fi redate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază că se impune prezentarea dispoziţiilor normative relevante în cauză (forma în vigoare în perioada de referinţă).

Conform art. 1 din Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri, funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, şi preoţi militari:

"Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă ofiţerilor, funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, şi preoţilor militari, din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care au 15, 20 sau 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale."

Potrivit art. 6 din acelaşi act normativ:

"Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, se conferă pentru:

a) 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

b) 20 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

c) 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale."

Din interpretarea coroborată a celor două dispoziţii normative anterior citate, rezultă faptul că semnul onorific "În Serviciul Patriei" se conferă ofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, care îndeplinesc condiţia de vechime (15, 20 sau 25 de ani) în activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.

Prin prevederile art. 11 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004, legiuitorul a delegat conducătorilor ministerelor şi instituţiilor centrale autonome ale statului cu responsabilităţi în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale competenţa de elaborare a reglementărilor specifice pentru detalierea condiţiilor în care se poate conferi semnul onorific "În Serviciul Patriei".

În atare condiţii, prin Ordinul nr. 561 din 21 martie 2005, Ministrul Apărării Naţionale, în virtutea competenţei de reglementare ce i-a fost conferită, a stabilit condiţiile în care poate fi conferit semnul onorific, reglementând, în sfera lor de competenţă, înţelesul noţiunii de "activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale".

Mai precis, la art. 4 din Ordinul contestat s-au menţionat următoarele:

"(1) Prin activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, care se are în vedere la acordarea Semnului onorific În Serviciul Patriei se înţelege vechimea în serviciu ca ofiţer (poliţist sau cadru militar) în activitate, în unităţi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării Naţionale (…).

(2) În sensul prevederilor alin. (1), constituie vechime în activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale şi perioada în care ofiţerul a activat ca maistru militar sau subofiţer ori ca agent de poliţie, după caz."

Înalta Curte constată faptul că înţelesul noţiunii de "activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale", astfel cum a fost redată în textul normativ anterior citat este în concordanţă cu dispoziţiile art. 1 şi art. 6 din Legea nr. 573/2004, situaţie în raport cu care în mod justificat prima instanţă a reţinut că nu se impune a fi modificat, după cum se solicită în acţiunea dedusă judecăţii de către recurent.

Critica recurentului în sensul că instanţa de fond s-a raportat la prevederile art. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare care nu sunt aplicabile în cauză este nefondată.

Astfel, potrivit dispoziţiei legale anterior arătate, cadrele militare se pot afla în una dintre următoarele situaţii: în activitate, când ocupă o funcţie militară, în rezervă, când nu ocupă o funcţie militară, în retragere, când, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru îndeplinirea serviciului militar.

În mod indiscutabil, vechimea de 15, 20 sau 25 de ani prevăzută de lege pentru conferirea decoraţiei aflate în discuţie se referă în mod exclusiv la perioada în care solicitantul a avut calitatea de poliţist/cadru militar în activitate, iar nu de militar în termen.

Desigur, Legea nr. 80/1995 se aplică de la momentul intrării sale în vigoare. În cauza de faţă, efectele aplicării acestei legi sunt viitoare (respectiv, îndeplinirea condiţiei de vechime în privinţa acordării decoraţiei la data pensionarii recurentului). Aşadar, partea nu poate susţine cu temei faptul că, la momentul analizării cererii sale, a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii.

În plus de aceasta, chiar dacă Legea nr. 573/2004 nu face nicio trimitere la Legea nr. 80/1995, pe aspectul criteriului vechimii necesar pentru acordarea decoraţiei analizate, Legea nr. 80/1995 se aplică, întrucât este o reglementare cu caracter general.

În situaţia recurentului, vechimea în serviciu de 25 de ani şi 11 zile, astfel cum a fost nominalizată în ordinul său de încetare a raportului de serviciu şi cum este definită la art. 3 lit. e) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, este compusă din mai multe elemente, printre care vechimea în calitate de cadru militar sau poliţist (24 de ani, 3 luni şi 9 zile) şi vechimea în calitate de militar în termen (9 luni şi 2 zile, în perioada 26.09.1985 - 28.06.1986). Ca atare, contrar susţinerii recurentului, vechimea reglementată de art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015 a fost luată în calcul la stabilirea vechimii în serviciu.

Instanţa de control judiciar nu poate primi alegaţia recurentului în sensul că "în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Anexa nr. a Legii nr. 573/2004, durata activităţii în armată trebuie inclusă în calculul criteriului vechimii."

Conform textului legal anterior enunţat: "Pentru ofiţerii şi funcţionarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, îndreptăţiţi să li se confere Semnul onorific În Serviciul Patriei, durata activităţii în armată se calculează până la data de 31 august a anului în care sunt propuşi să primească însemnul." (sn)

Aşa cum am arătat anterior, vechimea stabilită de legiuitor pentru acordarea decoraţiei aflate în discuţie se referă exclusiv la perioada în care persoana ce formulează solicitarea a avut calitatea de poliţist/cadru militar în activitate, iar nu de militar în termen.

În raport de toate aspectele anterior prezentate, concluzia care se desprinde este aceea că Legea nr. 573/2004 nu derogă de la Legea nr. 80/1995.

Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentului potrivit căreia prima instanţă a făcut analogie între cele două legi mai sus arătate, respectiv între noţiunea de "cadru militar în activitate" şi noţiunea de "activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale", în condiţiile în care analogia este interzisă de dispoziţiile art. 10 din C. civ.

Analogia se referă la metoda de aplicare a normelor juridice ce constă în soluţionarea unei situaţii juridice pentru care nu există o dispoziţie legală care să reglementeze în mod direct, fie prin aplicarea normei ce prevede situaţia cea mai asemănătoare (analogia legis), fie prin aplicarea principiilor generale de drept (analogia juris).

Aşa cum s-a arătat anterior, instanţa de prima jurisdicţie nu a recurs la această operaţiune juridică, ci a procedat la interpretarea corelată a dispoziţiilor normative anterior citate.

În raport de aceste argumente juridice, solicitarea recurentului de modificare a prevederilor art. 4 din Ordinul MAI nr. 561/2005 este nefondată.

În fine, instanţa de control judiciar apreciază că nu poate primi nici critica recurentului referitoare la faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere împrejurarea că, la momentul formulării solicitării, îndeplinea condiţiile legale pentru acordarea Semnului onorific "În Serviciul Patriei".

La momentul formulării cererii, recurentul nu a probat faptul că a avut 25 de ani de activitate în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, după cum impunea cadrul normativ aplicabil acesteia, motiv pentru care nu se poate reţine refuzul nejustificat al autorităţii intimate de soluţionare a cererii sale, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosul administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În consecinţă, nu este fondat motivul de casare reglementată de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1249 din 16 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 decembrie 2020.