Judicial challenge to integrity agency's incompatibility report: interpretation of simultaneous public office holding under administrative law

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. x/13.07.2015, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agentia Natională de Integritate ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Raportului de Evaluare nr. x/30.06.2015 întocmit de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. x/2015, acelaşi reclamant a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1). din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ, respectiv Raportul de evaluare nr. x/30.06.2015.

Prin încheierea de şedinţă nr. 1540/CA/14.12.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 instanţa a admis excepţia de litispendenţă, fiind înaintat dosarul completului învestit cu soluţionarea cauzei înregistrate sub nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 902/CA/28.09.2016 Tribunalul Braşov a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, şi în consecinţă a dispus anularea Raportului de evaluare nr. . x/30.06.2015 emis de pârâtă .Totodată a dispus suspendarea executării raportului contestat până la soluţionarea cauzei, în condiţiile art. 15 alin. (1). din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate invocând că a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Braşov, ca instanţă de fond.

Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 37/R/17.01.2017 a admis recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 902/CA/28.09.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2910 de Tribunalul Braşov pe care o casează şi în rejudecare: admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov şi costată că, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1). din Legea nr. 554/2004 aparţine Curţii de Apel Braşov competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii formulate de reclamantul A. având ca obiect anularea Raportului de Evaluare nr. x/30.06.2015 şi suspendarea executării actului administrativ menţionat. De asemenea, dispune trimiterea cauzei instanţei competente - Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării.

Pe rolul Curţii de Apel Braşov cauza s-a înregistrat sub nr. x/2015* la 20.01.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 72/2017 pronunţată în data de 06 aprilie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării actului administrativ - Raportul de Evaluare nr. x/30.06.2015 - emis de Agenţia Naţională de Integritate, formulată de reclamantul A., respingând şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei nr. 72/2017 din data de 06 aprilie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a formulat cereri distincte de recurs, cu privire la soluţia ce vizează cererea de suspendare a executării actului administrativ şi cu privire la soluţia ce vizează cererea de anulare a actului administrativ, împotriva soluţiei ce vizează cererea de anulare a actului administrativ reclamantul formulând chiar 2 cereri diferite de recurs.

Prin cererea de recurs ce vizează suspendarea executării actului administrativ, a susţinut în esenţă recurentul - reclamant că s-a făcut o aplicare greşită a legii, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

În drept, recurentul şi-a întemeiat criticile împotriva soluţiei dată cererii de suspendare a executării actului administrativ, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva soluţiei dată cererii de anulare a actului administrativ, recurentul - reclamant a formulat două cereri de recurs.

În cadrul primei cereri, formulată prin Cabinetul de Avocat B., recurentul - reclamant a criticat hotărârea de fond din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Criticile subsumate cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la faptul că susţinerile instanţei sunt incomplete, aceasta nefăcând nici o menţiune referitoare la apărările reclamantului din cuprinsul Raportului de integritate.

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 22 octombrie 2018 s-a fixat primul termen pentru judecata cererilor de recurs la data de 19.11.2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Recursurile declarate de recurentul-reclamant privesc soluţiile de respingere pronunţate de prima instanţă date prin aceeaşi hotărâre atât cererii de suspendare a raportului de evaluare formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/204, cât şi cererii de anulare având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x din 30.06.2015 emis de ANI.

Aspectele de nelegalitate din ambele recursuri au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă în ambele recursuri faptul că hotărârea recurată este insuficient motivată şi cuprinde şi motive contradictorii în ceea ce priveşte soluţiile de respingere dată cererii de suspendare şi acţiunii, care au fost apreciate ca neîntemeiate şi respinse ca atare.

Se invocă faptul că hotărârea recurată nu respectă dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. în sensul că nu se analizează de către prima instanţă pe cererea de suspendare îndeplinirea celor două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv a existenţei unui caz bine justificat de natură a înlătura prezumţia de legalitate a raportului de evaluare şi existenţa unei pagube iminente pentru reclamant, în cazul în care raportul de evaluare nu ar fi suspendat.

Se arată că nelegalitatea raportului de evaluare rezultă din neclaritatea dispoziţiilor legale prin care este reglementat regimul juridic al incompatibilităţilor aleşilor locali, dispoziţii apreciate ca fiind neconstituţionale.

În ceea ce priveşte paguba iminentă se arată că prima instanţă nu a verificat această condiţie în raport de consecinţele pe care le-ar avea pentru reclamantă rămânerea definitivă a acestui raport.

Recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a acţiunii este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. invocându-se ca motive de casare nemotivarea hotărârii şi respectiv greşita interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 161/2003 rep., în special a dispoziţiilor art. 88 alin. 1 din acest act normativ - Legea nr. 161/2003.

Se invocă în raport de dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă faptul că prima instanţă nu a verificat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 88 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 161/2003 în sensul că starea de incompatibilitate a alesului local există numai în cazul în care deţinea şi calitatea de funcţionar în acelaşi aparat propriu al consiliului local.

Iar în cazul recurentului-reclamant situaţia de incompatibilitate nu există deoarece el a avut calitatea de funcţionar public în cadrul altor aparate proprii ale altor Consilii locale decât cele în care activa ca şi consilier local.

Se invocă şi jurisprudenţa a ÎCCJ şi jurisprudenţa CEDO.

Se solicită în principal admiterea recursurilor casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi în subsidiar rejudecarea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă ANI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov ca nefondat.

La dosar recurentul-reclamant a depus cerere de sesizare a ÎCCJ în raport de dispoziţiile art. 519 C. proc. civ. cerere la care a renunţat expres în şedinţa publică din 9.02.2021.

La dosar recurentul-reclamant a formulat şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 1 şi art. 88 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 161/2003 solicitând şi suspendarea judecării prezentei cauze.

Pe această solicitare intimata a depus punct de vedere .

Motivat prin încheierea din 9.02.2021 pronunţată pe dosarul asociat Curtea a admis în parte cererea şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. 1 din Legea nr. 161/2003.

Motivat s-a respins cererea vizând dispoziţiile art. 88 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 161/2003 şi cererea de suspendare.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele de nelegalitate invocate, Curtea prin considerente comune ambelor recursuri care privesc soluţiile date prin sentinţa atacată le apreciază ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct,8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, în cauză, sentinţa atacată fiind motivată în fapt şi în drept, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. atât în ceea ce priveşte respingerea cererii de suspendare cât şi în ceea ce priveşte respingerea acţiunii având ca obiect raportul de evaluare emis de autoritatea pârâtă prin care s-a constatat starea de incompatibilitate generată de incidenţa dispoziţiilor art. 9481 şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Prima instanţă a analizat distinct cererea de suspendare formulată de reclamant în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi acţiunea în anulare şi a răspuns motivat la argumentele esenţiale care privesc acţiunea cum a fost formulată.

În opinia Curţii motivarea primei instanţei corespunde cerinţelor prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi exigenţelor art. 6 din CEDO şi este posibil a fi exercitat controlul de legalitate al instanţei de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocat de ambele cereri de recurs care privesc suspendarea respectiv acţiunea pe fond având ca obiect suspendarea respectiv anularea raportului de evaluare din 30.06.2015.

Curtea apreciază că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554//2004 în sensul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 pentru a fi admisă cererea de suspendare a raportului de evaluare.

Acest raport de evaluare prin care s-a constatat situaţia de incompatibilitate în ceea ce-l priveşte pe recurent este suspendat de drept în ceea ce priveşte efectele sale până la data soluţionării definitive a cauzei iar faţă de el ca act administrativ nu au fost indicate şi probate motive vădite de nelegalitate de natură a înlătura prezumţia de legalitate atât în ceea ce priveşte autoritatea competentă a-l emite cât şi norma reţinută a fi încălcată.

Nu are legătură cu prezentul recurs invocarea de către recurent a prevederilor art. 88 lit. c) din Legea nr. 161/2003 deoarece raportul de evaluare contestat a vizat situaţia de incompatibilitate prevăzut de art. 94 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 94 alin. 1 şi (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, Curtea apreciază că prima instanţă a constat corect legalitatea raportului de evaluare care reţinuse starea de incompatibilitate generată de deţinerea simultană de către recurent a unor funcţii şi calităţi în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prin încălcarea regimului incompatibilităţii prevăzute de art. 94 alin. 1 şi (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Fapt de necontestat, care rezultă din acte recurentul-reclamant a deţinut simultan diferite calităţi astfel:

- În perioada 23.04.2003-23.06.2004, a funcţiei publice de inspector în cadrul Primăriei comunei Cristian, judeţul Braşov şi a funcţiei de inspector fiscal în cadrul Primăriei comunei Vulcan, judeţul Braşov;

- În perioada 23.06.2004-11.05.2012, a funcţiei publice de inspector în cadrul Primăriei comunei Cristrian, judeţul Braşov şi a calitatăţii de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Zărneşti, precum şi a funcţiei de inspector fiscal, respectiv inspector principal în cadrul Primăriei comunei Vulcan, judeţul Braşov;

- În perioada 25.06.2012-01.08.2012, a funcţiei publice de consilier în cadrul Primăriei comunei Râşnov, şi a funcţiei publice de inspector principal în cadrul Primăriei comunei Vulcan, judeţul Braşov;

- În perioada 28 iunie 2012- 14.08.2012, a funcţiei publice în cadrul Primăriei comunei Vulcan, judeţul Braşov şi a calităţii de consilier local în cadrul Consilier local al comunei Cristian, judeţul Braşov.

Ce a reţinut autoritatea competentă şi ce a verificat instanţa de fond sunt situaţiile de incompatibilitate probate cu actele din dosarul cauzei şi nu existenţa sau nu a unui conflict de interese în sensul dispoziţiilor art. 70-71 din Legea nr. 161/2003.

Nu pot fi reţinute criticile privind aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor care vizează conflictul de interese administrativ.

În ceea ce priveşte prescripţia aplicării sancţiunii Curtea constată că acest motiv de nelegalitate al raportului de evaluare şi care priveşte în esenţă dreptul autorităţii de a analiza situaţiile de incompatibilitate reţinute nu a fost invocat în faţa instanţei de fond ca motiv de nelegalitate, neputând fi invocat prima dată în recurs nefiind motiv de ordine publică.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 72/2017 din 6 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2021.