Reforestation financing dispute: enforceability of partial draw requests and mandatory annual control inspection for prior-year works
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cross-appeals of both the local administrative authority (beneficiary) and the Environmental Fund Administration (funder), thereby upholding the first-instance judgment that ordered the funder to pay 331,738.40 RON, corresponding to the undisputed difference from the 2012 draw request, while rejecting the beneficiary's claim for an additional 599,439.22 RON related to 2013 works. The dispute concerned the enforcement of a non-reimbursable financing contract for reforestation, where the beneficiary sought payment for multiple draw requests that the funder had refused or partially approved; the court determined that while the funder could not retroactively withhold the 2012 balance due to documentation gaps in the 2014 request, the beneficiary was contractually in default for failing to obtain the required annual control and inspection certificate for all 2013 activities prior to submitting the third draw request. Relying on the provisions of the Romanian Civil Code regarding contractual obligations and the specific terms of the financing contract and its annexes, the court held that the beneficiary bore the burden of proof for compliance with procedural preconditions and that the funder was not liable for the unapproved 2013 sum.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Reforestation financing dispute: enforceability of partial draw requests and mandatory annual control inspection for prior-year works: The dispute concerned the enforcement of a non-reimbursable financing contract for reforestation, where the beneficiary sought payment for multiple draw requests that the funder had refused or partially approved; the court determined that while the funder could not retroactively withhold the 2012 balance due to documentation gaps in the 2014 request, the beneficiary was contractually in default for failing to obtain the required annual control and inspection certificate for all 2013 activities prior to submitting the third draw request. Relying on the provisions of the Romanian Civil Code regarding contractual obligations and the specific terms of the financing contract and its annexes, the court held that the beneficiary bore the burden of proof for compliance with procedural preconditions and that the funder was not liable for the unapproved 2013 sum.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain procedural ground cited in the legal basis section immediately preceding the operative order to dismiss the appeals as unfounded.
Substantive procedural provision from the Administrative Contentious Litigation Law cited to support the final ruling on the administrative dispute.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 martie 2017, sub nr. x/2016, urmare declinării de competenţă prin sentinţa civilă nr. 257/31.01.2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Gătaia, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului Pentru Mediu, a solicitat obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiei asumate de aceasta în art. 6 pct. 1 din Contractul pentru Finanţare Nerambursabilă nr. x/01.09.2011 încheiat între părţi, având ca obiect "Îmbunătăţirea calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate constituite în perimetrul de ameliorare Gătaia, Oraşul Gătaia", respectiv, obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 1.726.945,17 RON aferentă cererilor de tragere nr. 2/25.10.12, nr. 3/18.04.2014 şi nr. 4/30.06.2014 din contractul menţionat, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 20.09.2017, reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că înţelege să micşoreze cuantumul sumei aferente cererii de tragere nr. x/31.07.2015, de la 395.971,97 RON, la valoarea de 44.517,56 RON şi, pe cale de consecinţă, să micşoreze cuantumul total al pretenţiilor alegate, de la suma de 1.726.945,17 RON, la suma de 1.375.490,76 RON (un milion trei sute şaptezeci şi cinci mii patru sute nouăzeci RON şi şaptezeci şi şase bani).
Faţă de această modificare a cuantumului total al pretenţiilor, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Administraţia Fondului Pentru Mediu la îndeplinirea obligaţiei asumate de aceasta în art. 6 pct. 1 din Contractul pentru Finanţare Nerambursabilă nr. x/01.09.2011 încheiat între părţi, având ca obiect "îmbunătăţirea calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate constituite în perimetrul de ameliorare Gătaia, Oraşul Gătaia", respectiv obligarea acesteia la plata către instituţie a sumei de 1.375.490,76 RON (un milion trei sute şaptezeci şi cinci mii patru sute nouăzeci RON şi şaptezeci şi şase bani) aferentă cererilor de tragere nr. x/25.10.2012 (diferenţa de 351.695,34 RON), nr. 3/18.04.2014 (979.277. 86 RON) şi nr. 4/31.07.2015 (44.517,56 RON) din contractul menţionat, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 18.10.2017, reclamanta a mai depus o precizare de acţiune prin care a arătat că înţelege să micşoreze cuantumul total al pretenţiilor, de la suma de 1.375.490, RON (un milion trei sute şaptezeci şi cinci mii patru sute nouăzeci RON şi şaptezeci şi şase bani), la suma de 1.023.795,26 RON (un milion douăzeci şi trei mii şapte sute nouăzeci şi cinci RON şi douăzeci şi şase bani), după cum urmează:
- cererea de tragere nr. 2: diferenţă în sumă de 351.695, 18 RO
- cererea de tragere nr. 3: 627.582, 52 RO
- cererea de tragere nr. 4: 44.517, 56 RO
TOTAL: 1.023.795, 26 RO.
Faţă de această modificare a cuantumului total al pretenţiilor, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Administraţia Fondului Pentru Mediu la îndeplinirea obligaţiei asumate de aceasta în art. 6 pct. 1 din Contractul pentru Finanţare Nerambursabilă nr. x/01.09.2011 încheiat între părţi, având ca obiect "Îmbunătăţirea calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate constituite în perimetrul de ameliorare Gătaia, oraşul Gătaia", respectiv obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 1.023.795,26 RON (un milion douăzeci şi trei mii şapte sute nouăzeci şi cinci RON şi douăzeci şi şase bani) aferentă cererilor de tragere nr. x/25.10.2012 (diferenţa de 351.695,18 RON), nr. 3/18.04.2 (627.582,52 RON) şi nr. 4/31.07.2015 (44.517,56 RON) din contractul menţionat, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 52 din 28 februarie 2018, Curtea de Apel Timişoara a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Gătaia, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, şi a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 331.738,40 RON, reprezentând diferenţa aferentă cererii de tragere nr. 2.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 au declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâta.
3.1. Prin recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Gătaia, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea în parte a acţiunii sale şi pe cale de consecinţă, obligarea intimatei - pârâte la îndeplinirea obligaţiei asumate de aceasta în art. 6 pct. 1 din Contractul pentru Finanţare Nerambursabilă nr. x/01.09.2011, respectiv obligarea intimatei la plata în totalitate a celei de-a treia cereri de tragere, respectiv, pe lângă suma de 331.738. 40 RON ce a fost admisă de instanţa de fond, si a sumei de 599.439. 22 RON.
Recurenta arată că, într-adevăr, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a admis pretenţiile sale având ca obiect diferenţa de 331.738,40 RON, aferentă anului 2012 şi totodată, a respins pretenţiile având ca obiect cererea de tragere nr. x, aferentă anului 2014. întrucât pe acest an nu a fost în măsură să probeze cererea de decontare a sumei de 44.517,56 RON cu un proces-verbal al controlului anual a regenerărilor pe anul 2014, vizat de CM.S.C. (fost I.T.R.S.V.) Timiş.
Apreciază însă că, respingerea pretenţiilor sale având ca obiect cererea de tragere nr. x, aferentă anului 2013, în sumă de 599.439,22 RON, a fost nelegală, hotărârea Curţii de Apel Timişoara cuprinzând atât motive contradictorii, cât si încălcări ale normelor de drept material reprezentate de art. 969. Art. 973 art. 970 alin. (1) si 2 C. civ., raportate la clauzele contractuale prevăzute la art. 6 pct. 1, privind finanţarea proiectului de împădurire si la art. 7, privind cazurile de cuină, din Contractul pentru Finanţare Nerambursabilă nr. x/01.09.2011 încheiat între părţi.
În susţinerea primului motiv de nelegalitate invocate în recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta arată că, prima instanţă deşi a reţinut în mod deosebit de corect că pentru anul 2013 a fost obţinută de reclamant viza controlului anual al regenerărilor, necesară aprobării cererii nr. x de tragere, ulterior a motivat în mod contradictoriu în sensul că, în ce priveşte controlul anual al regenerărilor aferent anului 2014, cerut la rându-i pentru aprobarea cererii de tragere nr. x/18.04.2014, acest înscris nu a fost înfăţişat de către reclamant.
Or, din întreg probatoriul administrat în cauză de părţi, rezultă că cea de-a treia cerere de tragere emisă sub nr. x/18.04.2014 a fost aferenta anilor 2012 - 2013 si nicidecum anului 2014, respectiv a fost constituită din diferenţa de 331.738,40 RON rămasă de la cea de a doua cerere de tragere şi din suma de 599.439,22 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate doar în anul 2013, fără să conţină absolut nici o sumă aferentă lucrărilor efectuate în anul 2014, aceste lucrări fiind solicitate la decontare prin cererea de tragere nr. x, care în mod legal a fost respinsă.
Cu alte cuvinte, controlul anual al regenerărilor aferent anului 2014, care nu are şi viza C.R.S.C. (fost L.T.R.S.V.) Timiş, nu a fost cerut de intimata - pârâtă pentru aprobarea cererii de tragere nr. x/18.04.2014, ci doar pentru aprobarea celei de a patra cereri de tragere. Cum pentru anul 2013 a fost obţinută de reclamant viza controlului anual al regenerărilor necesară aprobării cererii nr. x de tragere, aceasta se impunea să admită acţiunea cu privire la această cerere de tragere si să dispună obligarea achitării de către intimata - pârâtă a întregii sume de 931.177,62 RON propusă spre aprobare de referentul de specialitate al A.F.M. Bucureşti, aferentă anilor 2012 - 2013 si nu doar suma de 331.738,40 RON, aferentă anului 2012.
Recurenta arată că prin cererea de tragere nr. x a solicitat doar decontarea diferenţei aferente anului 2012 si a lucrărilor aferente anului 2013, pentru care există viza controlului anual al regenerărilor efectuate la plantaţia nou înfiinţată. În acest sens este şi Nota de constatare întocmită de referentul de specialitate al intimatei - pârâte, în care se propune aprobarea cererii de tragere nr. x/30.04.2014 cu suma de 931.177,62 RON (inclusiv T.V.A.), ce cuprinde diferenţa de 331.738. 40 RON aferentă anului 2012, care de altfel a fost admisă de prima instanţă şi suma de 599.439,22 RON întemeiată pe lucrările de regenerare şi întreţinere a plantaţiei, efectiv efectuate si recepţionate în anul 2013. astfel cum rezultă extrem de clar din Procesele-verbale de recepţie parţială lucrări nr. x/04.02.2013, nr. y/24.03.2013, nr. z/23.07.2013 şi nr. 7094/06.12.2013, confirmate prin cele 3 procese-verbale privind controlul regenerărilor din anul 2013, înregistrate sub nr. x/11.10.2013 şi prin adresa nr. x/09.04.2014, emisă de I.T.RS.V. Timişoara.
În susţinerea celui de al doilea motiv de nelegalitate al cererii sale de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin, 1 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că aşa cum rezultă din cele de mai sus, a dovedit împrejurarea că cea de-a treia cerere de tragere emisă de instituţie sub nr. x/18.04.2014 a fost aferentă anilor 2012 - 2013 pentru care există viza controlului anual al regenerărilor efectuate la plantaţia nou înfiinţată şi nicidecum anului 2014, rezultând în mod incontestabil că dispoziţiile art. 969, art. 973 art. 970 alin. (1) si 2 C. civ., raportate la clauza contractuală prevăzută la art. 6 pct. 1, privind finanţarea proiectului de împădurire, din Contractul pentru Finanţare Nerambursabilă nr. x/01.09.2011 încheiat între părţi, se impuneau a fi aplicate şi pretenţiilor sale de obligare a intimatei - pârâte să îi achite şi suma aferentă anului 2013 şi nu doar cu privire la pretenţiile noastre privind anul 2012.
Or, refuzându-ne în mod nelegal admiterea pretenţiilor aferente anului 2013, prima instanţă a încălcat în mod evident prevederile legale citate cu privire la obligaţiile contractuale ale intimatei - pârâte pentru acest an, motiv pentru care consideră pe deplin fondat şi acest motiv de recurs.
3.2. Prin recursul formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivare recurenta pârâtă arată că, între părţi s-a încheiat contractul pentru finanţare nerambursabilă nr. x/01.09.2011, pentru implementarea proiectului intitulat "îmbunătăţirea calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate constituite în perimetrul de ameliorare Gătaia, oraşul Gătaia", implementare care se face în baza Ghidului de Finanţare a Programului de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor degradate, reconstrucţia ecologică şi gospodărirea durabilă a pădurilor, aprobat prin Ordinul nr. 989/2010.
Până în momentul de faţă, Administraţia pentru Fondul de Mediu a finanţat în cadrul contractului mai sus menţionat, 2 cereri de tragere în valoare totală de 292.755 RON.
La cererea de tragere nr. x a fost solicitată suma de 556.695,34 RON, iar suma maximă aprobată a fost în cuantum de 205.000 RON, diferenţa de 331.738,40 RON reprezentând decont care s-a propus a se finanţa la cererea de tragere nr. x pe baza documentelor justificative de la cererea de tragere nr. 2.
Reclamanta, în calitate de beneficiară în contractul mai sus menţionat, şi-a însuşit actul adiţional nr. x/01.11.2012 la contractul pentru finanţare nerambursabilă nr. x/01.09.2011, respectiv anexa - Graficul de finanţare nerambursabilă, ceea ce înseamnă că avea cunoştinţă de suma disponibilă pentru tragerea nr. 2, dar a solicitat totuşi o valoare mult mai mare decât cea prevăzută în grafic.
În data de 30.04.2014 reclamanta a depus cererea de tragere nr. x, solicitând la plată suma de 979.277,86 RON. La această cerere de tragere urma să fie acordat decontul de la cererea de tragere nr. x/02.11.2012 şi suma aferentă lucrărilor executate şi solicitate pentru finanţare la cererea de tragere nr. 3.
Recurenta consideră însă că, având în vedere că documentaţia depusă la cererea de tragere nr. x este incompletă/neconformă, la această cerere de tragere nu putea fi acordat doar decontul de la cererea de tragere nr. x, acesta putând fi finanţat doar în situaţia în care tragerea este completă conform prevederilor contractuale şi legale
Apreciază că sintagma folosită, respectiv că "diferenţa dintre suma solicitată de Reclamantă prin cererea de tragere nr. x (556.695,34 RON) şi suma prevăzută în Graficul de finanţare (205.000 RON) se va deconta la cererea de tragere nr. x, pe baza documentelor justificative de la cererea de tragere nr. 2" nu poate şi nu trebuie a fi interpretată în sensul că se poate acorda doar decontul. Acesta din urmă se poate acorda doar împreună cu suma solicitată şi aprobată la cererea de tragere nr. 3. Documentele justificative la care se face referire sunt facturi şi chitanţe aferente unor cheltuieli ce au depăşit suma maximă aprobată pentru cererea de tragere nr. 2. Având în vedere că toate acestea au fost depuse de către reclamantă împreună cu cererea de tragere nr. x, e de înţeles exprimarea, dar aceasta nu trebuie interpretată aşa cum a făcut-o reclamanta, interpretare pe care instanţa în mod eronat a preluat-o. Nici până la acest moment, actele justificative prevăzute de Anexa 4 la contract şi de legislaţie, nu sunt depuse în totalitatea lor pentru cererea de tragere nr. x, astfel că finanţarea este blocată de însăşi Reclamantă prin nedepunerea întregii documentaţii.
Administraţia pentru Fondul de Mediu finanţează proiecte doar în baza unei cereri de tragere însoţite de documente obligatorii, întocmite conform prevederilor legale, aşa cum reiese din art. 4 alin. (2) din Contractul pentru finanţare nerambursabilă nr. x/01.09.2011 coroborat cu Anexa 4 la contract.
Cererile de tragere nr. x şi 4 nu au fost finanţate până în prezent deoarece acestea sunt incomplete/neconforme cum de altfel a reţinut şi instanţa în dispozitivul hotărârii, beneficiarul fiind notificat în acest sens prin mai multe adrese.
Beneficiarul, Reclamanta în prezenta cauză, nu a răspuns solicitărilor, prin urmare consideră că aceasta se află în caz de culpă.
În continuarea motivării căii sale de atac, recurenta pârâtă a făcut câteva consideraţii principiale referitoare la obligativitatea clauzelor contractuale între părţi şi la rolul instanţei de judecată în interpretarea acestora, concluzionând că, instanţa de fond trebuia sa examineze clauzele contractului, să le acorde semnificaţia cuvenită, acestea fiind clare şi precise, nesusceptibile de interpretare, iar soluţia de admitere în parte a acţiunii introduse de reclamantă, nu a dat eficienţă deplină acestor clauze.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Gătaia, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4.2. Recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Gătaia a depus întâmpinare la recursul formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, prin care a solicitat admiterea excepţiei nulităţii pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţia din 10 decembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursurilor în şedinţă publică, la data de 16 decembrie 2020, cu citarea părţilor, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte consideră ambele recursuri nefondate pentru următoarele considerente:
II. 1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În privinţa recursurilor formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Gătaia şi pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, Înalta Curte constată că, toate criticile ambelor recurente vizează modul în care instanţa de fond a soluţionat cererea de plată nr. x, urmând ca acestea să analizate împreună.
Astfel, Înalta Curte constată că, între părţi s-a încheiat contractul pentru finanţare nerambursabilă nr. x/01.09.2011, pentru implementarea proiectului intitulat îmbunătăţirea calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate constituite în perimetrul de ameliorare Gătaia, oraşul Gătaia, implementare care se face în baza Ghidului de Finanţare a Programului de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor degradate, reconstrucţia ecologică şi gospodărirea durabilă a pădurilor, aprobat prin Ordinul nr. 989/2010.
Prin cererea de tragere nr. x a fost solicitată la plată suma de 556.695,34 RON, iar suma maximă aprobată a fost în cuantum de 205.000 RON, diferenţa de 331.738,40 RON reprezentând decont s-a propus a se finanţa la cererea de tragere nr. x pe baza documentelor justificative de la cererea de tragere nr. x, întrucât se depăşea suma disponibilă pentru tragerea nr. 2 prevăzută în Graficul de finanţare nerambursabilă.
Astfel, în nota de constatare încheiată de reprezentanţii pârâtei cu referire la cererea de plată nr. x, se arată că, diferenţa de sumă ce se poate deconta la prezenta cerere de tragere conform graficului de finanţare…(205.005 RON) şi suma ce se finanţează conform documentelor prezentate la cererile de tragere nr. x şi 2, adică suma de 331 738,40 RON se va deconta la următoarea cerere de tragere pe baza documentelor justificative de la prezenta cerere de tragere.
În data de 30.04.2014 reclamanta a depus cererea de tragere nr. x, solicitând la plată suma de 979.277,86 RON, compusă din suma de 331 738,40 RON din decontul de la cererea de tragere nr. x/02.11.2012 şi suma de 599.439,22 RON aferentă lucrărilor executate în anul 2013.
Recurenta pârâtă a respins sumele de mai sus deoarece a considerat că nu s-a efectuat controlul anual pentru anul 2014 cu viza ITRSV.
Recurenta reclamantă consideră că lucrările au fost executate în anul 2013, pentru acestea fiind prezentată adresa nr. x/09.04.2014 prin care ITRSV Timişoara aviza favorabil controlul anual al regenerărilor la obiectivul în cauză .
Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a admis cererea reclamantei în privinţa sumei de 331 738,40 RON din decontul de la cererea de tragere nr. x/02.11.2012, considerând că reclamanta nu avea nevoie de alte documente justificative şi a respins cererea pentru suma de 599.439,22 RON aferentă lucrărilor executate în anul 2013, pentru lipsa avizului ITRSV pe anul 2014.
Cât priveşte critica recurentei pârâte în privinţa acordării în mod nelegal de către instanţa de fond a sumei de 331 738,40 RON, care consideră că, în condiţiile în care documentaţia depusă la cererea de tragere nr. x este incompletă/neconformă, şi nu putea fi acordat doar decontul de la cererea de tragere nr. x, acesta putând fi finanţat doar în situaţia în care tragerea este completă conform prevederilor contractuale şi legale, Înalta Curte o consideră nefondată.
Astfel, această sumă este aferentă unor lucrări executate în anul 2012 dar cum se depăşea suma prevăzută în graficul de finanţare care era de doar 205.005 RON, ea urma a se deconta la următoarea cerere de tragere (nr. 3) pe baza documentelor justificative de la cererea de tragere nr. 2. De precizat că cererea de tragere nr. x a fost decontată integral, ceea ce duce la concluzia că documentele anexate justificau acordarea sumei respective, inclusive sub aspectul existenţei avizului ITRSV pe anul 2012.
Înalta Curte nu-şi poate însuşi opinia recurentei pârâte potrivit căreia, cum documentaţia depusă la cererea de tragere nr. x este incompletă/neconformă nu putea fi acordat doar decontul de la cererea de tragere nr. 2.
În acest sens, este de remarcat faptul că, niciunde în cuprinsul contractului, a actelor adiţionale şi a anexelor la acestea nu este prevăzută interdicţia de decontare doar în parte a sumelor cuprinse în cererile de tragere. Mai apoi, în nota de control de la dosar recurs, organele de control ale recurentei pârâte au specificat clar şi neechivoc că întreaga sumă care face obiectul cererii de tragere nr. x de 556.695,34 RON este eligibilă însă, cum doar suma de 205.000 RON poate fi acordată conform graficului, diferenţa urmează a fi solicitată prin următoarea cerere de tragere, amânând astfel doar termenul de plată efectivă până la momentul depunerii cererii de tragere nr. x pentru încadrarea în graficul de finanţare.
Respingând această sumă cu motivarea că cererea de tragere nr. x în care ea a fost cuprinsă este incompletă/neconformă, recurenta pârâtă revine fără nicio justificare asupra propriilor sale constatări de eligibilitate a acestei diferenţe de 331.738,40 RON, cu atât mai mult cu cât, nu s-a impus reclamantei vreo altă condiţionare în acordarea ei.
Pentru acestea, Înalta Curte consideră legală soluţia instanţei de fond sub aspectul obligării pârâtei la plata sumei de 331.738,40 RON.
Cât priveşte critica recurentei reclamante cu referire la neacordarea şi a sumei de 599.439,22 RON aferentă lucrărilor executate în anul 2013 şi care a făcut şi ea obiectul cererii de tragere nr. x, este, de asemenea, apreciată ca nefondată.
Cu referire la acest aspect, un prim motiv de nelegalitate invocat este cel prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta arătând că, prima instanţă deşi a reţinut corect că pentru anul 2013 a fost obţinută de reclamant viza controlului anual al regenerărilor necesară aprobării cererii nr. x de tragere, ulterior a motivat în mod contradictoriu că, în ce priveşte însă controlul anual al regenerărilor aferent anului 2014, cerut la rându-i pentru aprobarea cererii de tragere nr. x/18.04.2014, constatând că acest înscris nu a fost înfăţişat de către reclamant.
Înalta Curte constată nu există nicio contrarietate în modul în care instanţa de fond a motivat respingerea acestei sume.
Astfel, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv din avizul acordat la 09.04.2014 pentru lucrările efectuate în anul 2013, rezultă că la acordarea acestui aviz s-a avut în vedere controlul efectuat şi însuşit de comisia de control anual în data de 11.10.2013 .
Însă, anexat cererii de tragere nr. x, recurenta reclamantă a depus în justificarea sumei şi procesul-verbal de recepţie parţială lucrări din 06.12.2013 pentru o suprafaţă de 111,43 ha constând în prăşit manual şi mecanizat, rezultând astfel că, au mai fost executate lucrări (în lunile octombrie, noiembrie 2013) solicitate la plată prin cererea de tragere nr. x şi după controlul efectuat şi însuşit de comisia de control anual în data de 11.10.2013, control în baza căruia s-a acordat avizul ITRSV pe anul 2013 .
Aceste ultime lucrări deşi au fost constatate ca executate de către organele de control ale pârâtei prin nota de control din 16.06.2014, din cuprinsul celor 3 procese-verbale de control a regenerărilor pe anul 2013, rezultă că nu există avizul ITRSV pe anul 2013 aferent procesul-verbal de recepţie parţială lucrări din 06.12.2013 pentru o suprafaţă de 111,43 ha constând în prăşit manual şi mecanizat, motiv pentru care era necesar avizul pe anul 2014 aferent unui proces-verbale de control a regenerărilor care să cuprindă şi aceste lucrări.
În condiţiile în care lucrările de mai sus nu au făcut obiectul vreunui proces-verbale de control a regenerărilor avizat de către ITRSV, Înalta Curte consideră nefondate criticile recurentei reclamante şi sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond aplicând în mod corespunzător dispoziţiile legale şi contractuale, aceasta fiind în culpă contractuală.
De altfel, necesitatea acestui aviz printre documentele anexate oricărei cereri de tragere, nu a fost contestată de către recurenta reclamantă şi, contrar susţinerilor recurentei pârâte, avizul ITRSV pe anul 2014 a fost cerut de recurenta pârâtă şi pentru cererea de tragere nr. x conform adresei nr. x/10.02.2015. Răspunzând acestei adrese la 13.03.2015, reclamanta a arătat că s-a prezentat la ITRSV Timiş pentru avizarea controlului anual al regenerărilor pe anul 2014, această instituţie refuzând însă motivat de faptul că nu a fost solicitat să participe şi nici nu a participat la acest control anual neputându-şi asuma răspunderea privind corectitudinea datelor.
Înalta Curte consideră necesar a preciza că, dacă cheltuielile aferente unor lucrări efectuate în anul 2012 şi care au fost considerate anterior eligibile, în cuantum de 331 738,40 RON pentru care documentele justificative au fost anexate şi confirmate de pârâtă prin cererea de tragere nr. x, au putut fi disociate în cadrul cererii de tragere nr. x, cheltuielile aferente lucrărilor efectuate în anul 2013, în condiţiile în care nu exista avizul ITRSV pentru integralitatea lor, nu pot fi disociate, cererea de tragere vizând suma de 599.439,22 RON pentru toate lucrările efectuate în anul 2013.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază sentinţa atacată, în limitele criticilor aduse prin cererile de recurs, ca fiind legală, motivele invocate de către recurente fiind nefondate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Aşa fiind, având în vedere prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Gătaia şi de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Gătaia şi de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 52 din 28 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.