Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 683/2021 AI generated

Territorial jurisdiction for union-represented wage disputes under administrative vs. labor law

Case Number Decizia nr. 683/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative jurisdictional conflict by assigning exclusive territorial jurisdiction to the Arad Court of Appeal, Section of Administrative and Fiscal Disputes, thereby reversing the Bucharest Court of Appeal's prior declination. The case involved a labor dispute initiated by a trade union on behalf of its members against a state immigration authority, seeking the enforcement of statutory salary minimums and payment of wage differentials based on professional grades. The central issue was whether the action constituted a labor dispute subject to the Labor Code's territorial rules or a general administrative dispute; the High Court held that the 2013 decision granting unions active procedural capacity did not apply to administrative jurisdiction. Relying on Article 10(3) and (4) of Law No. 554/2004, the court determined that because the union acted merely as a representative rather than the claimant itself, the territory was fixed by the domicile and place of work of the individual members, who resided and worked in the Arad jurisdiction.

Legislator headnote

AI generated

art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for union-represented wage disputes under administrative vs. labor law: În privinţa deciziei Î.C.C.J. nr. 1/21.01.2013 s-a reţinut că aceasta nu este incidentă în cauză, întrucât problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, ce au caracter special şi sunt aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.

Keywords

AI generated
labor jurisdictional conflict territorial jurisdiction union representative negative conflict of jurisdiction conflict rule administrative authority

Cited Legislation

AI generated
art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014
şi T., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, obligarea pârâtului la stabilirea, începând cu data de 05.02.2016, a cuantumului brut al salariului de bază, potrivit prevederilor art. 1 alin.
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei se reţine aplicabilitatea normelor cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.
art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004
De asemenea, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
554/2004 şi art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 29 iulie 2019, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual, în numele şi pentru membrii de sindicat, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, obligarea pârâtului la stabilirea, începând cu data de 05.02.2016, a cuantumului brut al salariului de bază, potrivit prevederilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel încât salarizarea membrilor sindicatului să fie realizată la nivelul maxim stabilit la nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări pentru fiecare grad profesional în care este încadrat fiecare dintre membrii reclamantului.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la calcularea şi achitarea diferenţelor salariale dintre nivelul de salarizare maxim stabilit la nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru fiecare grad profesional în care este încadrat fiecare dintre membrii de sindicat, ţinând cont de condiţiile de studii şi vechime şi, cel achitat acestora, actualizate cu indicele de inflaţie respectiv cu dobânda legală, începând cu data de 05.02.2016 şi până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 744 din data de 30 octombrie 2019 Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, formulate de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual, în numele şi pentru membrii de sindicat, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., împotriva pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări, având ca obiect litigiu cu funcţionari publici, în favoarea Tribunalului Bucureşti, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa deciziei Î.C.C.J. nr. 1/21.01.2013, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia sindicatul are calitate procesuală activă de a acţiona în numele membrilor săi în calitate de reclamant, astfel încât, "în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant".

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 4312 din data de 25 septembrie 2020 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual, în numele şi pentru membrii săi reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr. 188/1999), în favoarea Tribunalului Arad, a constatat conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că în cauză sunt aplicabile în drept prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În privinţa deciziei Î.C.C.J. nr. 1/21.01.2013 s-a reţinut că aceasta nu este incidentă în cauză, întrucât problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, ce au caracter special şi sunt aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual, în numele şi pentru membrii săi de sindicat menţionaţi în acţiune, îl reprezintă obligarea pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări la stabilirea, începând cu data de 05.02.2016, a cuantumului brut al salariilor de bază, potrivit prevederilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, la calcularea şi achitarea diferenţelor salariale astfel rezultate.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei se reţine aplicabilitatea normelor cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 29.07.2019), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus enunţat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

De asemenea, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual, nu are calitatea de reclamant, ci pe cea de reprezentant al acestora (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat, deoarece aceştia au calitatea de titular al dreptului pretins, dar şi interesul promovării acţiunii.

De asemenea, în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, dispoziţii ce au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.

În aceste context, având în vedere faptul că reclamanţii au solicitat plata unor drepturi băneşti izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că aceştia au domiciliul în judeţul Arad şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Serviciului pentru Imigrări al judeţului Arad, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual, în numele şi pentru reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 februarie 2021.