Compelling resolution of European fund refund claims when control report lacks final administrative act status

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 09.01.2017, reclamatul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat anularea Raportului de Control nr. x/13.09.2016 privind Ordinul de finanţare nr. x/10.12.2009, pentru proiectul "eAcademie pentru funcţionarii publici", cod SMIS 4430, beneficiar: Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională şi, în subsidiar, obligarea pârâtului la rambursarea sumelor solicitate la plată prin CR1 - 277.961,32 RON, CR 2 - 2.521.078,56 RON, CR 3 - 320.570,71 RON, CR 4 - 692.847,72 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 699 din 19 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiată, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Raportului de control nr. x/13.09.2016 şi s-a respins capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului de control nr. x/13.09.2016, ca inadmisibil şi s-a respins în rest excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată.

Totodată, s-a admis în parte acţiunea de reclamantul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, şi Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale din cadrul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, şi a fost obligat pârâtul să soluţioneze cererile de rambursare formulate de reclamantă; s-a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 699 din 19 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pârâtul Ministerul Fondurilor Euroene a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate a formulat următoarele critici:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene a invocat în prezenta cauză fără a face aplicarea art. 22 din C. proc. civ., care îi dă dreptul de a-şi exercita rolul activ conferit de lege, întrucât nu a stăruit în cercetarea celor invocate.

Instanţa de fond a reţinut faptul ca pârâtul este implicat în mecanismul de finanţare a proiectului. Or, Ministerului Fondurilor Europene a înţeles să întreprindă prezentul demers judiciar, arătând faptul ca reclamanta a chemat in judecată MFE solicitând anularea unui act emis de către o a treia structura, respectiv OIPSI, deşi o astfel de acţiune se analizează în contradictoriu cu emitentul său.

Prin sentinţa civila recurată, instanţa de judecata, in mod eronat a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MFE, apreciind ca subscrisul minister ar avea legitimitate procesuala pasiva in cauza, deşi raporturile juridice s-au creat intre intimata reclamanta si Organismul intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale din cadrul MCSI. În baza Acordului de delegare nr. 504/12.02.2008 Organismul intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale din cadrul Ministerului Comunicaţiilor şi pentru Societatatea Informaţională a procedat la întocmirea tuturor documentelor în ceea ce priveşte Ordinul de finanţare nr. x/10.12.2009, modificat prin Ordinul nr. 1004/28.10.2010, pentru proiectului "Academie pentru funcţionarii publici" SMIS 4430, beneficiar: Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională.

Împrejurarea că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 9/2014, " Ministerul Fondurilor Europene preia activitatea si structurile cu rol de Autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" de la Ministerul Economiei", nu schimbă raportul juridic care a generat litigiul de faţă, intimatul reclamant solicitând în instanţă anularea unui act care nu a fost emis de către pârât.

Fata de soluţia instanţei de fond de admitere in parte a cererii introductive de instanţa, cu obligarea pârâtului la soluţionarea cererilor de rambursare formulate de intimatul reclamant, învederează următoarele aspecte:

La pronunţarea soluţiei sale, instanţa de fond nu a luat în considerare apărările pârâtului, soluţia sa nefiind motivata nici in drept si nici un fapt, instanţa de fond rezumându-se doar la a menţiona că cererile de plata nu au fost soluţionate de instituţia parata, acest motiv de casare fiind prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În contextul expus, motivarea hotărârii trebuie să fie deopotrivă în stricta concordanţă cu măsurile luate de instanţă prin dispozitiv şi trebuie să fundamenteze şi să explice măsurile adoptate. Mai mult, motivarea trebuie să se înfăţişeze într-o asemenea măsură încât să corespundă imperativelor logicii, trebuind să ofere părţilor şi instanţelor de control judiciar o înlănţuire logică a faptelor şi regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

Mai mult decât atât, ea nu poate fi implicită, o trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate şi asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate, nefiind suficient ca instanţa să preia exclusiv argumentele uneia dintre părţi, ci trebuind sa arate si motivele pentru care au fost respinse apărările pârtii adverse-

b) Pe de alta parte, analizând considerentele care au condus la soluţia dispusă de instanţa de fond, în speţă, devin incidente si prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.., hotărârea pronunţată fiind data cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material

Din analiza considerentelor pentru care Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii informaţionale, rezulta fără echivoc faptul că instanţa de fond, fără o analiză atentă a materialului probator avut la dispoziţie, a procedat la admiterea în parte a acţiunii reclamantului în ceea ce priveşte capătul de cerere invocat in subsidiar, obligând in mod cu totul eronat şi nejustificat MEF-AM POS CCE la soluţionarea cererilor de rambursare formulate de reclamantă.

Mai mult, în sentinţa civilă supusă controlului, instanţa de fond a dispus obligarea paratei la soluţionarea cererilor de rambursare, reţinând in mod eronat faptul ca paratul a refuzat să soluţioneze cererile de rambursare.

Raportul de control nr. x/13.09.2016, astfel cum se menţionează la punctul 26 din acesta, constituie actul de control ce cuprinde constatări care contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea beneficiarului privind implementarea proiectului.

Ca urmare a constatării neîndeplinirii mai multor obligaţii contractuale, echipa de control, prin raportare la elementele de fapt şi de drept reţinute, a constatat incidenţa prevederilor art. 18 alin. (4) din Anexa 1 a Ordinului de finanţare nr. x/10.12.2009, potrivit căreia "în cazul încălcării prezentului Ordin, Organismul Intermediar, cu Avizul Autorităţii de Management, poate dispune rezilierea Ordinului, după o notificare prealabilă, cu recuperarea integrală a finanţării acordate".

Astfel, constatând că condiţia notificării a fost îndeplinită, organul de control a concluzionat că Ordinul de finanţare nr. x/10.12.2009 şi-a încetat efectele, consecinţa firească fiind şi faptul că nu mai există temei contractual pentru rambursarea sumelor solicitate de beneficiar.

Mai mult decât atât, astfel cum apare menţionat la pct. 25 din acelaşi Raport, nu a fost plătită nicio suma de bani din proiect beneficiarului, nefiind aprobată nicio cerere de rambursare.

în concluzie, ca urmare a constatărilor din respectivul raport, nu se impunea luarea niciunei măsuri, astfel că nici nu s-au încheiat acte administrative în legătură cu constatările de fapt cuprinse în Raportul de control nr. x/13.09.2016, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă. Însă această împrejurare nu are relevanţă în economia speţei, în sensul de a naşte vreo obligaţie de emitere a unor acte administrative în contextul în care, pe de o parte Ordinul de finanţare nr. x/10.12.2009 a fost reziliat, iar pe de alta, în lipsa rambursării unor sume aferente proiectului, autoritatea care gestionează fondurile europene nu avea temei de întocmire a procesul ui-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, care, potrivit art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, se emit în vederea stingerii creanţelor, sens în care legiuitorul le-a conferit valoare de titlu de creanţă.

Faţă de considerentul reţinut, în sensul că cererile de plata nu au fost soluţionate, motiv pentru care se impune obligarea pârâtului la soluţionarea acestora, reiterează apărările formulate în sensul că prin adresa nr. x/14.06.2013 (Notificare privind situaţia Cererilor de rambursare nr. x/31.05.2011, nr. y/30.06.2011, nr. z/05.08.2011 şi nr 4/10.10.2011), Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale a adus la cunoştinţa beneficiarului că pentru cele 4 cereri plata este suspendată, motivele suspendării fiind aspectele prezentate în Raportul vizitei de monitorizare nr. x din data de 17.11.2011.

De asemenea, prin adresa nr. x/24.09.2015 OIPSI, in calitate de Ol POSCCE a comunicat reclamantului MCSI că proiectul "eAcademie pentru funcţionarii publici", a fost aprobat în condiţiile în care avea ca obiectiv creşterea procesului de instruire a funcţionarilor publici din administraţia publica centrală şi locală prin accesul la cursuri online cu ajutorul IT nu a fost implementat până la sfârşitul perioadei de implementare (octombrie 2011), respectiv că platforma implementată de tip eLearning în care erau integrate 275 de cursuri, cu tematici prestabilite prin proiectul aprobat nu este utilizată si prin urmare obiectivul proiectului enunţat prin cererea de finanţare nu a fost atins.

De altfel, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale şi-a exprimat punctul de vedere în repetate rânduri, cu privire la neutilizarea platformei, neîndeplinirea indicatorilor proiectului şi a obligaţiilor beneficiarului stipulate prin Ordinul de finanţare nr. x/10.12.2009, prin raportul vizitei de monitorizare nr. x/17.11.2011 şi adresele: nr. x/14.06.2013, nr. x/31.07.2014, nr. x/07.02.2013, Notă nr. x/24.10.2014, Notă nr. 3001/18.02.2015. Raportat la dispoziţiile pct. 3.5 din Orientările privind încheierea 2007-2013, aprobate prin Decizia Comisiei C(2015) 2771 final din 30.04.2015, documentele de încheiere ale Axei prioritare III a POS CCE trebuie să cuprindă proiectele care sunt funcţionale, adică finalizate si în uz.

De asemenea, s-a adus la cunoştinţa beneficiarului constatarea privind inexistenţa relaţiilor cu alte instituţii pentru asigurarea serviciilor de instruire prin platforma conform obiectivelor proiectului, precum şi nealocarea resurselor umane necesare gestionării conţinutului platformei, cu concluzia în sesnul că indicatorii si obiectivele proiectului nu sunt atinse, drept pentru care se resping cererile de rambursare depuse, investiţia realizată prin proiect neputând fi susţinută din fondurile POSCCE.

Pe cale de consecinţă, prin adresa nr. x/24.09.2015 au fost soluţionate cererile de rambursare CR1-CR4 în sensul respingerii acestora, astfel că, în mod greşit prima instanţă a reţinut ca nu s-ar fi emis nicio decizie administrativă de soluţionare a lor. Or existenţa acestei decizii lipseşte de interes cererea de soluţionare a lor.

Pe de altă parte, adresa sus menţionată reprezintă notificarea de respingere la plată a cererilor de rambursare depuse de către beneficiarul reclamant, adresă ce reprezintă act administrativ în înţelesul legii contenciosului administrativ şi prin urmare acesta trebuia contestată de către beneficiarul -reclamant MCSI, in acord cu prevederile legii contenciosului administrativ.

Or, adresa de notificare mai sus amintită nu a fost contestată de către intimatul reclamant nici la autoritatea emitentă a actului contestat in speţă OIPSI în calitatea de Ol POSCCE, dar nici la instanţa de judecată.

În acest context, reluarea procedurii de soluţionare nu s-ar putea dispune decât ca urmare a înlăturării deciziei administrative de respingere a lor. Chiar prima instanţă reţine în mod corect în ultimul paragraf din considerente că valorificarea dreptului reclamantei implică mai întâi soluţionarea cererii de către autoritatea publică prevăzută de lege prin emiterea unui act administrativ, iar în măsura în care partea interesată este nemulţumită de soluţia data prin actul administrativ, are deschisă calea acţiunii în contencios administrativ în anularea respectivului act, prin art. 18 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul conferind instanţei competenţa a analiza numai rezoluţiile administrative, iar în lipsa lor, a obliga autoritatea publică la efectuarea demersurilor necesare emiterii lor.

Pe cale de consecinţă, capătul de cerere subsidiar fost în mod greşit admis de prima instanţă.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului formulat.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

In fapt, la data de 10.12.2009 a fost semnat Ordinul de finanţare nr. x pentru proiectul "eAcademle pentru funcţionarii publici", cod SMIS 4430 din cadrul Axei prioritare III, din Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, având ca obiect aprobarea acordării finanţării nerambursabile de către Autoritatea de Management a Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice pentru Ministerul pentru Societatea Informaţionala - Direcţia Generală pentru Politici şi Programe în Domeniul Societăţii Informaţionale, în scopul implementării proiectului "eAcademie pentru funcţionarii publici".

În perioada 12-13.08.2016 a fost efectuat un control planificat de către Compartimentul Control şi Nereguli din cadrul Direcţiei de Management Financiar şi Control din cadrul OIPSI ce a vizat verificarea elementelor aferente implementării proiectului cu privire la respectarea prevederilor legale naţionale şi comunitare, eligibilitatea cheltuielilor, aspecte relevante din contabilitate, specificaţiile tehnice şi financiare, existenţa documentelor implicate în proiect.

Prin Acordul de delegare nr. 504/12.02.2008 încheiat între Ministerul Economie) (fost Ministerul Economiei si Finanţelor), în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice şi Ministerul pentru Societatea Informaţională, în calitate de Organismul intermediar s-a convenit asupra responsabilităţilor şi atribuţiilor celor doua părţi în implementarea Programului Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice", Axa Prioritară III "Tehnologia Informaţiei şi comunicaţiilor pentru sectoarele public si privat".

În temeiul art. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 9 din 26 februarie 2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale, "începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor Europene preia activitatea şi structurile cu rol de Autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" de la Ministerul Economiei şi pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" de La Ministerul Muncii, Familiei Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, rol definit La art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999".

Conform art. 3 din aceeaşi ordonanţă, "începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor Europene se substituie în drepturile şi obligaţiile care decurg din preluarea personalului, precum şi din actele normative, contractele, convenţiiler înţelegerile, protocoalele în care Ministerul Economiei, prin Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice", şi, respectiv, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane, sunt părţi, inclusiv în litigiile aferente activităţilor acestora."

Conform dispoziţiilor art. 2 din Regulamentul CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, prin "organism intermediar" se înţelegea "orice organism sau serviciu public sau privat care acţionează sub supravegherea unei autorităţi de gestionare sau de certificare şi care îndeplineşte atribuţii pentru acestea fără de beneficiarii care aplică operaţiunile".

În ceea ce priveşte practica instanţelor de judecată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3429V18.12.2015, a apreciat că "Ministerul Fondurilor Europene are calitate procesuală pasivă, deoarece Contractul de finanţare a fost încheiat cu Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, în numele Autorităţii de management - Ministerul Fondurilor Europene, calitate preluată de acest minister in baza O.U.G. nr. 9/2014. [."] Potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. M/2009, coroborate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 9/2014, Ministerul Fondurilor Europene reprezintă autoritatea de management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice1". [...] Prin urmare, atât timp cât pârâtul Ministerul Fondurilor Europene este parte in contractul de finanţare nerambursabilă şi reprezintă autoritatea sub supravegherea căreia îşi desfăşoară activitatea Organismul Intermediar, acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, pentru opozabilitatea hotărârii judecătoreşti (art. 161 din Legea nr. 554/20041, chiar dacă nu este emitentul actelor administrative contestatei.

Instanţa de fond, analizând reglementările legale a constatat în mod just îndeplinirea calităţii de parte procesuală pasivă în prezenta cauză a Ministerului Fondurilor Europene, întrucât răspunderea acestora decurge atât din cuprinsul actelor normative enunţate de părţi, cât şi din prevederile contractuale. Conform celor menţionate de către instanţa de fond, în calitate de Autoritate de Management, Ministerul Fondurilor Europene, este implicat în mecanismul -de finanţare a proiectului, ceea ce presupune că are responsabilitatea de a reprezenta Organismul delegat al acestuia (OIPSI) în faţa instanţelor de judecată. Ministerul Fondurilor Europene invocă nerespectarea art. 22 C. proc. civ.. În considerentele sale instanţa de fond a menţionat în mod explicit expunerile fiecărei părţi asupra tuturor apărărilor formulate. Astfel, se poate observa cu uşurinţa faptul că, la fila nr. x din hotărâre se regăsesc reţinerile asupra cererii de chemare in judecată, iar la fila nr. x sunt menţionate toate apărările formulate de către pârât.

Raportat la criticile recurentului asupra sentinţei instanţei de fond privind obligarea acestuia la emiterea unor acte administrative care să vizeze soluţionarea cererilor de rambursare, consideră că prin dispozitivul hotărârii în mod corect s-a apreciat că obligaţiile recurentului nu au fost duse la îndeplinire, emiterea unui Raport de control fără alte acte administrative ulterioare în sensul Legii nr. 554/2004, nefiind de natură a conferi intimatului posibilitatea legală de formula contestaţie în faţa instanţelor de judecată.

Reclamantul a precizat în faţa instanţei de fond că, prin Adresa nr. x/14.06.2013 (Notificare privind situaţia cererilor de rambursare nr. 1/31.05-2011, nr. 2/30.06.20/11, nr. 3/05.08.2011 şi nr. 4/10.10.2011, OIPSI a adus la cunoştinţa beneficiarului că pentru cele 4 cereri plata este suspendată- Totodată, prin cererea de recurs, recurentul aduce în discuţie Adresa nr. x/24.09.2015 prin care transmite beneficiarului respingerea la plată a cererilor de rambursare. În acelaşi context, recurentul precizează în faţa instanţei de fond că s-a efectuat un control planificat în perioada 12.08.2016-13.08.2016, perioadă ulterioară comunicării respingerii cererilor de rambursare prin adresa nr. 2738/24-09-2015. În această situaţie, dacă recurentul consideră ca adresa nr. x/24.09.2015 reprezintă actul administrativ final prin care s-a luat decizia refuzului de rambursare, nu mai are logică şi relevanţă efectuarea unui control ulterior asupra proiectului, din moment ce se susţine de către recurent că din anul 2015 s-a constatat aşa-numita încălcare a Ordinului de finanţare şi neindeplinirea indicatorilor.

Instanţa de fond a analizat toate aspectele legate de emiterea Raportului de control nr. x/13.09.2016; implicit efectuarea controlului planificat în perioada 12.08.2016-13.08.2016, astfel rezultatele efectuării unui control şi includerea concluziilor acestuia într-un raport de control este necesar a fi materializat prin emiterea unor acte administrative ulterioare, in sensul Legii nr. 554/2004, prin care să se stabilească situaţia cererilor de rambursare şi soluţionarea acestora- în acest mod, instanţa de fond a subliniat necesitatea de a conferi dreptul legal intimatului de a-şi valorifica dreptul în faţa instanţelor de contencios administrativ.

În consecinţa faţă de considerentele prezentate solicită respingerea recursului si, pe cale de consecinţă, menţinerea recurate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 iunie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 2 decembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu privire la primul motiv de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine, contrar criticilor formulate de recurentul pârât, că instanţa de fond a analizat atât susţinerile reclamantului cât şi apărările pârâtului şi a indicat motivele pentru care a pronunţat hotărârea recurată cu respectarea exigenţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând în mod detaliat motivele de fapt şi de drept pentru a care a ajuns la soluţia pronunţată, precum şi motivele pentru care a înlăturat apărările pârâtului.

Prima instanţă a constatat în mod just îndeplinirea calităţii de parte procesuală pasivă în prezenta cauză a Ministerului Fondurilor Europene, întrucât răspunderea acestuia decurge atât din cuprinsul actelor normative incidente, cât şi din prevederile contractuale. Conform celor menţionate de către instanţa de fond, în calitate de Autoritate de Management, Ministerul Fondurilor Europene, este implicat în mecanismul -de finanţare a proiectului, ceea ce presupune că are responsabilitatea de a reprezenta Organismul delegat al acestuia (OIPSI) în faţa instanţelor de judecată.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine nerespectarea art. 22 C. proc. civ.. În considerentele sale instanţa de fond a analizat în mod explicit expunerile fiecărei părţi. Astfel, considerentele hotărârii se referă la analiza cererii de chemare in judecată, iar la fila nr. x sunt combătute apărările formulate de către pârât.

Aşadar, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prima instanţă în mod corect a reţinut că acesta fiind implicat în mecanismul de finanţare a proiectului, având în vedere că în cauză nu a fost emis un act administrativ care să determine cadrul procesual referitor la părţi, din perspectiva emitentului actului, excepţia este neîntemeiată.

Relativ la excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Raportului de Control nr. x/13.09.2016 privind Ordinul de finanţare nr. x/10.12.2009, prima instanţă a apreciat că aceasta este întemeiată. Astfel, Raportul de control nr. x/13.09.2016, reprezintă un înscris prin care se constată împrejurări de fapt, fără a modifica raporturi juridice, din moment ce nu cuprinde măsuri apte de a fi puse în executare.

Potrivit O.U.G. nr. 66/2011, titluri executorii pot fi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanţă bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, potrivit art. 43, iar nu şi raportul de control şi proiectul acestuia.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că inadmisibilitatea acţiunii în anularea Raportului de control nr. x/13.09.2016 nu poate justifica amânarea emiterii unor acte administrative, corelativ cu refuzul soluţionării cererilor de rambursare. Într-adevăr, dispoziţie Legii nr. 554/2004 conferă subiectului de sezină, în cazul contenciosului subiectiv, posibilitatea de recunoaştere a dreptului pretins, în raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii, însă aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 permite instanţei de contencios administrativ şi obligarea autorităţii la soluţionarea cererii, respectiv obligarea la emiterea unui act administrativ.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată critica recurentului pârât faţă de considerentul primei instanţe în sensul că nu s-a emis o decizie administrativă de soluţionare a cererilor de rambursare CR1-CR4, întrucât prin adresa nr. x/24.09.2015 cererile au fost au fost respinse, ceea ce lipseşte de interes cererea subsidiară formulată de reclamant. În acest context trebuie observat că adresa menţionată este anterioară Raportului de control nr. x/13.09.2016, prin urmare nu poate fi avea natura unui act administrativ care să aibă la bază elemente relevante din activitatea beneficiarului privind implementarea proiectului.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 699 din 19 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2020.