Admissibility of accessory intervention in administrative forestry litigation: interpretation of statutory interest under voluntary intervention rules

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

În cadrul recursului declarat de reclamante împotriva sentinţei nr. 260 din 28 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, obiect al dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2020, A. şi Rădăuţi a formulat cerere de intervenţie accesorie, arătând că interesul procesual în formularea cererii constă în folosul practic pe care l-ar avea în situaţia în care s-ar admite recursul formulat în cauză de către unităţile de cult reclamante.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă publică din data de 7 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie formulată de A. şi Rădăuţi.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, petenta A. ŞI RĂDĂUŢI, solicitând admiterea recursului şi, în consecinţă, încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulate în dosar, iar, pe fondul cauzei, admiterea recursului formulat de unităţile de cult reclamante împotriva sentinţei civile nr. 260/28.03.2019, pronunţată de Tribunalul Suceava, în sensul modificării în tot a sentinţei atacate, cu efectul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În susţinerea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta a criticat încheierea recurată ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv, a dispoziţiilor art. 61, coroborat cu art. 63 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept ale recursului invocând, în esenţă, următoarele:

Recurenta- petentă justifică un interes în prezenta cauză, întrucât Asociaţia intervenientă este forma de organizare a unităţilor de cult proprietare de teren forestier din Protopopiatul Rădăuţi, iar potrivit art. 4 din Statutul Asociaţiei, principalul obiect de activitate al acesteia vizează gospodărirea durabilă a pădurilor unităţilor de cult proprietare de păduri din Protopopiatul Rădăuţi, precum şi menţinerea structurii silvice private (Ocol Silvic Bisericesc Ilişeşti) în vederea gospodăririi în regim silvic a suprafeţelor de pădure aflate în proprietate, reprezentând interesele lor în relaţiile cu organele executive ale statului.

În acest context, dar şi având în vedere că veniturile obţinute din gospodărirea terenurilor forestiere sunt singura sursă de venit a Asociaţiei, respingerea cererii de intervenţie ca inadmisibilă, susţine recurenta, se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta învederează că dintr-o eroare Asociaţia a omis să depună la dosar actele constitutive până la primul termen de judecată fixat în cauză, termen la care Curtea de Apel i-a şi respins intervenţia, ca inadmisibilă; or, potrivit art. 22 C. proc. civ.., instanţa are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului în cauză, principiu în temeiul căruia instanţa ar fi fost în măsură să revină cu solicitarea către aceasta pentru a depune în cel mai scurt termen documentele menţionate, astfel încât să poată soluţiona cererea în mod temeinic şi legal.

Astfel, recurenta susţine că analiza pur formală a cererii sale de intervenţie a condus la pronunţarea unei soluţii nelegale şi netemeinice din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., şi anume, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material privind interesul Asociaţiei de a interveni în prezenta cauză.

Aşa cum a arătat, interesul procesual rezidă din faptul că Asociaţia are ca scop principal gospodărirea durabilă a pădurilor Unităţilor de Cult proprietare de păduri din Protopopiatul Rădăuţi, precum şi menţinerea structurii silvice private (Ocol Silvic Bisericesc Ilişeşti) în vederea gospodăririi în regim silvic a suprafeţelor de pădure aflate în proprietate, reprezentând interesele lor în relaţiile cu organele executive ale statului, conform art. 4 din Statutul Asociaţiei, legat de justificarea calităţii sale de intervenient, în prezenta cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 61 C. proc. civ.

Pe lângă această componentă a interesului procesual, recurenta arată că intervenţia sa este motivată şi de faptul că are tot interesul să combată legalitatea deciziei emise de Garda Forestieră din prezenta cauză, folosul practic pe care l-ar avea dacă s-ar admite recursul unităţilor de cult reclamante, precum şi scopul principal al Asociaţiei, reprezentând elemente suficiente în dovedirea îndeplinirii condiţiei interesului de a formula o cerere de intervenţie accesorie.

De asemenea, mai arată că justifică interesul în formularea cererii şi prin prisma necesităţii de a sprijini apărarea unităţilor de cult reclamante faţă de decizia emisă de către Garda Forestieră.

Prin urmare, recurenta concluzionează că în mod greşit instanţa a respins cererea sa de intervenţie, ca inadmisibilă, deoarece interesul personal al Asociaţiei de a interveni în favoarea unităţilor de cult reclamante este evident şi rezultă chiar din scopul înfiinţării Asociaţiei şi obiectul principal de activitate al acesteia, în continuarea recursului, dezvoltând aspecte privind temeinicia cererii de intervenţie.

4. Apărarea în cauză

Intimatele- reclamante şi intimata-pârâtă Garda Forestieră Suceava nu au formulat întâmpinare în recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursurilor în şedinţă publică, la data de 11 decembrie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

1. Considerente de fapt şi de drept relevante:

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului, şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul petentei A. şi Rădăuţi, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondat, din perspectiva următoarelor considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Incidenţa dispoziţiilor legale enunţate a fost susţinută de recurentă din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 61 C. proc. civ., în discuţie fiind admisibilitatea cererii de intervenţie accesorie formulată de aceasta în litigiul declanşat de reclamante, în contradictoriu cu intimata- pârâtă Garda Forestieră Suceava, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 648 din 17.10.2017 emisă de intimată.

Faţă de critica formulată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 61 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., normă specială ce reglementează intervenţia voluntară "oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare", "intervenţia este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi".

Prin urmare, intervenientul accesoriu nu are o pretenţie proprie, ci participarea lui la proces este efectul dorinţei proprii de a susţine una dintre părţile care se judecată, situaţie în care intervenientul accesoriu trebuie să justifice un interes ce trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanţă cu privire la petitele cu care a fost învestită.

Din acest punct de vedere, interesul intervenientului accesoriu este mai degrabă unul preventiv, prin formularea cererii de intervenţie acesta urmărind prevenirea unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, dacă partea în favoarea căreia intervine nu ar avea câştig de cauză.

Dispoziţiile art. 61 - 64 C. proc. civ. se întregesc cu celelalte condiţii de exerciţiu ale acţiunii civile în măsura în care nu contravin instituţiei intervenţiei voluntare astfel cum este reglementată distinct prin normele procedurale menţionate.

În acest sens, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 32 C. proc. civ., care prevăd condiţiile de exercitare a acţiunii civile, instituie obligaţia ca autorul acesteia să justifice un interes, printre celelalte cerinţe impuse pentru formularea şi susţinerea unei cereri în faţa instanţelor civile, şi, în completarea acestor prevederi legale, art. 33 C. proc. civ. impune ca "interesul să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara".

Prin urmare, condiţia determinării interesului vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi.

Din perspectiva dispoziţiilor legale enunţate, Înalta Curte reţine că în mod nelegal şi greşit s-a reţinut de către instanţă inadmisibilitatea cererii de intervenţie accesorie formulate de A. şi Rădăuţi, recurentă în cauza de faţă, pe motiv că nu s-a conformat solicitărilor instanţei de a depune înscrisurile solicitate, înscrisuri în lipsa cărora nu se face dovada existenţei Asociaţiei ca şi entitate juridică, conform art. 61 alin. (3) C. proc. civ. şi că, de asemenea, în lipsa statutului petentei, nu poate fi verificată nici condiţia existenţei interesului în promovarea cererii de intervenţie accesorie.

Prin cererea de intervenţie în interesul reclamantelor, au fost formulate apărări în sprijinul acestor părţi. Astfel, conform art. 61 C. proc. civ. care reglementează intervenţia voluntară a altor persoane care pot lua parte la judecată, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare, intervenţia având o natură accesorie atunci când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.

Se poate aprecia că susţinând una dintre părţile iniţiale, terţul urmăreşte să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri care ar fi susceptibilă să creeze o situaţie de natură a-i compromite propriile drepturi.

De asemenea, se reţine că dacă dreptul terţului este ameninţat sau dacă prejudiciul pe care acesta l-ar putea suferi este iminent, grija sa de a preveni încălcarea dreptului sau realizarea prejudiciului îi conferă legitimare procesuală activă în formularea unei cereri de intervenţie, chiar dacă interesul său nu este nici născut, nici actual.

Prin urmare, în cazul intervenţiei voluntare accesorii, în cazul prevenirii încălcării unui drept subiectiv ameninţat sau al preîntâmpinării producerii unei pagube iminente, terţul urmăreşte să obţină un folos practic direct şi imediat prin pronunţarea unei hotărâri în favoarea părţii în sprijinul căreia intervine, prin care se va stabili sau se va confirma o situaţie ce-i conferă certitudinea că drepturile sale, conexe cu situaţia juridică dedusă judecăţii, nu vor fi afectate.

În litigiul pendinte, cererea de intervenţie accesorie a fost formulată în cadrul recursului declarat împotriva sentinţei nr. 260 din 28 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, obiectul litigiului purtând asupra cererii formulate de reclamante prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, au solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei nr. 648 din data de 17.10.2017, emisă de Garda Forestieră Suceava şi a răspunsului nr. x/08.12.2017 la plângerea prealabilă formulată de reclamante.

Prin cererea de intervenţie accesorie formulată, recurenta A. şi Rădăuţi a arătat că interesul procesual în formularea cererii constă în folosul practic pe care l-ar avea în situaţia în care s-ar admite recursul formulat în cauză de către unităţile de cult reclamante şi, în acest sens, a arătat că Asociaţia are ca scop principal gospodărirea durabilă a pădurilor Unităţilor de Cult proprietare de păduri din Protopopiatul Rădăuţi, precum şi menţinerea structurii silvice private (Ocol Silvic Bisericesc Ilişeşti) în vederea gospodăririi în regim silvic a suprafeţelor de pădure aflate în proprietate, reprezentând interesele lor în relaţiile cu organele executive ale statului astfel cum se prevede în art. 4 din Statutul Asociaţiei.

Astfel fiind, greşit s-a reţinut de către prima instanţă că recurenta-intervenientă nu cere dreptul dedus judecăţii în dosarul nr. x/2018 şi nici nu cere un drept aflat în strânsă legătură cu acesta, în acest context procesual, afirmarea protejării acestui interes constituind temei legal pentru admisibilitatea cererii sale de intervenţie accesorie.

Se constată, astfel, că în mod nelegal instanţa a apreciat că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, în raport de natura litigiului dintre reclamante şi pârâtă Înalta Curte reţinând că o soluţie favorabilă în acţiunea privind anularea Deciziei nr. 648 din data de 17.10.2017, emisă de Garda Forestieră Suceava, poate avea drept consecinţă obţinerea unui folos de către titulara cererii de intervenţie accesorie şi că apărările în sprijinul reclamantelor, în interesul cărora intervine, au legătură cu motivele de invalidare a deciziei emise de unitatea intimată- pârâtă.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 4 din Statutul Asociaţiei, principalul obiect de activitate al acesteia vizează gospodărirea durabilă a pădurilor unităţilor de cult proprietare de păduri din Protopopiatul Rădăuţi, precum şi menţinerea structurii silvice private (Ocol Silvic Bisericesc Ilişeşti) în vederea gospodăririi în regim silvic a suprafeţelor de pădure aflate în proprietate, reprezentând interesele lor în relaţiile cu organele executive ale statului;

în vreme ce, prin Decizia nr. 648 din 17.10.2017, emisă de intimata- pârâtă Garda Forestieră Suceava, contestată în cauză, s-a dispus tocmai suspendarea serviciului public cu specific silvic, în temeiul art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 374/2006, în baza Deciziei 648/17.10.2017, solicitându-se reclamantelor să înceteze orice activitate pe terenurile forestiere, iar paza lor să fie asigurată de către Romsilva.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că în mod nelegal instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de recurenta-intervenientă, drepturile părţilor sunt strâns legate, şi, astfel, există conexiunea caracterizată, necesară de natură a justifica intervenţia unui terţ în pricina desfăşurată între alte părţi, conexiune care implică acea legătură caracterizată a pretenţiei terţului cu soarta cererii care se judecă, legătură care există şi în cauza de faţă., decurgând din raporturi juridice strâns legate. (...)

Faţă de acestea, găsit întemeiate susţinerile intervenientei accesorii, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, fiind demonstrată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile de drept material mai sus-arătate, incidente în cauză, cu consecinţa casării în parte a încheierii recurate şi, rejudecând, în temeiul disp. art. 67 C. proc. civ. se va dispune încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie accesorie; vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul; va casa în parte încheierea recurată şi, rejudecând: va încuviinţa în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de A. şi Rădăuţi; va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta A. ŞI RĂDĂUŢI împotriva încheierii de şedinţă publică din data de 7 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte încheierea recurată şi, rejudecând:

Încuviinţează în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de A. ŞI RĂDĂUŢI.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2020.