Environmental fund taxation on reusable packaging: interpretation of "introduction to the national market" under the deposit system

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2016 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti: suspendarea actului administrativ Decizia de Impunere nr. x/25.07.2016 emis de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a cauzei; anularea în totalitate a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 145/23.09.2016 şi, subsecvent, anularea în totalitate a Deciziei de impunere nr. x/25.07.2016; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 196 din 27 decembrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Şcheia, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti; a anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 145/23.09.2016 şi Decizia de impunere nr. x/25.07.2016 emise de Administraţia Fondului pentru Mediu, în sensul că a exonerat reclamanta de la plata obligaţiei fiscale principale în sumă de 1.579.184 RON din totalul de 2.009.841 RON; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 78.666 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 196 din 27 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

În motivarea recursului, o primă critică vizează modul în care instanţa de fond a soluţionat cererea de suspendare, arătându-se că, în mod eronat s-a interpretat şi apreciat ca întemeiate argumentele menţionate de reclamantă în sensul legii organice. Organele de control au analizat susţinerile contestatarei şi au interpretat corect prevederile legale prin impunerea diferenţelor la contribuţia pentru ambalaje în sarcina S.C. A. S.A. Şcheia, pentru ambalajele bunurilor ambalate introduse pe piaţa naţională. Recurenta consideră că nu au fost îndeplinite cumulative cerinţele impuse de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, recurenta critică modul în care instanţa de fond a interpretat prevederile legale privind impunerea diferenţelor la contribuţia pentru ambalaje în sarcina S.C. A. S.A. Şcheia, pentru ambalajele bunurilor ambalate introduse pe piaţa naţională, considerând-o eronată.

Se arată astfel că, a reţinut că, deoarece reclamanta foloseşte pentru comercializarea produselor sale ambalaje reutilizabile, faţă de dispoziţiile citate se poate constata că are obligaţia de plată a contribuţiei prevăzute de art. 9, lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 exclusiv pentru ambalajele introduse pe piaţa naţională la prima lor utilizare, instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că în perioada 01.01.2011-31.12.2015, S.C A. S.A. a introdus pe piaţa naţională bunuri ambalate rezultate din producţia proprie (bere), ambalajul este reprezentat de: keg-uri (butoaie inox de 50 litri), sticle 1/2, navete pvc, etichete pentru sticle, capace pentru sticle şi paleţi şi a achiziţionat din piaţa externă (pahare, halbe, piese de schimb utilaje, butoaie metalice), ambalate în ambalaje din hârtie, plastic, lemn, activitate care presupune introducerea de ambalaje pe piaţa naţională, activităţi care generează obligaţii de plată la bugetul Fondului pentru mediu, respectiv contribuţia prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată prin Legea 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 196/2005, contribuţia prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 se plăteşte numi în cazul neîndeplinirii obiectivelor de valorificare a deşeurilor de ambalaje, iar conform alin. (3), operatorii economici prevăzuţi la art. 9 alin. (1) lit. d), sunt obligaţi să declare lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea, cantităţile de ambalaje, introduse pe piaţa naţională şi cantităţile de deşeuri de ambalaje.

În acest sens, recurenta arată că, în perioada 2011 - 2015 S.C. A. S.A., nu a respectat obligaţia reglementată la art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 aprobată prin Legea 105/2006 cu modificările şi completările ulterioare, nu a întocmit şi nu a depus declaraţii lunare la Administraţia Fondului pentru Mediu aferente cantităţilor de ambalaje introduse pe piaţa naţională, prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 aprobată prin Legea 105/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Constatarea din expertiză, reţinută şi de instanţă, conform căreia "introducerea pe piaţa naţională a unui ambalaj, pentru care să se datoreze contribuţii, presupune transferul dreptului de proprietate, (...) atât a ambalajului cât şi a produsului pe care îl reţine" este eronată deoarece contravine definiţiei prevăzută la punct 11 din anexa nr. 1 prevăzuta de Ordinul Nr. 578/2006 din 6 iunie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu.

Este eronată, de asemenea, şi concluzia în sensul că "obiectul destinat reţinerii, protejării, manipulării, distribuţiei şi prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator, nu este considerat ambalaj dacă este returnabil." Această interpretare este dată de un expert prin interpretarea denaturată a definiţiei noţiunii de ambalaj astfel cum este prevăzută la lit. c) din anexa nr. 1 la H.G. nr. 621/2005,privind gestionarea ambalajelor si a deşeurilor de ambalaje, cu modificările si completările ulterioare.

Raportul de expertiză recunoaşte faptul că S.C. A. S.A. deţine în patrimoniu ambalaje reutilizabile cu respectarea regulilor contabile, dar susţine că societatea nu introduce pe piaţa naţională aceste ambalaje deoarece nu le facturează.

Pentru toate ambalajele introduse pe piaţa naţională, responsabilitatea S.C. A. S.A. trebuie stabilită în funcţie de prevederile art. 16 din H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deşeurilor de ambalaje, cu modificările si completările ulterioare (varianta consolidată cu Hotărârea Guvernului nr. 247/2011).

Raţionamentele pe care au fost stabilite concluziile expertizei pornesc de la o gravă eroare generate de înţelegerea greşită a noţiunii de ambalaj, ambalaj reutilizabil şi a sintagmei introducere pe piaţa naţională, care se regăsesc definite în acte normativ cu putere de lege. Introducerea pe piaţa naţională a unui produs înseamnă furnizarea pentru prima oară, a unui produs pentru distribuţie, consum sau utilizare pe piaţa naţională în cursul unei activităţi comerciale, în schimbul unei plăţi sau gratuit.

În acest sens, menţionează că în raport de obligaţiile fiscale care au făcut obiectul controlului realizat de inspectorii AFM, sunt aplicabile definiţiile cuprinse în lit. g) din Anexa 1 la H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deşeurilor de ambalaje, cu modificările si completările ulterioare.

În acest context, recurenta susţine că în mod corect inspectorii AFM au reţinut că S.C. A. S.A. deţine în gestiune ambalaje reutilizabile iar aceste ambalaje sunt introduse pe piaţa naţională şi, ca efect al acestei activităţi desfăşurate se naşte în sarcina contribuabilului obligaţia de a calcula şi raporta aceste ambalaje conform art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare. în acelaşi sens, sunt şi prevederile art. 11 din acelaşi act normative prin care se stabileşte obligaţia de declaraţie şi de plată în sarcina operatorilor economici care au desfăşurat respectivele activităţi generatoare de obligaţii

Este, de asemenea, eronată, consideră recurenta, şi susţinerea potrivit căreia S.C. A. S.A. are obligaţia de plată numai pentru ambalajele de sticlă introduse pe piaţă în mod gratuit, în urma activităţilor de protocol, sponsorizare şi care nu au fost recuperate, potrivit H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deşeurilor de ambalaje, cu modificările si completările ulterioare.

S.C. A. S.A. are obligaţia de plată pentru toate ambalajele de sticlă introduse pe piaţă naţională.

În cazul expertizei prezentate instanţei, calculele efectuate de expert nu au ţinut cont de obiectivele minime anuale de valorificare prevăzute în anexa 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005, aplicabilă în cazul obligaţiilor verificate de Administraţia Fondului pentru Mediu este cea introdusă prin Legea nr. 167/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2010 pentru modificarea art. 13 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, ceea ce a denaturat concluziile expertizei.

Faptul că expertul calculează obligaţia de plată în funcţie de cantitatea de deşeuri de ambalaje din sticlă generate şi predate către un agent valorificator este total eronat. Conform prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 calculul se efectuează pentru cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţa naţională la care se aplică diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor minime de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi de valorificare prin reciclare şi cantităţile de deşeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi valorificate prin reciclare.

Ambalajele reutilizabile folosite în sistem depozit au fost luate în calcul de AFM la stabilirea bazei de impunere doar la prima punere pe piaţă a acestora în conformitate cu prevederile lit. g) din anexa nr. 1 la H.G. 621 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare:

"ambalaj reutilizabil - ambalaj refolosit pentru acelaşi scop, a cărui re turnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziţionare sau altfel",

Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piaţă atunci când este făcut disponibil pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este destinat să îl conţină, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte.(...)"

Recurenta concluzionează că activitatea desfăşurată de S.C. A. S.A. consta în producţie de bere şi comercializarea acesteia pe piaţa naţională, activitate care implică achiziţia de S.C. A. S.A. de ambalaje reutilizabile (sticle, butoaie metalice, navete PVC) în care este ambalată berea. Respectivele ambalajele utilizate de societate au fost date. în consum şi livrate odată cu produsul finit către consumatori, fiind introduse pe piaţa naţională de S.C. A. S.A. În mod corect, susţine recurenta, inspecţia fiscală desfăşurată de AFM a luat în calcul cantitatea de ambalaje-reutilizabile introduse pe piaţa naţională prima oară (la prima vânzare) şi nu de fiecare dată la vânzarea produsului finit, în conformitate cu prevederile cuprinse la lit. g) din anexa nr. 1 H.G. 621 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru considerentele mai sus arătate, consideră calculul efectuat de reprezentanţii AFM ca fiind corect şi în concordanţă cu prevederile legale aplicabile în domeniul de reglementare al Fondului pentru mediu.

O ultimă critică, vizează admiterea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată în valoare de 78.666 RON întrucât, instanţa de fond în mod eronat şi nelegal a făcut aplicarea prevederilor art. 450 C. proc. civ. şi nu cele prevăzute la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că acţiunea a fost admisă în parte instanţa de fond, motiv pentru care trebuia să facă aplicare prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamanta S.C. A. S.A. Suceava a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că, contrar susţinerilor recurentei, instanţa de fond a reţinut în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat.

Pe fondul cauzei, intimata arată că, contribuţiile datorate fondului de mediu se calculează şi datorează pentru cantităţile de ambalaje noi introduse pe piaţă contra cost sau gratuit. A. S.A. nu a introdus pe piaţă contra cost sau gratuit nici ambalaje noi şi nici vechi (excepţiile nesemnificative de acordare gratuită - sponsorizări, promoţii - au fost tratate în Raportul de expertiză şi au fost stabilite contribuţiile aferente.)

Pentru deşeurile rezultate la scoaterea din uz (casarea) bunurilor sau ambalajelor, la sfârşitul duratei de folosinţa, nu se datorează contribuţii. Agenţii economici care efectuează casări au obligaţia de a valorifica aceste deşeuri către unităţile de colectare a ambalajelor autorizate de AFM. Pentru deşeuri feroase si neferoase se datorează o contribuţie de 3%, care se reţine prin stopaj la sursă de unităţile colectoare de deşeuri -nu este cazul în speţa noastră).

A. S.A. a efectuat casări de ambalaje ajunse la finalul duratei de utilizare (navete de bere. sticle de bere si KEG-uri pentru bere (butoaie metalice din inox) şi a valorificat în toate cazurile deşeurile rezultate către unităţile specializate si autorizate în colectarea deşeurilor. Obiectivele anuale de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie a deşeurilor de ambalaje, sunt obligaţii legale ale agenţilor economici care introduc pe piaţa ambalaje noi. Nu exista asemenea obligaţii pentru agenţii economici care procedează la scoaterea din uz (casarea) a unor bunuri sau ambalaje la finalul duratei de folosire a acestora.

Ambalajele achiziţionate de A. S.A. au fost recepţionate si au intrat in patrimoniul societăţii. Ieşirea ambalajelor pe poarta societăţii, cu avize de custodie si circulaţie la schimb, nu poate constitui o introducere pe piaţa, pentru că nu a existat o ieşire/scădere sau transfer de proprietate din patrimoniul societăţii.

Susţinerea recurentei că reprezintă o introducere pe piaţă este nereală si ilogică, deoarece nu pot coexista în aceeaşi perioadă si o introducere în patrimoniu şi o introducere pe piaţă.

Este de acord că trebuie să plătească contribuţie la fondul de mediu pentru capsele metalice de la sticle (care nu se returnează), eticheta si contraeticheta de la sticle (care se distrug prin utilizare), cartoane (care rămân in, procesul de comercializare) şi orice alt ambalaj (sticlă, KEG, etc.) introdus în piaţă.

Motivaţia este aceea că aceste deşeuri nu se returnează şi nu se refolosesc. Dar nu acesta trebuie sa fie tratamentul la ambalajele refolosibile (care nu se transferă contra cost sau gratuit), unde circulaţia acestora se face prin schimb de ambalaje. Nu se poate concomitent să ai ambalaje reutilizabile în flux de utilizare (cu durată de viaţă de 5-30 ani) care să genereze obligaţii de plată la fondul de mediu.

Susţinerea Recurentei că toate ambalajele societăţii generează obligaţii de plată la fondul de mediu - instanţa consideră în mod corect că numai "introducerea in piaţă contra cost sau gratuit" declanşează obligaţia calculării şi plăţii unei contribuţii la fondul de mediu

Ambalajele reutilizabile nu se consideră deşeu de ambalaj atunci când sunt returnate pentru a fi refolosite şi nu pot face obiectul contribuţiei la fondul de mediu, iar temeiurile de drept de referinţă pentru abordarea principiului introducerii pe piaţă, aşa cum este definit in legislaţia primară si secundară naţională sunt reţinute corect de instanţa fondului:

Prima distribuire pe piaţa naţională este primul transfer al proprietăţii, contra cost sau gratuit, pe piaţa naţională."- anexa 1 din Ordin 578/2006 dat in aplicarea O.U.G. nr. 196/2005

"a*1) introducere pe piaţa naţională a unui produs - acţiunea de a face disponibil pe piaţă, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs" - anexa 1 din H.G. nr. 621/2005

"Circulaţia ambalajelor reutilizabile, paleţi, navete si ambalaje primare reutilizabile între operatorii economici se face cu respectarea prevederilor legii contabilităţii 82/1991 şi ale Legii 571/2003 privind Codul fiscal.

Intimata consideră că în actul administrativ fiscal (dar şi în actele subsecvente) termenul de "introducere pe piaţa naţională" a fost folosit ca expresie literară trunchiată, cu înlăturarea condiţiei contra cost sau gratuit" ceea ce denaturează (voit sau nu sensul noţiunii şi voinţa legiuitorului. Ori, în perioada verificată societatea nu a introdus pe piaţa contra cost sau gratuit ambalajele reutilizabile prin însăşi natura lor (de tip navete de bere, sticle de bere si KEG-uri pentru bere - butoaie metalice din inox), cu excepţia cazurilor (< 0,5% cantitativ) în care a acordat cu titlu de sponsorizare sau protocol (gratuit) sticle de bere - aspect care este tratat in mod expres prin Raportul de expertiza si pentru care au fost stabilite contribuţiile aferente pentru fondul de mediu.

Instanţa a interpretat corect logico-juridic argumentul că ambalajul reutilizabil (sticlă, navetă, KEG, paiet) care nu este introdus pe piaţă "contra cost sau gratuit", exclude obligaţia de plată a contribuţiei la fondul de mediu

Aşa cum subliniază si instanţa iar Raportul de Expertiză a confirmat - pentru ambalajele reutilizabile (noi sau după prima utilizare) nu se datorează contribuţia la fondul de mediu (răspunsul la obiectivul 1 din Expertiză).

De asemenea, instanţa subliniază că "aplicând regulile de interpretare per a contrario" rezultă că obiectul destinat reţinerii, protejării, manipulării, distribuţiei şi prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până ta utilizator sau consumator nu este considerat ambalaj dacă este returnabil.

Intimata consideră că a dovedit cu înscrisuri certificate de expertiza administrată în cauză, că ambalajele au circulat şi circulă numai la schimb/restituire, cu aviz de expediţie şi nu se facturează clienţilor, fiind puse la dispoziţia acestora pe bază contract de custodie cu retur şi depozitare la Societate.

Contrar susţinerii nefondate a recurentei, sentinţa fondului reţine in mod corect că reclamanta deţine şi aplică un sistem de evidenţă a ambalajelor returnabile.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În ceea ce priveşte critica recurentei vizând modul în care instanţa de fond a soluţionat cererea de suspendare, Înalta Curte constată că această cerere a fost soluţionată prin încheierea din 14.02.2017, soluţia dată de instanţa de fond fiind prevăzută cu calea de atac a recursului în 5 zile de la comunicare.

Cum recurenta şi-a îndreptat prezenta cale de atac doar împotriva sentinţei nr. 196/27.12.2017, având în vedere şi principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, toate criticile invocate cu privire la modul în care instanţa de fond a soluţionat cererea de suspendare nu vor fi analizate.

În ceea ce priveşte critica modul în care instanţa de fond a interpretat prevederile legale privind impunerea diferenţelor la contribuţia pentru ambalaje în sarcina S.C. A. S.A. Şcheia, pentru ambalajele bunurilor ambalate introduse pe piaţa naţională, Înalta Curte reţine:

Intimata S.C. A. S.A. a făcut obiectul controlului Administraţiei Fondului pentru Mediu, în urma căruia s-a emis raportul de inspecţie fiscală nr. x/25.07.2016 şi decizia de impunere nr. x/25.07.2016, reţinând în sarcina reclamantei obligaţii de plată suplimentare în sumă de 2.009.841,00 RON.

Organele de control au constatat că în perioada 01.01.2011 - 31.12,2015 societatea a introdus pe piaţa naţională bunuri ambalate rezultate din producţia proprie (bere), ambalajul fiind reprezentat de: keg-uri (butoaie inox de 50 litri), sticle 1/2, navete pvc, etichete pentru sticle, capace pentru sticle şi paleţi. De asemenea, în perioada 01.01.2011 - 31.12.2015 societatea a achiziţionat din piaţa externă pahare, halbe, piese de schimb utilaje, butoaie metalice, activitate care a generat introducerea de ambalaje pe piaţa naţională.

Aceste activităţi au generat obligaţii de plată la bugetul Fondului pentru mediu, respectiv contribuţia prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată prin Legea 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Ambalajele reutilizabile folosite în sistem depozit au fost luate în calcul în stabilirea bazei de impunere doar la prima punere pe piaţă a acestora în conformitate cu prevederile H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Decizia nr. 145/23.09.2016 pârâta a respins contestaţia S.C. A. S.A ca neîntemeiată.

Instanţa de fond, prin sentinţa atacată, a anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 145/23.09.2016 şi Decizia de impunere nr. x/25.07.2016 emise de Administraţia Fondului pentru Mediu în sensul că a exonerate reclamanta de la plata obligaţiei fiscale principale în sumă de 1.579.184 RON din totalul de 2.009.841 RON.

S-a reţinut astfel că, pornind de la prevederile H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare care în Anexa 1, lit.

g) care definesc noţiunea de ambalaj reutilizabil, reclamanta foloseşte pentru comercializarea produselor sale ambalaje reutilizabile, iar faţă de dispoziţiile legale de mai sus, are obligaţia de plată a contribuţiei prevăzute de art. 9 lit.

d) din O.U.G. nr. 196/2005 exclusiv pentru ambalajele introduse pe piaţa naţională la prima lor utilizare. De asemenea, potrivit aceloraşi dispoziţii, este exclusă obligaţia de plată a contribuţiei la Fondul pentru mediu pentru stocul de ambalaje reutilizabile, care nu sunt introduse pe piaţa naţională "contra cost sau gratuit (anexa 1 la H.G. nr. 621/2005). Introducerea pe piaţă naţională a unui ambalaj, pentru care să se datoreze contribuţii, presupune aşadar transferul dreptului de proprietate de la producător la comerciant sau consumator, atât a ambalajului cât şi a produsului pe care îl reţine, protejează distribuie sau prezintă. Conform definiţiei noţiunii de ambalaj, dată de anexa 1 lit.

c) teza II a din H.G. nr. 621/2005 reluate de Legea nr. 249/2005 "Obiectul nereturnabil destinat aceloraşi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj" şi aplicând regulile de interpretare per a contrario, rezultă că obiectul destinat reţinerii, protejării, manipulării, distribuţiei şi prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator nu este considerat ambalaj dacă este returnabil. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că reclamanta nu a introdus pe piaţă, în perioada de referinţă 2011 - 2015, ambalaje reutilizabile/refolosibile contra cost prin facturare şi deci nu datorează contribuţii pentru achiziţii din ambalaje.

Ambalajele achiziţionate au fost recepţionate şi au intrat în patrimoniul reclamantei iar utilizarea acestora în baza avizelor de custodie şi circulaţie la schimb nu constituie o introducere pe piaţă conform dispoziţiilor legale mai sus prezentate. Expertul desemnat a prezintat cantitatea de ambalaje reutilizabile (sticle, navete, butoaie tip KEG) ieşite pe poarta societăţii, pe toată perioada 2011 - 2015 precum şi cantitatea de ambalaje reutilizabile de acelaşi tip în aceiaşi perioadă de referinţă . Comparând datele prezentate de expert rezultă că ambalajele de acest tip au fost în totalitate returnate.

Deci, aceste trei tipuri de ambalaje au calitatea de ambalaje reutilizabile, ceea ce conduce la concluzia, în opinia instanţei de fond, că reclamanta nu le-a introdus pe piaţa naţională în perioada 2011 - 2015, astfel că nu datorează contribuţia de 2lei/kg la Fondul de mediu.

S-a mai reţinut că reclamanta are totuşi obligaţia de plată a contribuţiei la Fondul pentru mediu pentru ambalajele de sticlă pe care le-a pus în mod gratuit pe piaţă (în urma activităţilor de promovare, sponsorizări, protocol, etc.) şi care nu au fost recuperate. Aceste ambalaje au ieşit definitiv din patrimoniul reclamantei şi îndeplinesc condiţia de a fi introdus pentru prima dată pe piaţa naţională, condiţie prevăzută de art. 9 lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.

Înalta Curte apreciază criticile recurentei ca fiind întemeiate.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005, veniturile Fondului pentru mediu se constituie din: . . . . . . . . . .o contribuţie de 2 RON/kg, datorată de operatorii economici care introduc pe piaţa naţională bunuri ambalate, care distribuie pentru prima dată pe piaţa naţională ambalaje de desfacere, şi de operatorii economici care închiriază, sub orice formă, cu titlu profesional, ambalaje, pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor minime de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 şi cantităţile de deşeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi valorificate prin reciclare.

Recurenta consideră că raţionamentele pe care au fost stabilite concluziile expertizei şi care au fost însuşite de către instanţa de fond, pornesc de la înţelegerea greşită a noţiunii de ambalaj, ambalaj reutilizabil şi a sintagmei introducere pe piaţa naţională.

În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit pct. 1 lit. c) din Anexa 1 la H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, act normative în vigoare în perioada de referinţă (2011 - 2015) prin ambalaj se înţelege orice obiect, indiferent de materialul din care este confecţionat ori de natura acestuia, destinat reţinerii, protejării, manipulării, distribuţiei şi prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat aceloraşi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj, iar conform lit. g), ambalaj reutilizabil este definit a fi, ambalaj refolosit pentru acelaşi scop, a cărui returnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziţionare sau altfel.

Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piaţă atunci când este făcut disponibil pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este destinat să îl conţină, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte.

Ambalajul reutilizabil se consideră deşeu de ambalaj când se înlătură, la sfârşitul duratei utile de viaţă. Ambalajul reutilizabil nu se consideră deşeu de ambalaj atunci când este returnat pentru a fi refolosit.

Ambalajul reutilizabil nu se consideră ambalaj introdus pe piaţă atunci când este refolosit pentru ambalarea unui produs şi făcut disponibil din nou.

Cantitatea de deşeuri de ambalaje reutilizabile generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piaţa naţională în anul respective.

Activitatea desfăşurată de intimată constă în producţia de bere şi comercializarea acesteia pe piaţa naţională în butoaie inox de 50 litri, sticle 1/2, navete pvc., activitate care implică şi achiziţia acestor ambalaje reutilizabile în care este ambalată berea.

Înalta Curte consideră că, într-adevăr, instanţa de fond, a interpretat greşit dispoziţiile legale de mai sus. Astfel, în condiţiile în care lit. g) din Anexa 1 la H.G. nr. 621/2005 arată când şi în ce condiţii se consideră că ambalajul reutilizabil este deşeu de ambalaj iar definiţia acestui tip de ambalaj este clară şi neechivocă, interpretarea per a contrario dată ultimei tezei a II-a de la lit. c) (în sensul că obiectele returnabile destinate aceloraşi scopuri nu sunt considerate ambalaje), contravine acestor prevederi legale şi, implicit voinţei legiuitorului şi scopului acestui act normativ.

Conform lit. a)1 din Anexa 1 la H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, introducere pe piaţa naţională a unui produs este acţiunea de a face disponibil pe piaţă, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs, în vederea distribuirii şi/sau utilizării.

Într-adevăr, ambalajul reutilizabil nu se consideră ambalaj introdus pe piaţă atunci când este refolosit pentru ambalarea unui produs şi făcut disponibil din nou însă, în mod legal recurenta a avut în vedere cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piaţa naţională prima oară (la prima vânzare) şi nu de fiecare dată la vânzarea produsului finit.

Ambalajele reutilizabile arătate mai sus şi folosite de societate au fost date. în consum şi livrate odată cu produsul finit către consumatori, fiind astfel introduse pe piaţa naţională de intimată, aşa cum se arată în teza a II-a de la lit. g) din Anexa 1.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu-şi poate însuşi nici considerentele instanţei de fond potrivit cărora, introducerea pe piaţă naţională a unui ambalaj, pentru care să se datoreze contribuţii, presupune transferul dreptului de proprietate de la producător la comerciant sau consumator, atât a ambalajului cât şi a produsului pe care îl reţine, protejează distribuie sau prezintă, acestea putând fi valabile doar în cazul unor amabalaje nereutilizabile.

În acest sens, este remarcat că acţiunea de a face disponibil pe piaţă, pentru prima dată un produs nu presupune în mod necesar transferul dreptului de proprietate şi asupra ambalajului întrucât returnarea de către consumator ori comerciant a acestuia este asigurată şi de plata unei sume-sistem depozit nu doar prin reachiziţionare, aşa cum de altfel prevede şi definiţia ambalajului reutilizabil. În acest sens, lit. w) din Anexa 1 la H.G. nr. 621/2005 prevede că, sistem-depozit este sistem prin care cumpărătorul, la achiziţionarea unui produs ambalat, plăteşte vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când ambalajul este returnat. În acest sens sunt şi contractele de folosinţă încheiate de intimată

Instanţa de fond a preluat în mod mecanic opinia exprimată în expertiză în sensul că, în raport cu prevederile pct. 16 din Anexa 1 a Ordinului 578/2006, potrivit cărora, prima distribuire pe piaţa naţională este primul transfer n al proprietăţii, contra cost sau gratuit, pe piaţa naţională, aceasta referindu-se la produsul pe care ambalajul îl reţine, interpretare care rezultă cu evidenţă din prevederile pct. 12 din acelaşi act normativ, în care se arată că, introducere pe piaţa naţională este furnizarea pentru prima dată spre distribuire, consum sau utilizare a unui produs pe piaţa naţională, în cursul unei activităţi comerciale desfăşurate cu titlu profesional, fie în schimbul unei plăţi, fie gratuit, definiţie data de altfel şi de dispoziţiile lit. a)1 din Anexa 1 la H.G. nr. 621/2005. Distribuirea pe piaţa naţională la care face referire pct. 16 din Anexa 1 a Ordinului 578/2006, are în vedere produsul pe care îl distribuie (berea) utilizând în acest scop ambalaje reutilizabile (pct. 12). Aşa însă cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în faţa instanţei de fond, intimata a introdus pe piaţă odată cu produsul finit şi ambalaje reutilizabile fără a le factura, ceea ce presupune că aceasta a făcut disponibil pe piaţă, pentru prima dată un produs, în vederea utilizării şi a cărui returnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziţionare sau altfel (în speţă, avize de expediţie - custodie, contract de comodat - fila x vol. I fond).

Aşa fiind, Înalta Curte consideră că intimata, pentru cantitatea de ambalaje reutilizabile (keg-uri sticle 1/2, navete pvc.) în care este ambalată berea, introduse pe piaţa naţională prima oară (la prima vânzare a produsului ambalat) datorează taxa prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005, indiferent dacă acestea au fost contra cost sau gratuit şi indiferent dacă acestea i-au fost returnate sau nu.

Din acest motiv, nu are relevanţă concluziile expertizei potrivit cărora, ambalajele de acest tip au fost în totalitate returnate.

Înalta Curte nu-şi poate însuşi nici considerentele instanţei de fond potrivit cărora, este lipsit de relevanţă dacă reclamanta deţine o evidenţă distinctă a ambalajelor reutilizabile şi a celor nou achiziţionate, pornind de la interpretarea greşită a dispoziţiilor legale de mai sus.

Dimpotrivă, cum ambalajele reutilizabile nou achiziţionate urmau a fi introduce pe piaţa naţională pentru prima dată iar pentru acestea se datora taxa prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005, este evident că trebuia ca intimata să deţină o evidenţă distinctă a acestora de ambalajele reutilizabile returnate. Pentru aceasta, în mod legal organele de control ale recurentei au avut în vedere, la calculul cantităţii de ambalaje introduce pe piaţa naţională, ambalajele achiziţionate în fiecare an, conform facturilor de achiziţii, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, cantitatea de deşeuri de ambalaje reutilizabile generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piaţa naţională în anul respectiv (teza ultimă a lit. g) din Anexa 1 la H.G.. Nr. 621/2005).

De asemenea, pentru consideraţiile de mai sus, în mod eronat instanţa de fond a considerat că intimata datorează taxa prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 doar pentru ambalajele de sticlă pe care le-a pus în mod gratuit pe piaţă (în urma activităţilor de promovare, sponsorizări, protocol, etc.) şi care nu au fost recuperate întrucât acestea au ieşit definitiv din patrimoniul reclamantei şi îndeplinesc condiţia de a fi introdus pentru prima dată pe piaţa naţională, Înalta Curte apreciind că, pentru introducerea pentru prima dată pe piaţă a unui ambalaj nu are relevanţă dacă aceasta s-a făcut în schimbul unei plăţi sau cu titlu gratuit (în speţă, avize de expediţie-custodie, contracte de folosinţă) sau dacă, în urma activităţii de mai sus, ambalajele de sticlă şi-au pierdut caracteristica de "reutilizabil" de către intimată la ambalarea din nou a berii.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că toate criticile recurentei sunt fondate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legislaţiei în materie.

Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte consideră că nu mai este necesară analiza recursului în ceea ce priveşte critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 196 din 27 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.