Validity of water management authorization clause prohibiting downstream discharge of floating objects from reservoir surface spillways

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională "Apele Române", anularea parţială a Autorizaţiei nr. x/11.04.2016 - Autorizaţie de Gospodărire a Apelor, modificatoare a Autorizaţiei nr. x/03.02.2016 privind "Barajul şi lacul de acumulare Cerna (Valea lui Iovan)", în sensul revocării din Capitolul: Titularul autorizaţiei este obligat, a obligaţiei: Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul de acumulare Cerna, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4516 din 22 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice În Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională "Apele Române", având ca obiect "anulare act administrativ".

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4516 din 22 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice În Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi anularea parţială a Autorizaţiei nr. x/11.04.2016 - Autorizaţie de Gospodărire a Apelor, modificatoare a Autorizaţiei nr. x/03.02.2016 privind "Barajul şi lacul de acumulare Cerna (Valea lui Iovan)", în sensul revocării din Capitolul: Titularul autorizaţiei este obligat, a obligaţiei: se interzice evacuarea plutitorilor din lacul de acumulare Cerna, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă.

În motivarea recursului, recurenta arată că, instanţa de fond a preluat apărarea părţii adverse şi a aplicat eronat prevederile legale, plecând de la ideea total greşită că Hidroelectrica, societate care utilizează apă în starea ei naturală în procesul de producere a energiei electrice, preia toate obligaţiile legale în legătura cu apa, această critică încadrându-se, ca motiv de recurs, la art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., respectiv când hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material.

În acest sens, arată că instanţa de fond, în mod total eronat a reţinut, că emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor are dreptul să stabilească orice condiţii/obligatţii/interdicţii privind exploatarea lucrărilor hidrotehnice, tocmai în vederea funcţionării normale şi în condiţii de deplină siguranţa a obiectivului, neînţelegând modul de funcţionare al amenajării Cerna în momentele de viitura.

Interesul general este acela de a păstra integritatea construcţiilor hidrotehnice tocmai în vederea funcţionării în siguranţă a centralei şi barajului în vederea realizării primei funcţii a acestor construcţii - apărarea împotriva inundaţiilor.

Conform Regulamentului de exploatare, descărcătorul de ape mari, prin intermediul căruia sunt evacuate apele în perioadele de viitură, este urmărit vizual, permanent de lucrătorii specializaţi, care acţionează pentru a preîntâmpina acumularea pe lac a plutitorilor care să blocheze intrarea în descărcare şi galeria de evacuare. Aceasta este starea de fapt în perioadele normale de funcţionare, atunci când nu există deversări si obligaţia din autorizaţie poate fi respectată.

Cu toate acestea, în perioadele de viitură, atunci când nivelul apei din acumulare creşte rapid, sunt luate o serie de măsuri pregătitoare menite să faciliteze tranzitarea surplusului de apă în aval, operaţiune care se face, în mod automat, prin descărcătorul de ape mari. Aceste măsuri, prin prisma cărora instanţa a considerat neîntemeiată contestaţia, nu pot împiedica deversarea plutitorilor antrenaţi de viitură, care se face în mod natural, fără a se putea interveni din motive de siguranţă. Acesta este momentul când societatea nu poate respecta obligaţia impusă prin autorizaţie: se interzice evacuarea plutitorilor din lacul de acumulare Cerna în aval prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţa.

Obligaţia menţionată este una general valabilă, aplicabilă în orice perioadă din an, dar care poate fi restrânsă pentru situaţii concrete (ape mari), în concordanţă cu interesul public, acela de a proteja construcţiile hidrotehnice care, la rândul lor, împiedică inundarea zonelor din aval. Aceasta este situaţia pe care instanţa de fond nu a analizat-o cu atenţie, considerând greşit că prioritară este calitatea apei în detrimentul siguranţei tranzitării undei de viitură.

Recurenta subliniază faptul că, că plutitorii nu sunt rezultatul activităţii de producere a energiei electrice, iar în Regulamentul de exploatare pentru amenajarea Cerna nu se interzice deversarea acestora in aval. Ori, conform art. 2 alin. (2) din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 76/2006 regulamentele de exploatare cuprind regulile de bază necesare funcţionării obiectivelor hidrotehnice după perioada de punere în funcţiune, iar conform art. 3 alin. (1), regulamentul de exploatare pentru obiectivul hidrotehnic este aprobat de emitentul autorizaţiei şi face parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor pentru obiectivul respectiv.

Prin urmare, dacă obligaţia generală la care face referire instanţa de fond este inclusă în obligaţiile societăţii, atunci nu se mai justifică stabilirea unei obligaţii suplimentare cum este cea contestată. Mai mult obligaţia de a nu deversa este imposibil de realizat deoarece, aşa cum a arătat, în condiţii de viitură, când volumul de apă creste în lacurile de acumulare, intervenţia umana pentru îndepărtarea plutitorilor este interzisă din motive de securitate-

O altă critică vizează faptul că instanţa de fond nu a analizat cu atenţie Raportul de expertiză realizat în cauză şi nu a ţinut cont de concluziile acestuia. Astfel, expertul a concluzionat că reţinerea sub orice formă a plutitorilor în lacul de acumulare în perioada de viitură reprezintă un real pericol pentru siguranţa construcţiilor hidrotehnice şi zonelor din aval de baraj. Prin obligaţia contestată se urmăreşte ca deversarea să nu se mai facă, dar fără a analiza constructiv efectele acestei masuri abuzive, în totală contradicţie cu interesul public.

Instanţa nu a analizat concret situaţia deduse judecăţii şi, în temeiul art. 38 din Ordinul nr. 662/2006 a pronunţat o sentinţă greşită din punct de vedere al aplicării legii şi nedreaptă faţă de societate prin impunerea unei obligaţii imposibil de realizat. Activitatea menţionată de instanţa de fond privitoare la curăţarea de plutitori a lacului de acumulare este prevăzută în Autorizaţia de gospodărire a apelor, astfel că o dublare a acesteia printr-o obligaţie ce intervine în regimul de exploatare al acumulării reprezintă un abuz de drept din partea A.N.A.R., sprijinit pe acelaşi art. 38 al Ordinului nr. 662/2006.

Precizează că acţiunea promovată se referă la un singur moment - perioada de viitură - atunci când intervenţia umană nu poate fi realizată în condiţii de siguranţă si când lacul de acumulare se umple, fenomenul de deversare fiind unul natural. Doar acesta este perioada pentru care obligaţia contestată nu poate fi dusă la îndeplinire, iar imposibilitatea nu este una subiectivă, ci una obiectivă cu aplicabilitate erga omnes. Printr-o astfel de obligaţie ce excede cadrului legal, A.N.A.R. stabileşte că în perioadele de viitură va sancţiona Hidroelectrica pentru neîndeplinirea obligaţiei de a nu deversa, care este o obligaţie imposibil de realizat în condiţii de ape mari.

În concluzie, recurenta arată că, introducerea în cadrul Autorizaţiei nr. x/11.04.2016 a obligaţiei se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Cerna, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă, este în contradicţie cu obligaţia din Regulamentul de exploatare a amenajării Cerna, unde s-a prevăzut că: "tranzitarea viiturilor se va face în mod automat prin descărcătorul de ape mari (deversor liber cu creasta la NNR) şi reprezintă un abuz al autorităţii în relaţia cu Hidroelectrica S. A.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin acţiunea introductivă de instanţă recurenta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale-Hidroelectrica S.A. a solicitat anularea parţială a Autorizaţiei nr. x/11.04.2016 - Autorizaţie de Gospodărire a Apelor Modificatoare a Autorizaţiei nr. x/03.02.2016 privind "Barajul şi lacul de acumulare Cerna (Valea lui Iovan)", în sensul revocării din Cap.: Titularul autorizaţiei este obligat, a obligaţiei: se interzice evacuarea plutitorilor din lacul de acumulare Cerna, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod detaliat şi judicios dispoziţiile normative incidente pe subiectul analizat, susţinerile părţilor litigante, precum şi întregul probatoriu administrat în cauză, iar concluzia la care a ajuns este corectă.

Reevaluând actele existente la dosar, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate ale sentinţei atacate, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine:

Critica recurentei potrivit căreia, prin măsura contestată, intimata a săvârşit un abuz de drept, deoarece obligaţia instituită prin intermediul său nu se regăseşte în reglementările normative aplicabile şi excede obiectului de activitate al beneficiarului autorizaţiei, este nefondată

Astfel, aşa cu a reţinut şi instanţa de fond, sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2), precum şi a art. 7 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996, astfel cum a fost modificată şi completată. În acest sens, conform art. 4 alin. (1) şi (2) din acest act normativ, resursele de apă, de suprafaţă şi subterane sunt monopol natural de interes strategic. Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent de forma de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin autoritatea publică centrală din domeniul apelor.

(2) Apele din domeniul public se dau în administrare Administraţiei Naţionale "Apele Române" de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în condiţiile legii."

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (2) din aceeaşi lege: "Gestionarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, administrarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum şi aplicarea strategiei şi a politicii naţionale, cu respectarea reglementărilor naţionale în domeniu, se realizează de Administraţia Naţională «Apele Române», prin administraţiile bazinale de apă din subordinea acesteia."

În temeiul dispoziţiilor art. 34 din Anexa la Ordinul nr. 662/2006, privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor, emis de Ministrul Mediului şi Gospodăririi Apelor, autorizaţia de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic funcţionarea sau exploatarea obiectivelor noi, construite pe ape (…), precum şi funcţionarea şi exploatarea în continuare a celor existente. Aşadar, autoritatea intimată are competenţa de a emite autorizaţii de gospodărire a apelor prin care să instituie măsuri pentru a asigura buna utilizare a resurselor de apă, inclusiv sub aspect calitativ, măsuri din care face parte şi cea aflată în discuţie.

În acest sens, art. 38 alin. (1) şi (2) din Ordinul nr. 662/2006 prevede că, emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor poate obliga beneficiarul sau titularul investiţiei să execute şi alte lucrări necesare, necuprinse în documentaţia tehnică prezentată la autorizare, dar care se impun a fi realizate, în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenţi sau riveranilor.

Aşadar, intimata are dreptul de a impune în sarcina recurentei, în calitate de administrator al barajului amplasat pe Lacul de acumulare Cerna, anumite obligaţii pe care le consideră necesare pentru buna utilizare a sa, respectiv pentru protejarea categoriilor de persoane anterior nominalizate.

Prin obligaţia contestată emitentul actului administrativ a avut în vedere calitatea recurentei de administrator a lucrărilor hidrotehnice, prin această măsură urmărindu-se prevenirea unor efecte negative asupra apelor şi mediului înconjurător, prin asigurarea funcţionării în siguranţă a barajelor şi prizelor acumulării şi a menţinerii calităţii apei din acumulare

Înalta Curte nu poate reţine nici argumentaţia recurentei în sensul că prin activitatea sa zilnică nu produce plutitori şi, în atare situaţie, nu poate fi culpabilă de existenţa acestora pe suprafaţa lacului de acumulare.

Ceea ce s-a avut în vedere de către emitentul actului administrativ în cuprinsul căruia se regăseşte măsura contestată este dreptul de exploatare a lacului de acumulare Cerna conferit recurentei, iar nu faptul că, prin activitatea sa, partea ar produce plutitori.

Nefondată este şi critica recurentei privind exploatarea obiectivului în perioada de viitură.

Astfel, la pct. 6.5 din Regulament se precizează în mod expres faptul că, în caz de viitură, una dintre măsurile care se iau este interzicerea ambarcaţiunilor de agrement pe lac. Această prevedere normativă nu prezintă relevanţă pe subiectul analizat în cauză. Aşa cum a menţionat şi prima instanţă, în cazul unei viituri, măsurile care se iau constau în evacuarea surplusului de apă, inclusiv prin golirea de fund, fiind prevăzute mecanisme de intervenţie în cazul în care nivelul apei creşte.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, interdicţia instituită prin autorizaţie nu impune în mod necesar modificarea amenajării (deversotul să fie prevăzut cu instalaţie de reţinere a plutitorilor), ci exclusive, interdicţia de evacuare a plutitorilor, în aval, peste descărcătorii de suprafaţă, ceea ce presupune adoptarea de măsuri pentru a nu se ivi o atare posibilitate .

De altfel, chiar în Regulamentul de exploatare al barajului şi lacului Valea lui Iovan (Cerna în cap. 6.5. Exploatarea în perioada de viitură, punctul 6.5.2. Măsuri pregătitoare, e prevăzut, printre altele, şi că se curăţă suprafaţa lacului de plutitori care ar putea împiedica evacuarea viiturii iar la punctul 6.6.3. Măsuri pentru menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii apei, lit. d) final, se prevede că administratorul lucrării va lua măsuri pentru verificarea periodică şi curăţarea luciului de apă de plutitori şi depozitarea acestora în locuri special amenajate.

Nefondate sunt şi criticile referitoare la faptul că instanţa de fond nu a luat în considerare concluziile expertizei efectuate în cauză, aceasta însuşindu-şi părerea expertului conform căreia, cum în cazul unei viituri, plutitorii de suprafaţă nu pot fi reţinuţi în lac deoarece aşa cum este prevăzut în regulamentul de exploatare al Barajului şi Lacului de acumulare Cerna, a proiectului tehnic şi de execuţie a barajului, deversorul nu este prevăzut cu instalaţie de reţinere a plutitorilor, pentru prevenirea obturării deversorului, se intensifică activitatea de urmărire a plutitorilor pe lac şi cu ajutorul unor bărci dotate cu echipament adecvat, iar plutitorii de dimensiuni mari sunt traşi la mal şi depozitaţi în locuri special amenajate.

Prin urmare, pentru toate considerentele anterioare expuse, Înalta Curte apreciază că nu se confirmă afirmaţia recurentei în sensul că înlăturarea obligaţiei analizate se impune în considerarea unui interes major, respectiv acela de păstrare a integrităţii barajului, în contextul în care există şi alte măsuri prin care poate fi asigurată curăţarea şi evacuarea plutitorilor de suprafaţă din lacul Cerna fără a se impune deversarea acestora peste descărcătorii de suprafaţă.

În consecinţă, este nefondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. împotriva sentinţei civile nr. 4516 din 22 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.