Clarification of enforcement scope for retroactive reinstatement judgment limited by expiration of fixed-term management contract

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11.10.2017, sub nr. x/2017, contestatorul Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat contestaţie la executare cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2727/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2009 şi, pe cale de consecinţă, a solicitat şi anularea actelor de executare formulate în dosarul de executare nr. 611/a/2011, emise de Biroul Executorilor Judecătoreşti A. în dosarul nr. x/2011, cu încălcarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2727/2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2009, respectiv anularea adresei înregistrate la Ministerul Educaţiei Naţionale cu nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 659 din 16.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei cu privire la capătul de cerere nr. x al cererii de chemare în judecată, vizând anularea actelor de executare formulate în dosarul de executare nr. 611/A/2011, emise de BEJ A. şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere formulat de contestatorul Ministerul Educaţiei Naţionale în contradictoriu cu intimatul B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

A fost respinsă excepţia necompetenţei materiale a instanţei cu privire la primul capăt de cerere, privind contestaţie la executare cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu a sentinţei civile nr. 2727/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2009.

A fost respinsă excepţia tardivităţii ca neîntemeiată, cu privire la primul capăt de cerere.

A fost disjuns primul capăt de cerere şi s-a dispus formarea unui dosar separat cu termen la 04.05.2018, cu citarea părţilor.

Capătul de cerere disjuns a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2018, la data de 20.02.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2109/2018 din 4 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2018, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Educaţiei Naţionale, în contradictoriu cu intimatul B., ca nefondată.

A fost obligat contestatorul să plătească intimatului suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată.

Instanţa de fond a apreciat că prin solicitarea sa de explicitare a titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 2727/08.06.2010 în sensul că o nouă reintegrare nu mai este posibilă şi nici plata drepturilor băneşti în continuare nu mai are temei legal contestatorul tinde la corectarea dispozitivului titlului executoriu care s-ar putea face doar analizând anumite aspecte care vizează fondul cauzei. Modificarea dispozitivului în sensul solicitata de contestator ar conduce şi la modificarea argumentelor instanţei ceea ce ar echivala cu o încălcare a autorităţii de lucru judecat.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţa a declarat recurs contestatorul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinerea recursului s-au arătat următoarele:

Instanţa de fond nu a analizat înscrisurile depuse la dosar, în caz contrar, ar fi observat că cererea de chemare în judecată nu se subscrie prevederilor art. 2811 vechiul C. proc. civ., deoarece atât din cuprinsul contestaţiei la executare unde a fost prezentat istoricul acestor dosare, cât şi din înscrisurile depuse, rezultă că sentinţa civilă nr. 2727/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2009 a fost pusă în executare. Aşadar, Ministerul Educaţiei Naţionale nu mai datorează nicio sumă de bani creditorului B., debitul datorat acestuia fiind achitat.

În continuare recurentul-reclamant a prezentat succesiunea actelor emise în legătură cu situaţia intimatului.

A arătat că intimatul B. a fost numit prin concurs în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Ilfov prin OMECT nr. 3063/2006 şi eliberat din funcţie prin OMECI nr. 3861/06.05.2009, având ca temei legal O.U.G. nr. 37/2009. Împotriva acestui ordin a formulat atât cerere de suspendare a executării, cât şi cerere în anulare a acestuia.

Pe cererea de suspendare, Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul x/2009, a pronunţat sentinţa civilă nr. 3575/28.10.2009 prin care a dispus suspendarea ordinului nr. 3861/06.05.2009. Fiind executorie de drept, sentinţa a fost pusă în executare prin OMECI nr. 6161/17.12.2009.

Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2727/2010 pronunţată în dosarul nr. x/2009, având ca obiect anularea OMECI nr. 3861/06.05.2009, a dispus anularea actului administrativ şi reintegrarea reclamantului pe funcţia de inspector şcolar general. Sentinţa a fost atacată cu recurs, iar înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2148/12.04.2011 a respins recursul ca nefondat. Prin OMECI nr. 6161/17.12.2009 s-a dispus în art. 1 revenirea pe funcţia de inspector şcolar general pentru punerea în executare a sentinţei civile nr. 3575/28.10.2009, iar în art. 2 i se suspendă exercitarea atribuţiilor de inspector şcolar general până la reevaluarea condiţiilor din contractul de management educaţional.

În data de 08.01.2010, prin OMECTS nr. 3005/08.01.2010 s-a dispus:

1. încetarea suspendării exercitării atribuţiilor funcţiei de inspector şcolar general şi se dispune revenirea pe funcţie.

2. eliberarea domnului profesor B. din funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar judeţului Ilfov ca urmare a încetării contractului de management educaţional la data de 11.01.2010.

3. se abrogă OMECI nr. 6161/2009.

Împotriva acestor două acte administrative, respectiv OMECI nr. 6161/17.12.2009 şi OMECTS nr. 3005/08.01.2010 intimatul B. a formulat acţiune în anulare, în dosarul nr. x/2010.

In acest dosar, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3559/24.09.2010 a dispus anularea art. 2 al ordinului nr. 6161/17.12.2009 şi anularea Ordinului nr. 3005/2010. Sentinţa a fost atacată de minister cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Înalta Curte, în considerentele deciziei civile nr. 2835/18.05.2011 reţine că este întemeiat motivul de recurs care priveşte dispoziţia instanţei de fond de a fi reintegrat domnul B. în funcţie fără limită de timp, deoarece la data de 11 ianuarie 2010 expira durata contractului de management nr. x/2006 încheiat de părţile din proces astfel că, la data soluţionării cauzei - 24.09.2010 nu se mai putea dispune reintegrarea; prin urmare a fost admis recursul, a fost modificată sentinţa atacată în sensul că se respinge capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcţia de inspector şcolar general şi se obligă pârâtul doar la plata drepturilor salariate pentru perioada 17.12.2009-11.01.2010.

Recurentul-contestator a concluzionează arătând că în prezenta contestaţie instanţa de fond trebuia să se pronunţe asupra actelor de executare din dosarul de executare nr. 611/2011, dacă mai au obiect, în raport de soluţiile pronunţate în alte dosare de instanţă care au avut ca obiect executarea aceluiaşi titlu (dosarul nr. x/2013, dosarul nr. x/2015), pentru lămurirea legalităţii executării titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2727/2010 prin prisma actelor administrative existente, a normelor de drept incidente şi a efectelor pe care le poate avea o hotărâre judecătorească. De fapt, se cerea o lămurire nu în sensul celor prevăzute de art. 2811 vechiul C. proc. civ., ci asupra întinderii în timp a executării unui titlu.

Prin cea de a doua critică formulată, recurentul-contestator susţine că instanţa de fond a considerat în mod greşit că se impune respingerea contestaţiei la executare pe motiv că hotărârea care face obiectul contestaţiei la titlu ar avea putere de lucru judecat. În opinia recurentului nu pot fi invocate noi acte administrative sau hotărâri judecătoreşti, deoarece ne aflăm în situaţia unei contestaţii la executare, adică ne aflăm în prezenţa unor hotărâri judecătoreşti executate, dar, din punctul de vedere al creditorului, aflate în executare, fără limită de timp şi cu somaţii de executare în care se calculează penalizări la penalizări pentru plata unor drepturi salariale şi cheltuieli de executare. Recurentul-contestator apreciază că instanţa de fond nu a analizat contestaţia în executare în integralitatea ei, altfel, ar fi observat că, tocmai aceste argumente au fost susţinute în motivarea contestaţiei la executare. De aici, solicitarea de anulare a actelor de executare de la momentul anului 2017, întrucât sentinţa civilă nr. 2727/2010 şi decizia civilă nr. 2835/2011 au fost puse in executare sub aspectul plăţii drepturilor.

4. Apărările intimatului

Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În primul rând se arată că în mod greşit se invocă prevederile actualului C. proc. civ. în condiţiile în care contestaţia a fost întemeiată pe prevederile art. 399 şi urm. din C. proc. civ. de la 1865.

Intimatul apreciază că recursul este nefondat iar din motivele formulate rezultă că recurentul contestator refuză să recunoască puterea executorie a unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care a fost obligat la reintegrare şi la plata drepturilor băneşti aferente. În opinia intimatului titlul executoriu este clar şi el nu mai poate fi pus în discuţie iar aşa-zisa revenire pe funcţie realizată în luna decembrie 2009 nu poate fi considerată un act de executare a acestui titlu, pe de o parte pentru că aceasta a fost însoţită de suspendarea sa din funcţie şi, pe de altă parte, această reintegrare s-a realizat anterior hotărârii supuse executării astfel încât nu poate constitui un act de executare a respectivei hotărâri. Intimatul mai arată că Decizia nr. 2835/18.05.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2010 se referă la alte două ordine abuzive ale autorităţii publice şi nu la ordinul nr. 3861 astfel încât nu este incidentă în speţă.

În ceea ce priveşte ordinele ulterioare de detaşare pe post, intimatul arată că acestea nu au nicio legătură cu litigiul de faţă întrucât respectivele ordine nu au fost emise în executarea hotărârii pe care doreşte să o execute.

Mai arată şi faptul că în condiţiile în care a fost numit prin concurs terminarea contractului de management nu conduce automat la eliberarea sa din funcţia de inspector ci acest lucru era condiţionat de o reevaluare.

Solicită, totodată, plata cheltuielilor de judecată realizate în recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 2811 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speţă în raport de legea sub imperiul căreia a fost pronunţată hotărârea la care se referă contestaţia la executare, "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."

În raport de aceste prevederi legale Înalta Curte constată că instanţa de fond a fost sesizată, alături de contestaţia la executare propriu-zisă, şi cu o contestaţie la titlu, în condiţiile articolului citat mai sus. Chiar dacă recurentul apreciază că cererea sa nu era întemeiată pe această prevedere legală se constată că instanţa de judecată nu este ţinută de temeiul de drept invocat de parte instanţa de fond procedând, din acest punct de vedere, în mod corect în sensul că a disjuns contestaţia la executare propriu-zisă de contestaţia la titlu guvernată de art. 2811 din C. proc. civ. de a 1865 dată fiind competenţa diferită de soluţionare a celor două forme de contestaţie la executare.

Aşadar, Înalta Curte constată că recurenta-intimată a solicitat, într-adevăr, ca instanţa să se pronunţe pe întinderea în timp a dispozitivului sentinţei civile nr. 2727/2010 dar, contrar celor susţinute de recurent, această cerere este supusă prevederilor art. 2811 din C. proc. civ. de la 1865.

Pe de altă parte, criticile recurentului referitoare la modalitatea în care instanţa s-a pronunţat cu privire la această cerere de lămurire a întinderii în timp a dispoziţiilor din cuprinsul sentinţei nr. 2727/2010 referitoare la reintegrarea reclamantului şi la plata drepturilor băneşti sunt întemeiate.

Aşa cum a arătat şi recurenul-contestator, intimatul B. a fost numit prin concurs în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Ilfov prin OMECT nr. 3063/11.01.2006, fiind încheiat în acest sens contractul ce management din x/20.01.2006 pe o perioadă de 4 ani de la data emiterii ordinului de numire în funcţie.

În cursul anului 2009, anterior expirării perioadei de valabilitate a contractului, intimatul a fost eliberat din funcţie prin OMECI nr. 3861/06.05.2009, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

Împotriva acestui ordin intimatul a formulat atât cerere de suspendare a executării, cât şi cerere în anulare a acestuia.

Cu privire la cererea de suspendare, Curtea de Apel Bucureşti, a pronunţat, în dosarul x/2009, sentinţa civilă nr. 3575/28.10.2009 prin care a dispus suspendarea ordinului nr. 3861/06.05.2009.

Ca urmare a acestei sentinţe a fost emis OMECI nr. 6161/17.12.2009 prin care s-a dispus revenirea intimatului în funcţia de inspector şcolar general şi, totodată i-au fost suspendate atribuţiile până la reevaluarea condiţiilor contractului de management educaţional.

Ulterior, prin OMECTS nr. 3005/08.01.2010 s-a dispus: încetarea suspendării exercitării atribuţiilor funcţiei de inspector şcolar general revenirea pe funcţie; eliberarea intimatului B. din funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar judeţului Ilfov ca urmare a încetării contractului de management educaţional la data de 11.01.2010; abrogarea OMECI nr. 6161/2009.

Aceste două ordine au fost contestate de intimat în cadrul dosarului nr. x/2010 In acest dosar, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3559/24.09.2010 a dispus anularea art. 2 al ordinului nr. 6161/17.12.2009 şi anularea Ordinului nr. 3005/2010. Sentinţa a fost atacată de Minister cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Înalta Curte, în considerentele deciziei civile nr. 2835/18.05.2011 reţine că este întemeiat motivul de recurs care priveşte dispoziţia de a fi reintegrat domnul B. în funcţie fără limită de timp, deoarece la data de 11 ianuarie 2010 expira durata contractului de management nr. x/2006 încheiat de părţile din proces astfel că, la data soluţionării cauzei - 24.09.2010 nu se mai putea dispune reintegrarea; În consecinţă a modificat sentinţa în sensul că a dispus respingerea capătului de cerere privind reintegrarea şi a obligat la plata drepturilor salariale doar cu privire la perioada 17.12.2009-11.01.2010.

De asemenea, în cadrul acţiunii în anularea ordinului 3861/2009 Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2727/2010 pronunţată în dosarul nr. x/2009, a dispus anularea actului administrativ, reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior şi plata drepturilor băneşti cuvenite, indexate, majorate şi actualizate . Sentinţa a fost atacată cu recurs, iar înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2148/12.04.2011 a respins recursul ca nefondat.

Referitor al contestaţia la titlu, Înalta Curte constată că, având în vedere particularităţile statutului deţinut de intimat la momentul emiterii ordinului nr. 3861/2009 nu rezultă cu claritate din dispozitivul şi din considerentele sentinţei nr. 2727/08.06.2010 dacă repunerea reclamantului în situaţia anterioară momentului emiterii ordinului nelegal trebuie să se facă cu nesocotirea termenului de patru ani pentru care a fost încheiat contractul de management sau, dimpotrivă, expirarea acestui contract este relevantă pentru întinderea în timp a obligaţiilor instituite în sarcina pârâtului din respectivul litigiu.

Aceste aspecte nu au fost analizate în mod explicit de instanţă la momentul pronunţării sentinţei şi nici cu ocazia soluţionării recursului dar, pe de altă parte, ele sunt inerente măsurilor dispuse de instanţă, în lipsa unei astfel de lămuriri dispozitivul rămânând imprecis, actele de executare a acestuia putând să dobândească un caracter arbitrar. Din acest motiv se impune, în baza art. 2811 din C. proc. civ. din 1865 lămurirea întinderii dispozitivului sentinţei nr. 2727/2010.

Cu privire la acest aspect Înalta Curte constată că la data emiterii ordinului nr. 3861/2009 între reclamant şi Ministerul Educaţiei Naţionale exista un contract de management educaţional încheiat pe o perioadă de 4 ani începând cu data de 11.01.2006, data la care reclamantul a fost numit în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Ilfov. În aceste condiţii, funcţia pentru care s-a dispus reintegrarea nu era o funcţie deţinută pe o perioadă nedeterminată ci o funcţie deţinută pe perioada 11.01.2006-11.01.2010.

Dispunând anularea actului nelegal prin care s-a luat măsura eliberării din funcţie înainte de termen a reclamantului instanţa de contencios administrativ a dispus şi măsuri menite să asigure repunerea părţilor în situaţia anterioară or situaţia anterioară era aceea a unor raporturi afectate de un termen, acest aspect nefiind înlăturat de instanţa de judecată întrucât nu făcea obiectul litigiului.

În cadrul recursului formulat împotriva sentinţei nr. 2727/08.06.2010 au fost invocate critici referitoare la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de management, instanţa de control judiciar reţinând, prin considerentele Deciziei nr. 2148/12.04.2011 următoarele:

"În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la încetarea contractului de management la expirarea termenului de 4 ani de la încheierea acestuia, respectiv la data de 11.01.2010 se constată că şi acesta este nefondat. Astfel, din actele dosarului rezultă că ordinul atacat a fost emis înainte de ajungerea la termen a contractului de management, instanţa fiind investită anterior termenului menţionat (2 iunie 2009) şi tocmai cu verificarea legalităţii măsurii de încetare a contractului înainte de termen, astfel încât este lipsit de relevanţă faptul că în timpul judecăţii s-a împlinit termenul de 4 ani de durată a contractului"

Aşadar analiza instanţei de contencios administrativ a fost limitată la situaţia părţilor la momentul emiterii ordinului care făcea obiectul judecăţii, măsura reintegrării cu plata drepturilor băneşti aferente trebuind să fie înţeleasă din perspectiva acestor limite. Reintegrarea nu a fost dispusă de instanţă, în contextul acestui litigiu, ca o măsură cu efecte pentru viitor ci ca o măsură retroactivă, de înlăturare pentru trecut a efectelor ordinului prin care s-a dispus eliberarea înainte de termen a reclamantului din funcţia de inspector şcolar. Această "reintegrare" retroactivă nu putea să privească decât perioada cuprinsă între momentul emiterii ordinului nelegal şi momentul ajungerii la termen a contractului de management educaţional, după acest moment încetarea raporturilor dintre părţi nemaifiind consecinţa actului anulat ci consecinţa încetării prin ajungere la termen a contractului de management.

În ceea ce priveşte decizia nr. 2835/18.05.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2010 se constată că în cadrul acesteia s-a apreciat că nu este posibilă reintegrarea reclamantului fără limită de timp în condiţiile în care la data de 11 ianuarie 2010 a expirat durata contractului de management nr. x/2006 astfel că la data soluţionării cauzei nu se mai putea dispune reintegrarea intimatului şi, pe cale de consecinţă, nici drepturile salariale nu mai puteau fi acordate decât până la data de 11.01.2010.

Diferenţa de abordare între cele două litigii decurge dintr-o înţelegere diferită a terminologiei utilizate, în cadrul deciziei nr. 2835/18.05.2011 instanţa având în vedere imposibilitatea dispunerii unei reintegrări înţeleasă ca măsură cu efecte pentru viitor (reţinând, sub acest aspect, că o astfel de măsură nu mai poate fi dispusă după momentul ajungerii la termen a contractului de management) în timp ce în dosarul nr. x/2009 în care au fost pronunţate sentinţa nr. 2727/08.06.2010 şi decizia nr. 2727/08.06.2010 reintegrarea a fost înţeleasă ca o măsură retroactivă, de natură să modifice pentru trecut raporturile dintre părţi astfel încât să se înlăture efectele deja produse de actul nelegal (instanţa precizând că a fost investită anterior momentului expirării contractului "şi tocmai cu verificarea legalităţii măsurii de încetare a contractului înainte de termen").

În ciuda acestei divergenţe de ordin terminologic, poziţia instanţelor este una consecventă rezultând, din corecta înţelegere a acestor hotărâri, că anularea ordinului de eliberare din funcţie impune repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul reintegrării retroactive în funcţie a persoanei vătămate începând cu data emiterii ordinului nelegal dar numai până la momentul expirării contractului de management educaţional care stătea la baza raporturilor acesteia cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi plata drepturilor băneşti aferente acestei perioade.

Faptul că prin decizia nr. 2835/18.05.2011 instanţa s-a pronunţat cu privire la alte ordine (respectiv ordinele emise ca urmare a suspendării ordinului nr. 3861/17.12.2009) nu prezintă relevanţă întrucât problema de drept era identică şi se referea la acelaşi contract de management educaţional şi la efectele ajungerii la termen a acestuia.

În concluzie, în speţă se impune lămurirea întinderii dispozitivului sentinţei nr. 2727/08.06.2010 în sensul precizării faptului că obligaţia de reintegrare şi de plată a drepturilor băneşti aferente este limitată în timp la data împlinirii termenului pentru care a fost încheiat contractul de management educaţional nr. x/2006, respectiv 11.01.2010.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 2109/2018 din 4 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Va modifica sentinţa recurată în sensul că va admite contestaţia şi va dispune lămurirea întinderii dispozitivului sentinţei nr. 2727/08.06.2010 în sensul că măsura reintegrării şi a plăţii drepturilor băneşti se referă la perioada cuprinsă între momentul emiterii ordinului nr. 3861/2009 şi data de 11.01.2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 2109/2018 din 4 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa recurată în sensul că:

Admite contestaţia.

Dispune lămurirea întinderii dispozitivului sentinţei nr. 2727/08.06.2010 în sensul că măsura reintegrării şi a plăţii drepturilor băneşti se referă la perioada cuprinsă între momentul emiterii ordinului nr. 3861/2009 şi data de 11.01.2010. Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.