Invalidity of appeal for failure to pay judicial stamp tax on challenge to ministerial order on recreational fishing

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. solicită anularea Ordinului MADR nr. 60/2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale, publicat în Monitorul Oficial nr. 179/13.03.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 472/CA/21.03.2018, Tribunalul Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sesizând că se solicită anularea unui act administrativ emis de MADR, autoritate publică centrală, a apreciat că instanţa competentă în soluţionarea cauzei este curtea de apel, având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a formulat o cerere de intervenţie accesorie, în favoarea MADR, cerere pe care instanţa a admis-o în principiu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 157 din 25 octombrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, având ca obiect anularea Ordinului nr. 60/2017, emis de pârât; s-a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, în interesul pârâtului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În raport de motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru datorată de recurentul-reclamant pentru soluţionarea recursului fiind în cuantum de 100 RON şi, întrucât taxa nu a fost ataşată la dosar odată cu recursul, Înalta Curte a apreciat că se impune ca recurentul să depună dovada timbrării recursului în cuantumul datorat.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă potrivit dovezilor de înmânare aflate la filele x, respectiv 30 din dosarul instanţei de recurs.

Totodată, se reţine că recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, nici cerere de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ ori cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va anula recursul formulat de reclamanta A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 157 din 25 octombrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2020.