Judicial Authorization of Unannounced Competition Inspections: Proportionality and Sufficiency of Indicia for Suspected Cartel in Public Procurement

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2020

Deliberând asupra prezentei contestaţii, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020, intimatul consiliul Concurenţei a solicitat Curţii de Apel Bucureşti autorizarea desfăşurării unei inspecţii inopinate în trei zile consecutive la sediile sociale şi în alte spaţii/puncte de lucru în care îşi desfăşoară activitatea un număr de 7 întreprinderi.

Prin încheierea nr. 4 din 14 octombrie 2020, Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de Consiliul Concurenţei şi a autorizat desfăşurarea unor inspecţii inopinate, pentru trei zile consecutive în perioada 19.10.2020-20.11.2020, la sediile sociale şi punctele de lucru în care îşi desfăşoară activitatea societăţile A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L. şi G. S.R.L, urmând ca perioada concretă de desfăşurare a inspecţiilor să fie circumstanţiată prin Ordin al Preşedintelui Consiliului Concurenţei (emis ulterior autorizării judiciare), în interiorul intervalului de referinţă menţionat.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în raport cu motivele invocate de Consiliu, cu probele ataşate cererii şi cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză, cererea autorităţii de concurenţă este întemeiată.

Astfel, prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 995/06.10.2020 a fost declanşată, din oficiu, o investigaţie privind posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei şi a art. 101 alin. (1) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene prin împărţirea pieţei comercializării şi execuţiei mijloacelor de semnalizare rutieră din România.

Posibila practică anticoncurenţială ce face obiectul investigaţiei vizează o posibilă denaturare a concurenţei de către întreprinderile menţionate prin comportamentul adoptat de acestea cu ocazia participării la procedura de achiziţie publică având ca obiect "Proiectare şi execuţie semnalizare rutieră orizontală şi verticală pe străzile aflate în Municipiul Bucureşti", iniţiată de Administraţia Străzilor Bucureşti, prin Anunţul de participare nr. x/04.05.2017.

Instanţa a reţinut că petentul Consiliul Concurenţei a analizat comportamentul adoptat de Asocierea A. şi Asocierea D. în cadrul procedurii de achiziţie publică organizată de Administraţia Străzilor Bucureşti, precum şi în alte proceduri de achiziţie publică organizate în perioada din 2017 până în prezent, la care au participat entităţile menţionate.

Având în vedere indiciile prezentate de Consiliului Concurenţei în cererea depusă, se poate prezuma, în mod rezonabil, că cele două asocieri (A. şi D.) nu s-au concurat la proceduri de achiziţie publică având ca obiect comercializarea şi execuţia mijloacelor de semnalizare rutieră, aspect care poate fi de natură a sugera o posibilă intenţie de împărţire a contractelor, similar împărţirii pieţei.

Prin urmare, se impune desfăşurarea unor inspecţii inopinate, pentru a permite Consiliului Concurenţei să obţină toate informaţiile necesare şi să evalueze toate aspectele relevante legate de posibila încălcare, la sediul social şi punctele de lucru în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderile supuse investigaţiei declanşate prin Ordinul nr. 995/06.10.2020.

Pentru asigurarea posibilităţii Consiliului Concurenţei de a obţine dovezi privind posibila încălcare care face obiectul investigaţiei, a fost apreciată ca necesară inspectarea documentelor şi informaţiilor relevante păstrate în medii electronice, aparţinând întreprinderilor inspectate, care să vizeze toate dispozitivele şi echipamentele de stocare a datelor (computere, laptopuri, tablete, telefoane, memory stick-uri, hard disk-uri, CD-uri/DVD-uri, imprimante, telefaxuri sau aparatură multifuncţională, precum şi orice alte medii de stocare a datelor).

Împotriva încheierii nr. 4 din 14 octombrie 2020 a formulat contestaţie întreprinderea A. S.R.L., în baza art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, solicitând anularea autorizării dispuse prin încheierea contestată ca neîntemeiată în ceea ce priveşte existenţa unor indicii reale de posibilă existenţă a unei practici anticoncurenţiale.

În drept, a invocat prevederile art. 40 alin. (7) din Legea concurenţei nr. 21/1996, rep., cu modificările şi completările ulterioare.

În motivare, contestatoarea a arătat, în privinţa rolului care revine judecătorului mandatat să autorizeze o inspecţie inopinată a Consiliului Concurenţei, că introducerea în Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, în anul 2013, a cerinţei autorizării judiciare a inspecţiilor inopinate a avut în vedere efectul intruziv al unor astfel de inspecţii şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care echivalează protecţia sediului cu protecţia domiciliului, astfel că rolul judecătorului nu este unul formal, ci acela de a cenzura iniţiativele Consiliului Concurenţei de a colecta informaţii şi documente de la sediile întreprinderilor.

Cererea de autorizare trebuie să cuprindă toate informaţiile, furnizate cu acurateţe şi bună credinţă de Consiliul Concurenţei, iar judecătorul este obligat să verifice temeinicia acestora.

Or, în speţă, în ceea ce priveşte existenţa unor pretinse indicii în ceea ce priveşte o posibilă înţelegere anticoncurenţială de împărţire a pieţei în cadrul procedurii de achiziţie publică organizată de către Administraţia Străzilor Bucureşti şi având ca obiect "Proiectare şi executare lucrări de semnalizare rutieră orizontală şi verticală pe străzile aflate în Municipiul Bucureşti" (Cod CPV: 45233221-4 Lucrări de marcaj rutier), iniţiată prin Anunţul de participare nr. x/04.05.2017, nu există niciun fel de element concret care să indice efectiv că între asocierile A. şi, respectiv, D. ar fi putut exista o înţelegere anticoncurenţială.

Dimpotrivă, chiar în încheierea contestată se relevă faptul că, "Prin raportare la ofertele tehnice, din analiza comparativă a acestora depuse de cele două asocieri în cadrul procedurii nu s-au constatat asemănări din care să reiasă o colaborare a întocmirii acestora".

Or, tocmai asemănările/identitatea dintre porţiuni ale documentaţiilor depuse de către ofertanţi sunt un element esenţial care devoalează existenţa unor înţelegeri anticoncurenţiale. Mai mult, Asocierile A. şi D. s-au concurat cu privire la loturile x şi 6, deci nu poate fi vorba în acest caz de vreun indiciu al unei înţelegeri.

Faptul că Asocierile A. şi, respectiv, D. au contestat la CNSC procedurile pentru loturile unde se clasaseră pe locul 2, este doar o decizie raţională, deoarece doar în acele situaţii un eventual succes la CNSC le-ar fi pus în situaţia de a câştiga loturile respective. Nu există indicii, ci, cel mult, o supoziţie, iar potrivit art. 33 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, "Consiliul Concurenţei, potrivit atribuţiilor sale, dispune efectuarea de investigaţii, dacă există suficient temei de fapt şi de drept [...]", iar nu doar supoziţii.

În ceea ce priveşte analiza pe care Consiliul Concurenţei declară că ar fi efectuat-o cu privire la comportamentul A. S.R.L. şi al celorlalte întreprinderi investigate la alte proceduri de achiziţie publică în intervalul 2017-prezent, contestatoarea susţine că autoritatea publică de concurenţă a furnizat informaţii incomplete şi chiar eronate, care au indus în eroare instanţa de judecată.

Astfel, A. S.R.L. activează, atât pe piaţa semnalizării verticale, cât şi pe piaţa semnalizării rutiere orizontale, în vreme ce societatea D. activează numai sau în principal pe piaţa semnalizărilor orizontale

În perioada 2017-2020, conform informaţiilor din SICAP şi informaţiilor furnizate chiar de către contestatoare la Consiliul Concurenţei, ca anexa 1 la răspunsul nr. x/20.08.2020, A. S.R.L. a participat la peste 60 proceduri achiziţie, care au avut ca obiect atât semnalizarea verticală, cât şi cea orizontală.

Din adeterminateceste proceduri de achiziţie având ca obiect semnalizarea, verticală, orizontală sau ambele tipuri, 5 proceduri au avut ca obiect semnalizare verticala şi orizontală (din care: 1 procedură in care A. şi D. s-au concurat; 2 proceduri în care A. şi D. au participat în asociere, dar nu fac obiectul acuzaţiilor Consiliului Concurenţei din speţă, 2 proceduri în care A. a concurat cu alţi operatori economici, iar D. nu a participat), iar 8 proceduri au avut ca obiect semnalizare orizontală (din care: 3 proceduri în care A. şi D. s-au concurat; 2 proceduri în care A. şi D. au participat în asociere; 3 proceduri în care A. a concurat cu alţi operatori economici, iar D. nu a participat).

Mai mult, potrivit încheierii nr. 4 din data de 14.10.2020, Consiliul Concurenţei ar fi susţinut că, în ceea ce priveşte mijloacele de semnalizare rutieră orizontală (marcaje rutiere), cele două asocieri au ofertat, în general, aceleaşi produse. S-a remarcat faptul că 10 din 15 produse sunt comune, iar furnizorii sunt aceiaşi, indiferent de produsul ofertat.

Conform cerinţelor Caietului de sarcini, au fost solicitate doar 7 tipuri de lucrări marcaje rutiere, iar pentru acestea A., care este un furnizor important de materiale destinate marcajelor rutiere verticale şi orizontale pe piaţa din România a ofertat către D. 4 tipuri de material de marcaj, despre care nu are informaţii dacă au fost efectiv folosite în propunerea tehnică a acesteia, iar în legislaţie nu există nicio măsură/nivel minim al concurenţei dintre întreprinderi, sub care acestea ar putea fi bănuite de înţelegeri anticoncurenţiale de împărţire a pieţei.

Curtea de Apel Bucureşti s-a limitat să preia solicitările şi informaţiile prezentate de către Consiliul Concurenţei şi să constate, fără niciun raţionament propriu.

Conform art. 40 alin. (2) teza finală din Legea concurenţei "încheierea se motivează şi se comunică Consiliului Concurenţei în termen de cel mult 48 ore de la pronunţare", obligaţia motivării fiind o regulă de bază în procesul de realizare a justiţiei prin intermediul instanţelor de judecată.

În speţă, instanţa a apreciat corect că se impune analizarea justificării prezenţei într-o investigaţie (şi a necesităţii de a efectua inspecţii în locaţiile acestora) a unor întreprinderi care nu sunt concurente cu A. S.R.L. şi D. S.R.L., însă ulterior omite această analiză.

Având în vedere că investigaţia declanşată prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 995/06.10.2020 şi care a stat la baza cererii de autorizare a inspecţiilor inopinate are în vedere şi posibila încălcare a art. 101 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, trebuie avute în vedere de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie exigenţele care rezultă din jurisprudenţa în materie a Tribunalului Uniunii Europene şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, conform căreia inspecţiile inopinate la sediul întreprinderilor pot fi solicitate şi pot avea loc doar în situaţia existenţei unor indicii plauzibile, solide, nu a unor simple supoziţii/probabilităţi, e.g. deciziile Tribunalului de primă instanţă din cauzele T-135/09 Nexans, T-325/16 Czech Railway, T-249/17 Casino, Guichard-Perrachon and Achats Marchandises Casino SAS (AMC) vechiul Commission, T-254/17 Intermarche Casino Achats vechiul Commission şi T-255/17 Les Mousquetaires and ITM Entreprises vechiul Commission şi decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 18 iunie 2015 în cauza C-583/13 P - Deutsche Bahn - în care instanţa comunitară a circumscris inspecţiile inopinate unui grad ridicat de exigenţă şi a condamnat ceea ce a fost numit în literatura de specialitate "fishing expeditions".

Susţine contestatoarea că inspecţia inopinată la sediul A., la mai puţin de 1 an de la finalizarea unei alte investigaţii, desfăşurate chiar în perioada avută în vedere de noua investigaţie şi în cadrul căreia A. a fost punctată pozitiv pentru cooperare şi pentru aplicare la politica de clemenţă, apare ca fiind o "fishing expedition" (inspecţie inopinată efectuată în speranţa de a găsi ceva incriminator).

Dacă ar fi fost implicată în înţelegeri anticoncurenţiale cu D. S.R.L. sau cu alte întreprinderi, A. S.R.L. nu ar fi avut niciun interes să dezvăluie participările sale la procedura de la ASB Bucureşti, precum şi la toate celelalte proceduri de achiziţie publică, în intervalul 2017-prezent.

Intimatul Consiliul Concurenţei a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, susţinând caracterul nefondat al criticii privind nemotivarea încheierii de autorizare şi arătând, în esenţă, că a fost analizată existenţa indiciilor privind o posibilă încălcare a Legii concurenţei, instanţa investită potrivit legii nefiind ţinută să stabilească şi temeinicia acestora, acest din urmă atribut revenind instanţei de contencios administrativ învestite cu acţiunea în anulare a ordinului de declanşare a investigaţiei, astfel cum rezultă din art. 51 alin. (3) din Legea nr. 21/1996.

La rândul său, contestatoarea a depus la dosar note de concluzii, reiterând principalele susţineri din contestaţie.

Analizând încheierea contestată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, a apărărilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată ca fiind nefondată contestaţia formulată de întreprinderea A. S.R.L., pentru următoarele considerente:

Încheierea contestată nu este nemotivată, având conţinutul prevăzut de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care impun pentru hotărârea judecătorească (indiferent dacă aceasta este pronunţată într-o procedură contencioasă sau necontencioasă) cerinţa de a cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile.

În speţă, fiind incidentă procedura necontencioasă a autorizării judiciare, motivarea încheierii a privit, evident, doar cererea petentei şi analiza înscrisurilor ataşate acesteia (inclusiv a celor confidenţiale), precum şi raţionamentul logico-juridic pe care judecătorul şi-a întemeiat soluţia pronunţată.

De asemenea, se constată că încheierea respectă condiţiile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 21/1996.

Astfel, din considerentele hotărârii rezultă că s-a procedat la analizarea informaţiilor de natură să justifice inspecţia, cuprinse în cererea de autorizare, judecătorul relevând aspectele de fapt şi temeiurile de drept pentru care a apreciat cererea ca fiind întemeiată şi indicând expres spaţiile în care urmează să se desfăşoare inspecţia, astfel cum impun prevederile art. 40 alin. (3) din lege.

Potrivit art. 38 din Legea nr. 21/1996, "(1) Pentru investigarea încălcării prevederilor prezentei legi, inspectorii de concurenţă sunt abilitaţi cu puteri de inspecţie, cu excepţia inspectorilor debutanţi, şi au următoarele puteri de inspecţie:

a) să intre în spaţiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care întreprinderile ori asociaţiile de întreprinderi le deţin legal şi/sau îşi desfăşoară activitatea;

b) să examineze orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe legate de activitatea întreprinderii sau asociaţiilor de întreprinderi, indiferent de locul în care sunt depozitate şi de suportul fizic sau electronic pe care sunt păstrate;

c) să ceară oricărui reprezentant sau membru al personalului întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi explicaţii cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul şi scopul inspecţiei şi să consemneze sau să înregistreze răspunsurile acestora;

d) să ridice sau să obţină în orice formă copii ori extrase din orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau din alte evidenţe legate de activitatea întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi;

e) să sigileze orice amplasament destinat activităţilor întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi şi orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe legate de activitatea întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi, pe durata şi în măsura necesară inspecţiei.

(1^1) În cursul inspecţiei inopinate, informaţiile stocate sau arhivate în mediul electronic pot fi copiate integral şi ridicate pe suport electronic, cu aplicarea de sigilii, urmând ca prelevarea informaţiilor necesare investigaţiei să se realizeze în prezenţa reprezentantului întreprinderii/asociaţiei de întreprinderi, la sediul Consiliului Concurenţei.

(1^2) Măsurile prevăzute la alin. (1^1) se realizează în baza ordinului emis de preşedintele Consiliului Concurenţei şi a autorizării judiciare, prevederile art. 40 fiind aplicabile în mod corespunzător.

(2) Inspectorii de concurenţă cu puteri de inspecţie vor proceda la actele prevăzute la alin. (1) numai dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obţinute informaţii considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, iar rezultatul acestora va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare şi inventariere.

(3) Inspectorii de concurenţă cu puteri de inspecţie pot face inspecţii inopinate şi pot solicita orice fel de informaţii sau justificări legate de îndeplinirea misiunii, atât la faţa locului, cât şi la convocare la sediul Consiliului Concurenţei.

(4) Inspectorii de concurenţă sunt abilitaţi cu puteri de inspecţie prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei. O copie certificată a acestui ordin şi a autorizării judiciare se comunică întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi supuse inspecţiei dispuse cu respectarea dispoziţiilor alin. (2). (…)

În conformitate cu prevederile art. 39 din acelaşi act normativ, "În baza autorizării judiciare date prin încheiere, conform art. 40, inspectorul de concurenţă poate efectua inspecţii în spaţiile prevăzute la art. 38, precum si în orice alte spaţii, inclusiv domiciliul, terenurile sau mijloacele de transport aparţinand conducătorilor, administratorilor, directorilor si altor angajaţi ai operatorilor economici sau asociaţiilor de operatori economici supusi investigaţiei."

În art. 40 sunt prevăzute condiţiile în care se pot realiza măsurile prevăzute la art. 38 alin. (1)1 şi inspecţiile în alte spaţii, prevăzute la art. 39, astfel:

"(1) Inspectorii de concurenţă pot proceda la inspecţii, potrivit prevederilor art. 39, doar în baza unui ordin emis de către preşedintele Consiliului Concurenţei şi cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de către preşedintele Curţii de Apel Bucureşti sau de către un judecător delegat de acesta. O copie certificată a ordinului de inspecţie şi a autorizaţiei judiciare se comunică obligatoriu persoanei supuse inspecţiei înainte de începerea acesteia.

În acest context legal apare ca nefondată critica formulată de contestatoare cu privire la faptul că în mod nelegal s-ar fi încuviinţat efectuarea inspecţiei.

Nici măsura inspecţiei inopinate, nici autorizarea judiciară a acesteia prin încheierea contestată nu sunt, în aprecierea Înaltei Curţi, arbitrare, aşa cum încearcă să sugereze contestatoarea, câtă vreme s-a dovedit realitatea declanşării unei investigaţii ample, existând indicii pentru practici prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 (respectiv, art. 101 din TFUE, fost art. 81 din TCE).

Totodată, măsura nu este nici excesivă, disproporţionată, având în vedere gravitatea încălcării suspectate, importanţa elementelor de probă vizate şi probabilitatea rezonabilă ca documente privind activitatea care are legătură cu obiectul inspecţiei să fie păstrate în incintele pentru care se solicită autorizaţia, iar acestea să fie necesare pentru îndeplinirea misiunii investigatorilor, respectiv pertinente pentru a dovedi o încălcare gravă a art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 şi a art. 101 alin. (1) din TFUE.

De asemenea, Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul cauzei, consideră că era necesară inspectarea oricăror documente, registre, acte financiar-contabile, evidenţe legate de activitatea întreprinderilor, inclusiv comunicări, indiferent de suportul fizic sau electronic pe care sunt păstrate acestea, în spaţiile, terenurile sau mijloacele de transport deţinute de către întreprinderile supuse inspecţiei.

Înalta Curte constată, din examinarea considerentelor încheierii, că s-au reţinut indicii suficiente privind o posibilă practică anticoncurenţială având ca obiect denaturarea concurenţei, cele două întreprinderi (A. şi D.), participând în cadrul procedurilor de achiziţie publică prin adoptarea unui comportament coordonat vizând împărţirea pieţei comercializării şi execuţiei mijloacelor de semnalizare rutieră.

Corect a reţinut prima instanţă ca un indiciu puternic şi împrejurarea că din cele două asocieri fac parte şi întreprinderi care nu activează pe piaţa comercializării şi execuţiei mijloacelor de semnalizare rutieră, participarea acestora în procedurile de achiziţie desfăşurate apărând ca fiind doar conjuncturală, pentru identificarea modalităţii şi scopului implicării acestora în posibila practică anticoncurenţială impunându-se obţinerea de documente şi informaţii necesare investigaţiei care pot fi găsite în spaţiile destinate activităţii societăţilor A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L. şi G. S.R.L., respectiv la sediul/punctele de lucru ale acestora.

Contrar susţinerilor contestatoarei, Nota Serviciului Carteluri - Compartimentul Licitaţii, constituind anexă la cererea de autorizare formulată de Consiliul Concurenţei, prezintă în mod detaliat modul de ofertare al celor două asocieri, care s-au concurat doar pe două loturi din şase, dar au contestat raportul procedurii de atribuire sub aspectul loturilor pe care s-au clasat pe locul II astfel încât în urma unei eventuale admiteri a contestaţiilor să nu îşi anuleze reciproc şansele pentru locul I. De asemenea, s-a relevat că cele două asocieri au ofertat în general aceleaşi produse, în ceea ce priveşte mijloacele de semnalizare rutieră verticală contestatoare A. fiind furnizorul tuturor produselor ofertate de D., cu excepţia structurilor metalice, care însă au fost furnizate de B. S.R.L., întreprindere ce a fost membră a asocierii A..

Decizia nr. 1320/2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în contextul contestaţiilor formulate cu privire la procedura de licitaţie în discuţie, a confirmat practic această stare de fapt neobişnuită, obligând autoritatea contractantă să adopte măsurile necesare restabilirii legalităţii procedurii de atribuire prin excluderea ofertelor depuse de asocierea A. şi asocierea D..

Nu poate fi primită nici critica formulată de contestatoare în sensul că ar fi rămas nedesluşit dacă restul întreprinderilor pentru care instanţa a autorizat inspecţii inopinate se află sau nu în concurenţă cu întreprinderile A. şi D. sau dacă pot avea vreun rol, de exemplu în calitate de "facilitator", o noţiune apărută recent în practica din dreptul concurenţei, dar care are un înţeles limitat.

O astfel de împrejurare excede competenţelor preşedintelui curţii de apel, care nu este chemat să analizeze şi să tranşeze existenţa efectivă a faptei de încălcare a Legii concurenţei şi a contribuţiei făptuitorilor, care sunt de resortul instanţei de contencios administrativ învestită cu examinarea legalităţii deciziei ce s-ar emite la finalizarea investigaţiei.

Inspecţia inopinată reprezintă cel mai eficient instrument de investigaţie pus de legiuitor la dispoziţia autorităţii de concurenţă, datorită elementului său surpriză, care permite colectarea de informaţii şi documente existente în momentul respectiv la sediul social sau punctul de lucru al intreprinderii, cu evitarea riscului alterării, ascunderii sau distrugerii lor.

Măsura a cărei autorizare s-a solicitat este apreciată şi de instanţa de control judiciar ca fiind corespunzătoare scopului legitim urmărit de Consiliul Concurenţei, acela de a identifica şi strânge informaţii şi documente necesare pentru a verifica realitatea şi stabili sfera unei situaţii de fapt şi de drept determinate.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu s-a adus nicio atingere garanţiilor invocate de contestatoare în temeiul art. 6 din Convenţie şi al jurisprudenţei CJUE.

Astfel, cât priveşte jurisprudenţa comunitară invocată de contestatoare, se constată că situaţia din speţă nu este similară situaţiilor din cauzele invocate.

De asemenea, Înalta Curte arată că, în cauza T-339/04 France Télécom S.A. împotriva Comisiei, instanţa europeană a arătat că "respectarea principiului proporţionalităţii presupune ca măsurile preconizate să nu cauzeze inconveniente disproporţionate şi inacceptabile în raport cu scopurile urmărite de inspecţia în cauză."

În acest context, a precizat că, "atunci când o decizie de inspecţie urmăreşte numai să permită Comisiei reunirea elementelor necesare pentru aprecierea eventualei existenţe a unei încălcări a tratatului, o astfel de decizie nu încalcă principiul proporţionalităţii", întrucât "este de datoria Comisiei să aprecieze, în principiu, dacă o anumită informaţie este necesară pentru a se putea detecta o încălcare a regulilor de concurenţă şi, chiar dacă aceasta dispune deja de indicii sau chiar de elemente de probă referitoare la existenţa unei încălcări, este legitim ca Comisia să considere necesar să dispună verificări suplimentare care să îi permită să aprecieze mai bine încălcarea sau durata acesteia".

A mai reţinut că "decizia atacată indică, de asemenea, pe un plan mai general, că Comisia suspecta reclamanta de practici tarifare contrare articolului 82 CE, indicaţie care era suficientă, în sine, pentru a justifica inspecţia."

Tribunalul de primă instanţă a concluzionat că "era acceptabil, ţinând seama de obiectivele unei examinări adecvate a cauzei, să se dispună desfăşurarea unei inspecţii pe calea unei decizii, în scopul de a se garanta eficacitatea acestei inspecţii."

De asemenea, în cauzele conexate C-97/87, C-98/87 şi C-99/87 Dow Chemical Iberica, S.A., şi alţii împotriva Comisiei CJUE a statuat, sub aspectul motivării deciziei de investigare că, "desi Comisia nu este obligată să comunice destinatarului unei decizii prin care se dispune o investigaţie toate informaţiile de care dispune cu privire de pretinsele încălcări si nici să dea o încadrare juridică riguroasă acestor încălcări, ea trebuie, în schimb, să indice în mod clar faptele pretinse pe care intenţionează să le investigheze. (…) delimitarea exactă a pieţei în cauză, calificarea juridică exactă a presupuselor încălcări si indicarea perioadei în cursul căreia ar fi fost comise aceste încălcări nu sunt esenţiale într-o decizie de verificare, cu condiţia ca aceasta să conţină elementele esenţiale prezentate mai sus."

Or, în speţă, atât în cuprinsul Ordinului nr. 995/6.10.2020 de declanşare a investigaţiei, cât şi în încheierea de autorizare contestată se regăsesc, în mod evident, aspectele considerate esenţiale de către Curte, fiind lipsită de temei susţinerea contestatoarei în sensul că ar fi vorba în speţă de "fishing expedition".

Faţă de aceste împrejurări de fapt şi de drept, în baza art. 40 alin. (7) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoarea A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 4 din 14 octombrie 2020 pronunţate de Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2020.