Moot appeal over public-sector wage recalculation dismissed for lack of interest due to subsequent compliance by the authority

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23.11.2017 sub dosar nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F. au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, solicitând emiterea de noi ordine de salarizare individuale prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 şi până la data de 30.09.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015; repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2092 din data de 3 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge ca nefondată excepţia de inadmisibilitate, invocată de partea pârâtă.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.

Obligă partea pârâtă la emiterea pentru fiecare parte reclamant a unui ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv producător de efecte juridice începând cu data de 01.12.2015 şi până la data de 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10%.

Obligă partea pârâtă să plătească fiecărei părţi reclamante diferenţele salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenţei."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi, în principal, respingerea acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar, respingerea tuturor capetelor de cerere din acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiate.

În motivarea recursului, s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată s-a pus în discuţie valabilitatea ordinelor de salarizare ulterioare de 9.04.2015, termenul de 15 zile în care intimaţii aveau posibilitatea de a formula contestaţia începe să curgă din luna mai 2015, iar datorită faptului că recalcularea drepturilor salariale a fost solicitată prin adresele nr. x/31.07.2017, y/18.10.2017 şi 33370/ANC/20.10.2017, acţiunea trebuia să fie respinsă pentru lipsa plângerii prealabile.

Pe fondul cauzei s-a arătat că deşi prima instanţă a reţinut că sensul reglementărilor proprii O.U.G. nr. 83/2004, cu modificările şi completările aduse de Legea nr. 71/2015 sau O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările şi completările aduse de O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016, este ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivel maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, în final pentru admiterea acţiunii, instanţa a dat drept exemplu nivelul de salarizare din cadrul altei instituţii - Consiliul Superior al Magistraturii.

A mai precizat recurenta că prin Ordinul nr. 98/22.06.2018 emis de preşedintele A.N.C., s-a dispus calcularea indemnizaţiilor de încadrare brută lunară, pentru perioada 09.04.2015 - 30,11.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017, dar şi după data de 1.01.2018, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

Deşi au fost legal citaţi, intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentei-pârâte la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, la data de 22.06.2018 preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie a emis Ordinul nr. 98, prin care a stabilit majorarea VRS-ului şi calcularea drepturilor cuvenite reclamanţilor prin raportare la noi valori, conform prevederilor legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa instanţei de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor.

Cum interesul de a acţiona al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei nr. 2092 din data de 3 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 februarie 2021.