Scope of legal option between civil and military pensions for military magistrates under Law No. 303/2004

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Hotărârea nr. 686/13.11.2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, prin eliminarea din cuprinsul acesteia a menţiunii "domnul procuror militar A. a optat pentru pensia militară de serviciu", cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 93 din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a anulat în parte Hotărârea nr. 686/13.11.2018 emisă de pârât în sensul eliminării din cuprinsul acesteia a menţiunii "domnul procuror militar A. a optat pentru pensia militară de serviciu" şi a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii care a invocat incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că a solicitat admiterea căii de atac, casarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca lipsită de interes, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a menţionat, în esenţă, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, greşit respinsă de către instanţa de fond, în aprecierea recurentului, acesta a precizat că tipul de pensie la care este îndreptăţit reclamantul rezultă din decizia nr. 158620/1/01.08.2018 a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale, fiind menţionată pensia de serviciu anticipată parţială acordată în baza Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Aşadar, atâta timp cât reclamantul nu a contestat nici decretul Preşedintelui României privind eliberarea sa din funcţia de procuror prin pensionare şi nici decizia Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale, prin care a fost stabilită pensia de serviciu, acesta nu justifică niciun folos practic în promovarea acţiunii.

Astfel, chiar dacă ar fi modificate considerentele hotărârii atacate, această împrejurare nu ar schimba cu nimic situaţia juridică a reclamantului.

Pe fondul camei, recurentul a învederat că hotărârea atacată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, astfel încât nu a condus la o vătămare a vreunui drept al reclamantului, iar instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material incidente în speţă, inclusiv a dat o interpretare greşită motivării şi soluţiei din actul administrativ atacat.

Elementul de nelegalitate a sentinţei atacate derivă din faptul că instanţa de fond, a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 care prevăd posibilitatea acordării în mod anticipat a pensiei de serviciu şi magistraţilor care nu au împlinit 60 de ani, coroborat cu art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 care conferă posibilitatea magistraţilor militari de a opta pentru pensia de serviciu sau pentru pensia militară de serviciu.

Prin urmare, recurentul critică raţionamentul greşit al instanţei de fond, potrivit căruia dreptul de opţiune presupune existenţa a două sau mai multe variante eligibile, iar reclamantul nu se afla în această situaţie, întrucât nu îndeplinea condiţiile legale pentru a beneficia de pensia de serviciu.

Astfel, potrivit art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, judecătorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militară de serviciu, având dreptul de a solicita eliberarea din funcţie, prin pensionare, fie în condiţiile art. 82 din Legea nr. 303/2004, fie în condiţiile Legii 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă în primul rând faptul că un magistrat militar poate fi eliberat din funcţie prin pensionare doar în două cazuri, fie dacă îndeplineşte condiţiile pentru acordarea pensiei de serviciu (chiar şi în mod anticipat înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani) în condiţiile art. 82 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004, fie dacă îndeplineşte condiţiile Legii 223/2015 privind pensiile militare de stat.

În al doilea rând, prin intermediul unei deducţii logice rezultă şi concluzia că magistratul poate opta pentru una din cele două pensii dar numai dacă îndeplineşte condiţiile aferente.

Or, în speţă, reclamantul se putea pensiona doar în baza Legii 223/2015 privind pensiile militare de stat, întrucât nu îndeplinea condiţiile pentru acordarea pensiei de serviciu, aspect reţinut şi de instanţa de fond, astfel încât, tocmai datorită exercitării acestui drept de opţiune cererea de eliberare din funcţie a reclamantului prin pensionare a putut fi soluţionată în mod favorabil.

Recurenta a conchis, menţionând că exercitarea acestui drept de opţiune nu este condiţionată de îndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor prevăzute de cele două acte normative, magistratul putând solicita una dintre pensiile speciale la momentul la care sunt întrunite cerinţele legale pentru acordarea acesteia. Această opţiune este valabil realizată indiferent dacă titularul are la acel moment vocaţie la ambele pensii speciale sau doar la pensia pentru care a optat. Odată exercitat dreptul de opţiune prevăzut de dispoziţiile art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, magistratului militar îi va fi aplicabil regimul juridic al pensiei speciale pentru care a optat.

4. Apărările formulate.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, în ceea ce priveşte lipsa de interes în promovarea acţiunii, intimatul a învederat că scopul demersului judiciar promovat constă în înlăturarea menţiunii care constată exercitarea dreptului său de opţiune între pensia de serviciu şi pensia militară de serviciu, însă, în ceea ce priveşte folosul practic urmărit, în mod legal instanţa de fond a apreciat că menţiunea din hotărârea contestată, privind exercitarea dreptului de opţiune, produce efecte juridice majore care determină imposibilitatea exercitării pe viitor a dreptului de opţiune între pensia de serviciu şi pensia militară de serviciu.

Relevanţa efectelor Hotărârii nr. 686/13.11.2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, se regăseşte în privinţa alegerii pensiei de serviciu (civile sau militare) şi nu în materia eliberării efective din funcţia de magistrat, ceea ce justifică implicit şi interesul în promovarea acţiunii.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, intimatul a reiterat prevederile art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, menţionând că această dispoziţie instituie în favoarea magistraţilor militari un drept de opţiune între pensia militară şi pensia militară de serviciu, fiind la latitudinea magistratului de care dintre cele două drepturi înţelege să beneficieze.

Această dispoziţie legală nu ar putea produce efectele juridice scontate în favoarea magistratului militar dacă "dreptul de opţiune" ar fi considerat a fi exercitat când magistratul este eligibil doar pentru una dintre pensii.

Dat fiind că ambele tipuri de pensie de serviciu la care se referă art. 82 alin. (7) (teza finală) din Legea nr. 303/2004 - civilă sau militară, presupun îndeplinirea anumitor condiţii, care sunt specifice fiecărui act normativ în parte, este indubitabil că alegerea între ele este posibilă doar în măsura în care potenţialul beneficiar le îndeplineşte pe toate, concomitent.

Este deopotrivă absurd şi contrar literei/spiritului legii a se considera că simpla emitere a deciziei prin care a fost deschis dreptul la pensia militară, ca o consecinţă directă a trecerii în rezervă, consecutiv declarării ca «apt limitat» pentru serviciul militar, este echivalentă cu manifestarea vreunei opţiuni în sensul art. 82 alin. (7) (teza finală) din Legea nr. 303/2004.

Prin cererea de eliberare din funcţia de magistrat, arată intimatul, nu a exprimat nici un fel de opţiune sub acest aspect, pentru simplul motiv că nu avea între care alternative să aleagă, singura pensie de care putea să beneficieze fiind cea militară.

Mai mult, Legea nr. 303/2004, prin art. 82 alin. (3), reglementează posibilitatea ca pe viitor să poată beneficia de pensia de serviciu, doar la acel moment putând exercita dreptul de opţiune instituit de lege în favoarea magistratului militar.

II Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa pronunţată de instanţa de fond, prin prisma cadrului legal incident speţei dedusă judecăţii, precum şi a criticilor formulate de către recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva acesteia este fondat, pentru considerentele în continuare expuse:

Preliminar, prin prisma criticilor referitoare la greşita respingere a excepţiei lipsei de interes în promovarea acţiunii, Înalta Curte reţine că, prin demersul judiciar iniţiat, intimatul-reclamant urmăreşte prezervarea unui eventual drept de opţiune între beneficiul pensiei de serviciu şi cel al pensiei militare de serviciu.

Din această perspectivă, solicitarea privind eliminarea din cuprinsul hotărârii atacate a menţiunii potrivit căreia reclamantul a optat pentru pensia militară de serviciu, în condiţiile în care instanţa este chemată a stabili tocmai existenţa unei opţiunii în acest sens sau a acordării pensiei militare de serviciu în lipsa unei asemenea opţiunii, este de natură a imprima interes cererii de chemare în judecată, respectiv folos practic, astfel cum corect a apreciat şi instanţa de fond.

Ca atare, criticile recurentului în acest sens nu pot fi reţinute, excepţia procesuală fiind judicios soluţionată de către judecătorul fondului.

În pofida acestui fapt, Înalta Curte precizează că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 82 alin. (7), teza finală, din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora judecătorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militară de serviciu.

Astfel, după cum reclamantul însuşi susţine, aspect corect reţinut şi de către judecătorul fondului, acesta nu îndeplinea condiţiile pentru acordarea pensiei de serviciu, dreptul său la pensie fiind valorificat în condiţiile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de serviciu.

Cererea de pensionare înaintată de reclamant a fost soluţionată prin raportare la dispoziţiile acestei din urmă legi, astfel cum rezultă în termeni lipsiţi de echivoc din cuprinsul Deciziei nr. 158620/1 din data de 01.08.2018 emisă de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în temeiul art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015.

Ca atare, Înalta Curte menţionează că, prin depunerea cererii de pensionare, atât la Casa de Pensii Sectorială, în vederea emiterii deciziei de pensionare, cât şi la Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea emiterii propunerii de eliberare din funcţie, intimatul-reclamant a valorificat practic dreptul său de opţiune pentru pensia militară de serviciu, la epoca respectivă neîndeplinind condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu.

Contrar raţionamentului instanţei de fond, Înalta Curte învederează că opţiunea magistratului nu presupune alegerea între două variante de valorificare a dreptului la pensie, în situaţia în care îndeplineşte, simultan, condiţiile prevăzute de lege pentru oricare dintre acestea, vocaţia la opţiune fiind născută la momentul îndeplinirii cerinţelor legale pentru una dintre ele, în speţă la momentul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, aceasta fiind unica ipoteză în care intimatul reclamant putea să beneficieze de dreptul la pensie, corelativ cu eliberarea din funcţie.

Prin urmare, menţiunea regăsită în cuprinsul hotărârii emise de către recurentul-pârât, referitoare la opţiunea acestuia pentru pensia militară de serviciu, în lipsa unei opţiuni exprese, în acest sens, din cererea de eliberare din funcţie, nu reprezintă decât consecinţa firească a cererii sale de pensionare soluţionată, în temeiul Legii nr. 223/2015, de către Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia.

Având în vedere considerentele anterior expuse, constatând incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte să procedeze la admiterea recursului declarat de către pârât împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, cu consecinţa casării acesteia şi, urmare a rejudecării procesului în fond, să respingă acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 93 din 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2020.