Judicial salary reclassification and wage differences: appeal dismissed as lacking interest due to subsequent compliance by the defendant

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 27.06.2017, reclamanţii A., B., C., D. augusta Georgiana, E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., asistenţi judiciari în cadrul Tribunalului Dolj, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei anularea ordinului nr. 1479/C/2017 emis de pârât şi obligarea acestuia la emiterea unor noi ordine de salarizare în conformitate cu prevederile Legii nr. 71/2015 începând cu 9.04.2015, obligarea pârâtului la stabilirea cuantumului indemnizaţiei brute lunare, precum şi a sporului de risc şi confidenţialitate, a sporului pentru condiţii deosebite de muncă şi a tranşelor de vechime în funcţie şi a sporului de fidelitate cuvenite la nivelul salariilor de bază şi sporurilor stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi autorităţi judecătoreşti, pentru funcţia de asistent juridiciar pe perioada 9.04.2015-1.10.2016.

Au solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv la plata diferenţelor între salariul cuvenit şi cel plătit, cu valorile de referinţă de 405 RON pe perioada aprilie 2014-30.11.2015 şi 445,5 RON de la 1.12.2015 la 1.10.2016.

La data de 8.09.2017, reclamanţii au depus cerere modificatoare a acţiunii, contestând şi ordinul nr. 2210/C/31.08.2017, prin care s-a operat o reîncadrare ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, menţionându-se venitul tot prin raportare la o vechime în funcţie de 0-3 ani deşi unii dintre reclamanţi au o vechime de 17 ani.

Prin încheierea din 7.12.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepţia conexităţii şi s-a conexat acest dosar la dosarul de faţă. Acţiunea formulată de către reclamanta F. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei a vizat anularea paţială a ordinului nr. 1699/C/2017 şi stabilirea aceloraşi drepturi pe care le-au solicitat şi reclamanţii din dosarul nr. x/2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 999 din data de 7 martie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei.

Admite în parte acţiunile conexate formulate de reclamanţii A., B., C., D. augusta Georgiana, E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

Anulează ordinele pârâtului Ministerul Justiţiei nr. 1479/C/24.05.2017, 2210/C/31.08.2017 şi 1699/C/2017 în ceea ce-i priveşte pe reclamanţi.

Obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită noi ordine de încadrare/salarizare pentru reclamanţi prin care să aibă în vedere o VRS de 405 RON începând cu 9.04.2015 şi de 445,5 RON începând cu 1.12.2015 şi până la 1.10.2016, precum şi un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor egal cu cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie în condiţiile în care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi au aceeaşi vechime în funcţie începând cu 9.04.2015.

Obligă pârâtul la repararea prejudiciilor suferite de reclamanţi, constând în plata diferenţelor salariale dinte salariile calculate potrivit valorilor sectoriale mai sus indicate şi unui cuantum al sporurilor conform dispoziţiilor precedente şi venitul efectiv plătit.

Respinge în rest, acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pe capătul de cerere vizând plata diferenţelor salariale, admiterea excepţiei rămânerii fără obiect a cererii şi respingerea acţiunii în consecinţă, în privinţa valorii de referinţă sectoriale şi ca neîntemeiată în privinţa majorării pentru vechimea în funcţie.

În esenţă, recurentul a arătat că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, la acest moment pretenţiile reclamanţilor au fost satisfăcute prin emiterea O.M.J. nr. 2066/C/2018, în acord cu prevederile deciziei CCR nr. 794/2016 şi ale Ordinului Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 75/15.03.2018.

Astfel, prin Ordinul nr. 2066/2018 s-a stabilit că începând cu data de 9.04.2015, respectiv 1.12.2015, reclamanţii beneficiază de o indemnizaţie brută de încadrare stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, respectiv de 463,5 RON, iar în acest context acţiunea a rămas fără obiect.

Intimaţii-reclamanţi, deşi au fost legal citaţi, nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât prin sentinţa recurată s-a dispus obligarea recurentului-pârât la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care a dispus recalcularea cuantumului indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamanţilor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţia stabilite prin sentinţa instanţei de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a celorlalte critici din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 999 din data de 7 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 februarie 2021.