Budgets appeal dismissed as moot after annulment and refund; lower court fees award upheld.

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 16.05.2017, reclamanta R.N.P. Romsilva - Administraţia Parcului Natural Balta Mică a Brăilei R.A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu, anularea adresei nr. x/22.12.2016 şi a notificării beneficiarului cu privire la debit nr. x/OA/17.10.2016 emise de pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3578 din data de 09 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia prematurităţii acţiunii, invocate de pârât, ca neîntemeiate, a admis acţiunea formulată de reclamanta R.N.P. Romsilva - Administraţia Parcului Natural Balta Mica a Brăilei R.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Direcţia Generala Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu, a anulat adresa nr. x/22.12.2016 şi notificarea beneficiarului cu privire la debit nr. x/OA/17.10.2016 emise de pârât, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar rejudecând cauza, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantei.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că din considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de fond nu rezultă analizarea apărărilor formulate de autoritatea pârâtă, ci preluarea exclusivă a criticilor reclamantei, astfel că sentinţa nu respectă cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

De asemenea, prima instanţă a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi a anulat în mod nelegal notificarea contestată, ignorând natura acesteia de act de informare, iar nu de act administrativ, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

A apreciat recurentul că singurul act susceptibil de contestare în faţa instanţei de contencios administrativ este decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal sau notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare .

Recurentul a criticat şi aspectele reţinute de prima instanţă pe fondul litigiului dedus judecăţii, reluând argumente în susţinerea legalităţii notificării contestate.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-reclamantă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Administraţia Parcului Natural Balta Mică a Brăilei R.A a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

În şedinţa publică din data de 4.02.2021, reprezentanta intimatei a depus la dosar dovada plăţii de către recurent a sumei totale de 37.465,60 RON, indicată în notificarea ce face obiectul prezentei cauze, a precizat că prin decizia nr. 5771/21.01.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, în mod definitiv anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.02.2017, exonerarea reclamantei de plata sumei de 14.016,18 RON şi obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a sumei de 23.499,60 RON, apreciindu-se că recursul a rămas fără obiect.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de sentinţa recurată şi de obiectul cererii deduse judecăţii, dar şi prin prisma aspectelor învederate de reprezentanta intimatei-reclamante, Înalta Curte reţine următoarele:

Scopul demersului judiciar iniţiat de reclamanta R.N.P. Romsilva - Administraţia Parcului Natural Balta Mică a Brăilei R.A este reprezentat de anularea adresei nr. x/22.12.2016 şi a notificării nr. x/17.10.2016 prin care pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu a informat reclamanta despre constatarea unei creanţe bugetare în cuantum de de 37.515,78 RON, ca urmare a neîndeplinirii indicatorilor din contractul de finanţare nr. x/7.02.2011 şi, implicit, exonerarea de la plata pretinsei creanţe.

Din această sumă a fost recuperată de către pârât, prin deducere, suma de 23.499,60 RON, iar diferenţa de 14.016,18 RON reprezintă creanţă bugetară, scadentă conform art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Ulterior emiterii acestei notificări, pârâtul a emis şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.02.2017 pentru suna 14.016,18 RON anterior menţionate, iar procesul-verbal şi decizia de soluţionare a contestaţiei au fost supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ în cadrul dosarului nr. x/2017, soluţionat definitiv prin decizia Î.C.C.J. nr. 5771/4.11.2020.

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de intimata-reclamantă în şedinţa publică din data de 4 februarie 2021, urmare anulării definitive de către instanţă a deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. x/29.03.2017 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.02.2017, recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a procedat la achitarea către reclamantă a sumei totale de 37.465 RON.

În acest context, Înalta Curte constată că se pune problema subzistenţei interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes, reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu soluţionarea unei cereri/acţiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac, fiind necesar ca acesta să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

În condiţiile în care, ulterior pronunţării sentinţei instanţei de fond şi promovării căii de atac, dar şi anulării definitive a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.02.2017, autoritatea pârâtă a realizat plata voluntară pentru suma în privinţa căreia reclamanta a solicitat exonerarea de la plată, Înalta Curte apreciază că aceasta nu mai justifică un interes în susţinerea recursului.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 3578 din data de 09 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 februarie 2021.