Waiver of action in extraordinary appeal terminating challenge to institutional reorganization decree
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, annulled the lower court's judgment, and accepted the claimant's waiver of the action, thereby terminating the proceedings and dismissing the third party's accessory intervention. The dispute arose in administrative litigation when an individual challenged a Government decree modifying the organizational structure of the National Institute of Statistics, seeking a declaration of nullity, which the Court of Appeal had previously dismissed as inadmissible. The decisive legal basis was the principle of disposability in civil procedure, under which the waiver of the action by the claimant in the extraordinary appeal stage constitutes a valid act of disposition not subject to judicial scrutiny; pursuant to the relevant provisions of the Code of Civil Procedure, the court was mandated to take note of the waiver, annul the appealed judgment, and deny the accessory intervention, rendering the final decision definitive without examining the substantive grounds of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ; Waiver of action in extraordinary appeal terminating challenge to institutional reorganization decree: Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 03 decembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.10.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea Hotărârii Guvernului nr. 201/2016 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 957/2005 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Statistică cu privire la măsurile de reorganizare a structurii funcţionale a Institutului Naţional de Statistică.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1496 din data de 28 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca inadmisibilă şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Instititul Naţional de Statistică în favoarea pârâtului Guvernul României.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1496 din data de 28 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La data de 10 decembrie 2019, recurentul - reclamant A. a depus la dosar o cerere de renunţare la judecată.
4. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.,
"Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă".
Conform alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol,
"Când renunţare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.
Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Faţă de cererea recurentului-reclamant de renunţare la judecata cererii, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor legale anterior citate, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a admite recursul, a anula hotărârea recurată şi a lua act de renunţarea reclamantului la judecată, precum şi de a respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de Institutul Naţional de Statistică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1496 din 28 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Anulează sentinţa nr. 1496 din 28 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Ia act de renunţarea la judecarea acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de Institutul Naţional de Statistică în favoarea pârâtului Guvernul României.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 decembrie 2020.