EU Reimbursement Refusal Quashed and Remanded; Project Partners Granted Standing

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 27.09.2016, reclamanta A. a solicitat, în nume propriu dar şi pentru partenerii proiectului "Studentul Consiliat - excelent viitor angajat", Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Universitatea Valahia Târgovişte, Universitatea NATC, B., C., S.C. D. S.R.L., E., în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene şi CNDIPT_OI, următoarele: 1) obligarea pârâtelor la îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare x cu rambursarea cheltuielilor în cuantum de 1.384.489,95 RON; 2) anularea în tot a adresei emisă de CNDIPT nr. x/30.08.2016 şi pe cale subsecventă anularea adreselor nr. x/20.06.2016, y/11.07.2016, 6586/2016- adrese ce reprezintă răspunsuri la contestaţiile aferente cererii de rambursare nr. x, 25 şi 20, precum şi scrisorile standard de informare nr. x/2016, y/2016 şi 5778/2016; 3) anularea în parte a notei referitoare la concluziile întâlnirii de conciliere din 26.01.2016 şi pe cale subsecventă a adreselor x adrese ce reprezintă răspunsuri la contestaţiile aferente CR3, CR7, CR8, CR9 şi CR14, precum şi scrisorile standard de informare aferente, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4197 din 8 noiembrie 2017 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate şi a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene -Autoritatea de Management POSDRU (AMPOSDRU) şi Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar POSDRU (CNDIPT - OI).

Prin încheierea de şedinţă din 29.03.2017 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a partenerilor proiectului.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi a încheierii din 29.03.2017 a formulat recurs A., în nume propriu şi în reprezentarea partenerilor proiectului, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că, în mod eronat, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a partenerilor proiectului x, cu excepţia liderului de parteneriat al proiectului, fiind în mod eronat înlăturate din cauză părţile ce justifică un interes legitim şi calitatea de a sta ca reclamante în cauză potrivit condiţiilor stabilite de Legea nr. 554/2004.

A menţionat că toţi partenerii proiectului au calitate procesuală activă prin raportare la faptul că aceştia au calitatea de persoană vătămată statuată în cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Partenerii sunt titularii drepturilor subiective a căror vătămare a fost supusă spre soluţionare instanţei şi prin nicio dispoziţie legală sau convenţională nu a operat o transmitere a acestora către liderul de parteneriat, astfel că nu se poate considera legală luarea unei măsuri în sensul scoaterii partenerilor din proces şi judecarea numai cu liderul de parteneriat în calitate de reclamant.

Prin acordul de parteneriat nu îi este acordat liderului un mandat special de reprezentare în faţa instanţei şi nu există nici un temei pentru a se reţine existenţa unei reprezentări legale, astfel încât scoaterea celorlalţi parteneri din proces ar echivala cu o veritabilă denegare de dreptare.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, recurenta a arătat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică întrucât cuprinde motive străine de natura cauzei. Astfel cum se poate observa din motivare, instanţa de fond a reţinut în mod greşit actele administrative contestate în prezentul dosar. În timpul şedinţei de judecată, cu ocazia concluziilor orale şi ulterior prin concluzii scrise depuse la dosar, s-a precizat în mod clar care sunt actele administrative atacate în cauză şi că, numai ca urmare a atacării acestora, se solicită obligarea intimaţilor-pârâţi la respectarea contractului.

A mai arătat recurenta că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. A menţionat că Scrisorile standard de informare asupra validării cheltuielilor efectuate şi răspunsurile la contestaţiile depuse la aceste scrisori reprezintă acte administrative ale autorităţii contractante, emise în legătură cu implementarea proiectului, acte în urma cărora beneficiarul - lider de parteneriat şi partenerii au fost prejudiciaţi în drepturilor lor.

Instanţa de fond a pus în discuţia părţilor doar criteriul referitor la naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, fără a menţiona şi celelalte trei criterii evident îndeplinite în cauză de pârâte: pretinsa încălcare a legislaţiei incidente este realizată de o autoritate publică (autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene), în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii.

A menţionat recurenta că practica judiciară este unitară în sensul admiterii că actele juridice de tipul celor a căror anulare a fost solicitată prin acţiunea formulată sunt acte administrative.

4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei şi încheierii atacate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în nume propriu, dar şi pentru partenerii proiectului "Studentul Consiliat - excelent viitor angajat", respectiv Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Universitatea Valahia Târgovişte, Universitatea NATC, B., C., S.C. D. S.R.L., E., în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene şi CNDIPT - OI, următoarele: 1) obligarea pârâtelor la îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare x cu rambursarea cheltuielilor în cuantum de 1.384.489,55 RON; 2) anularea în tot a adresei emisă de CNDIPT nr. x/30.08.2016 şi pe cale subsecventă anularea adreselor nr. x/20.06.2016, y/11.07.2016, 6586/2016 - adrese ce reprezintă răspunsuri la contestaţiile aferente cererii de rambursare nr. x, 25 şi 20, precum şi scrisorile standard de informare nr. x/2016, y/2016 şi 5778/2016; 3) anularea în parte a notei referitoare la concluziile întâlnirii de conciliere din 26.01.2016 şi pe cale subsecventă a adreselor x/19.10.2015, 25738/2015, 23736/2015, 23737/2015, 25052/2016 adrese ce reprezintă răspunsuri la contestaţiile aferente CR3, CR7, CR8, CR9 şi CR14, precum şi scrisorile standard de informare aferente, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Urmare a solicitărilor instanţei de fond privind precizarea obiectului acţiunii, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtelor la îndeplinirea în solidar a obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare încheiat şi acordarea finanţării nerambursabile din valoarea totală exigibilă a proiectului "Studentul consiliat - excelent viitor angajat", stipulată în contractul de finanţare x, cu validarea şi rambursarea cheltuielilor în cuantum de 1.417.366,67 RON cu titlul de cheltuieli solicitate spre rambursare de către reclamantă, potrivit centralizatorului sumelor solicitate per partener. Totodată, a menţionat că solicită anularea în tot a adresei emise de CNDIPT-OIPOSDRU nr. x/30.08.2016 şi anularea în parte a următoarelor acte, faţă de invalidările de cheltuieli menţinute de pârâtă: adresa nr. x/20.06.2016, adresa nr. x/11.07.2016, adresa nr. x/2016, ce reprezintă răspunsuri la contestaţiile aferente cererii de rambursare nr. x, 25 şi 20, precum şi scrisorile standard de informare nr. x/2016, y/2016 şi 5778/2016, raportat la Evidenţa finală a cheltuielilor astfel cum rezultă din Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 7259/17.08.2016 ce statuează toate sumele menţinute ca invalidate pentru toţi partenerii proiectului.

A mai precizat că solicită anularea în parte a notei referitoare la concluziile întâlnirii de conciliere din 26.01.2016 şi a următoarelor acte, faţă de invalidările de cheltuieli menţinute ca neeligibile: adresa nr. x/19.10.2015, adresa nr. x/2015, adresa nr. x/2015, adresa nr. x/2015, adresa nr. x/2016, ce reprezintă răspunsuri la contestaţiile aferente CR3, CR7, CR8, CR9 şi CR14, precum şi scrisorile standard de informare aferente, raportat la Evidenţa finală a cheltuielilor astfel cum rezultă din Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 7259/17.08.2016 ce statuează toate sumele menţinute ca invalidate pentru toţi partenerii proiectului.

Prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, reţinând că, faţă de obiectul acţiunii, nu a fost învestită cu o cerere în anularea unui act administrativ sau cu un refuz de soluţionare a unei cereri, în sensul pe care legea contenciosului administrativ le dă acestor concepte.

A mai reţinut că, faţă de procedura reglementată de contractul părţilor precum şi de actele normative speciale incidente cauzei, precum şi prin raportare la dispoziţiile art. 1 şi 8 din legea 554/2004, calea prin care partea interesată ce invocă încălcarea unui drept sau interes privat şi prin care poate tinde la recunoaşterea cheltuielilor efectuate ca fiind eligibile este cea a contestării scrisorilor standard de informare, scrisori ce reprezintă actul administrativ ce produce consecinţe juridice în sensul admiterii/neadmiterii la plată a sumelor solicitate de reclamantă.

În ceea ce priveşte anularea adresei nr. x/30.08.2016, a reţinut că prin aceasta pârâtul a comunicat reclamantei răspunsul faţă de solicitarea celei din urmă de reanalizare a răspunsurilor la contestaţiile privind cererile de rambursare nr. x, 25 şi 20, fiind menţionat că se menţine modul de rezolvare comunicat în legătură cu aceste cereri.

Faţă de conţinutul acestei adrese, Curtea de apel a reţinut că aceasta reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamantă în raport de cererile de rambursare 15, 20, 25, fiind un act premergător emiterii celui ce are aptitudinea de a fi contestat la instanţă, context în care, nefiind aptă de a naşte, stinge sau modifica raporturi juridice între părţi şi nereprezentând un act administrativ, se impune admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii in anularea acestei adrese ca fiind inadmisibilă.

În fine, a reţinut Curtea de apel că acţiunea sub cele două capete de cerere ale sale este inadmisibilă.

Înalta Curte nu poate împărtăşi soluţia primei instanţe, apreciind că aceasta a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale incidente, conform considerentelor mai jos expuse.

Răspunzând punctual criticilor de nelegalitate ale sentinţei atacate, subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine:

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, arătând că instanţa de fond nu a înţeles obiectul cererii de chemare în judecată, deşi au fost depuse precizări în acest sens.

Înalta Curte apreciază că aceste susţineri au fost încadrate greşit, în realitate invocându-se încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel că, urmează să fie analizate în cadrul criticilor expuse pentru pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Totodată, este de observat că acest motiv conduce la casarea hotărârii atunci când aceasta cuprinde numai motive străine de natura cauzei, situaţie care nu se regăseşte în prezentul dosar.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond, apreciind că Scrisorile standard de informare asupra validării cheltuielilor efectuate reprezintă acte administrative ale autorităţii contractante, emise în legătură cu implementarea proiectului.

Înalta Curte reţine că această critică a recurentei este fondată.

Actul administrativ este forma juridică principală a activităţii autorităţilor publice şi constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii în realizarea puterii publice.

Art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ defineşte actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice". Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, cu scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii. Nu toate actele unilaterale ale autorităţilor publice sunt acte administrative, ci numai acelea care îndeplinesc în mod cumulativ aceste condiţii.

Înalta Curte constată că scrisoarea standard de informare constituie un act emis de o autoritate publică, în controlul anterior efectuat asupra unei cereri de rambursare, dat în executarea unui contract de finanţare, prin care se pot aplica excluderi/reduceri/constatarea neeligibilităţii (noţiuni apreciate de către instanţă ca fiind echivalente prin prisma refuzului de autorizare a plăţii), cu consecinţa directă a refuzului de plată a sumelor înscrise în cererea de rambursare, pentru care au fost constatate neconformităţi faţă de legislaţia aplicabilă.

În aceste condiţii, existând reglementarea regimului juridic aplicabil emitentului scrisorii standard de informare, de autoritate publică, existenţa atribuţiei de excludere de la rambursare (atribuţie exercitată în regim de putere publică), precum şi valenţele refuzului de plată (în realizarea dreptului de apreciere al autorităţii publice asupra conformităţii cheltuielilor cu legislaţia aplicabilă), Înalta Curte apreciază ca fiind aplicabile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, scrisoarea standard de informare fiind, în esenţă, un act administrativ unilateral, cu caracter individual.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că aceasta a fost învestită cu o cerere în anularea unui act administrativ, astfel că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, judecătorul fondului urmând să aibă în vedere argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi reiterate în prezentul recurs, prin raportare la apărările formulate de pârâte şi la probatoriul administrat în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din 29.03.2017, recurenta a arătat că în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a partenerilor proiectului, cu excepţia liderului de parteneriat, fiind în mod eronat înlăturate din cauză părţile ce justifică un interes legitim şi calitatea de a sta ca reclamante în cauză potrivit condiţiilor stabilite de Legea nr. 554/2004.

Şi această critică este, de asemenea, fondată.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004 defineşte persoana vătămată ca fiind "orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ".

În aceste condiţii, nu se poate nega dreptul persoanei care se consideră vătămată să solicite anularea actului administrativ emis de autoritatea cu atribuţii în acest sens, partenerii fiind titulari ai drepturilor subiective pretins vătămate, neputându-se aprecia că acestea au fost transmise liderului de parteneriat.

O interpretare contrară ar fi de natură să îngrădească dreptul persoanei asupra căreia se răsfrâng efectele actului atacat de a contesta măsurile dispuse în sarcina sa, încălcându-se, totodată, principiul constituţional şi de drept fundamental al accesului liber la justiţie garantat de art. 21 din Constituţia României, art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale si art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte cererea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, dată fiind soluţia de casare cu trimitere, Înalta Curte reţine că, în această fază procesuală nu pot fi acordate cheltuieli de judecată, ele urmând a fi avute în vedere la soluţionarea pricinii de către instanţa de fond, când se va cunoaşte partea căzută în pretenţii, conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. .(1) şi 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi cu aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A., Universitatea "Valahia" Târgovişte, S.C. D. S.R.L., Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, E., Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, B., Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Centrul Suport pentru Organizaţii Studenţeşti România împotriva sentinţei civile nr. 4197 din 8 noiembrie 2017 şi încheierii din 29.03.2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa şi încheierea atacate şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A., Universitatea "Valahia" Târgovişte, S.C. D. S.R.L., Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, E., Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, B., Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Centrul Suport pentru Organizaţii Studenţeşti România împotriva sentinţei civile nr. 4197 din 8 noiembrie 2017 şi încheierii din 29.03.2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi încheierea atacate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 decembrie 2020.