Judicial classification allowance recalculation and dismissal of salary action as without object following issuance of subsequent ministerial order
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the Ministry of Justice, partially quashed the lower court's judgment which had granted the claimant's salary claims, and dismissed the action as without object because the administrative authority had satisfied the claimant's pretenions by issuing a subsequent order during the pendency of the lawsuit. The dispute involved a judge challenging the Ministry's 2017 individual salary order, arguing that her classification allowance was incorrectly calculated and requesting recalculation based on specific sectoral reference values (405 RON and 463.5 RON) established by Law no. 71/2015 and related emergency ordinances for the period between 2015 and 2018. The decisive legal rationale was that the issuance of a new ministerial order in May 2018, which set the classification allowances at levels equal to or higher than those sought in the lawsuit, rendered the original claim moot under the Civil Procedure Code, as the subject matter of the action no longer existed.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 32 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Judicial classification allowance recalculation and dismissal of salary action as without object following issuance of subsequent ministerial order: A fost obligat pârâtul să emită pentru reclamantă ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizaţiei cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015, în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată ulterior cu 10%, conform Legii nr. 293/2015.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 23.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat:
- anularea parţială a Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 1486/C/2017 şi obligarea la emiterea unui nou ordin de salarizare, individual;
- stabilirea indemnizaţiei de încadrare în funcţie de valoarea de referinţă sectorială conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON;
- recalcularea indemnizaţiei de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 şi până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015;
- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salariala rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 356 din 2 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţia prescripţiei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiate.
A fost admisă cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.
A fost anulat parţial Ordinul nr. 1486/C/2017, emis de pârâtul Ministerul Justiţiei, în partea ce priveşte elementele componente ale venitului total brut al reclamantei ce nu corespund nivelului maxim recunoscut de lege.
A fost obligat pârâtul să emită pentru reclamantă ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizaţiei cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015, în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată ulterior cu 10%, conform Legii nr. 293/2015.
A fost obligat pârâtul la acordarea diferenţelor salariale rezultate din emiterea ordinului de încadrare salarială conform prezentei hotărâri şi venitul efectiv plătit, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, a arătat că reclamanta a beneficiat de indemnizaţia de încadrare brută lunară prevăzută de legislaţia privind salarizarea magistraţilor, drepturile salariale ale acesteia fiind calculate şi acordate în mod corect, în conformitate cu dispoziţiile legale speciale în materie care s-au succedat în timp.
A susţinut că OMJ nr. 4680/C/2016 a fost emis la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, şi ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.
Ţinând cont de stabilirea unei noi indemnizaţii de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON folosită de Înalta Curte şi Consiliul Superior al Magistraturii, a fost emis OMJ nr. 219/C/01.02.2017 care a modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016. Având în vedere aceste texte legale invocate, precum şi art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, recurentul a arătat că reclamanta nu are nici un temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 de la 09.04.2015, în condiţiile în care această valoare de referinţă a fost folosită, deci era în plată din 01.10.2016.
A menţionat că reclamantei i-a fost comunicat OMJ nr. 1486/C/2017 prin care la poziţiile din anexă reclamantei i-au fost stabilite drepturile salariale la nivel maxim, astfel cum prevede legislaţia în vigoare.
A mai arătat că în mod greşit a fost obligat la plata diferenţelor salariale, în condiţiile în care atribuţia ministrului este de a stabili indemnizaţia de încadrare concretizată prin emiterea ordinelor de salarizare, iar a Ministerului Justiţiei de a vira banii şi nu de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate, obligaţie care, de altfel, incumbă Tribunalului Sibiu.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei:
- anularea parţială a Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 1486/C/2017 şi obligarea la emiterea unui nou ordin de salarizare, individual;
- stabilirea indemnizaţiei de încadrare în funcţie de valoarea de referinţă sectorială conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON;
- recalcularea indemnizaţiei de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 şi până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015;
- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salariala rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
Înalta Curte reţine că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018.
Prin art. 1 al acestui ordin, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.
La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.
Înalta Curte constată că prin ordinul menţionat s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimatei-reclamante prin raportare la o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.
Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a răspuns pretenţiilor intimatei şi a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecăţii, acţiunea reclamantei a rămas fără obiect.
Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 356 din 2 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect. Va menţine soluţia de respingere a excepţiilor invocate prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 356 din 2 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:
Respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
Menţine soluţia de respingere a excepţiilor invocate prin întâmpinare.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 3 decembrie 2020.