Appeal dismissed; Ministry’s refusal to issue property certificate upheld due to incomplete legal documentation.

Şedinţa publică din data de 02 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 20.10.2017 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), obligarea acestuia la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile de incintă, în suprafaţă totală de 16.039 mp "C.", situate în oraşul Boldeşti Scăieni, judeţ Prahova, care includ: suprafaţa de 1,26 ha, având categoria de folosinţă curţi-construcţii, amplasată în tarla x, parcela x; suprafaţa de 0,14 ha, având categoria de folosinţă vii, amplasată în tarla x, parcela x; suprafaţa de 0,2039 ha, având categoria de folosinţă fâneţe, amplasată în tarla x, parcela x, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 42 din 23 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 42 din 23 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a prezentat situaţia de fapt şi a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor normative incidente speţei, respectiv art. 14 din Criteriile nr. 2.665/1C/311/1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, apreciind în mod greşit că ar fi fost absolut necesar să fi completat documentaţia înaintată MADR cu o adeverinţă ce trebuia să fie fără dubii în legătură cu situaţia juridică a terenului deşi, în mod evident, textul normativ nu impune un asemenea document.

În mod greşit a fost extras doar un pasaj din considerentele Deciziei nr. 155/Ap/31.10.2012 a Curţii de Apel Braşov, irevocabilă, care priveşte concluziile unui raport de expertiză întocmit în alt dosar, din care ar rezulta că punerea în posesie a unei persoane ce formulase o acţiune în temeiul Legii 18/1991 pe vechiul amplasament în punctul "Sub cramă" nu ar fi posibilă întrucât pe acela s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o altă persoană, D..

Recurenta a susţinut că în considerentele acestei decizii s-a reţinut în mod lămurit, fiind respectat principiul autorităţii de lucru judecat, că din considerentele sentinţei civile nr. 6551/11.09.2003 a Judecătoriei Ploieşti rezultă că forţa juridică probantă a raportului de expertiză este minimă, de acesta nefiind luat act în dispozitiv.

Nu există niciun dubiu în legătură cu situaţia juridică a terenului în litigiu la momentul solicitării adresate MADR deoarece, chiar dacă terenul din incinta Cramei Seciu a fost revendicat de moştenitorii defunctului E., ca făcând parte dintr-o suprafaţă totală de 7,60 ha şi a fost inclus în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei F. prin certificatul de moştenitor suplimentar nr. 4/24.01.2006, prin decizia civilă nr. 155/Ap/31.10.2012 a Curţii de Apel Braşov, irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută parţială a acestui certificat în privinţa suprafeţei de 18.422 mp.

Aşa cum rezultă din Extrasul de carte funciară nr. x/2016, moştenitoarea defuncţilor Raţiu nu mai figurează înscrisă în calitate de proprietar al terenului din incinta Cramei Seciu şi nu îl mai poate revendica deoarece pretenţiile sale au fost respinse prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Recurenta a mai făcut referire la considerentele deciziei sus menţionate conform cărora, potrivit sentinţei civile nr. 6551/11.09.2003 a Judecătoriei Ploieşti s-a recunoscut dreptul autoarei numitei G. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 1/2000 pentru 2,6 ha teren pe raza localităţii Boldeşti Scăieni, judeţ Prahova, iar Comisia locală a fost obligată la punerea în posesie pentru respectiva suprafaţă, dar a fost respins capătul de cerere privind solicitarea de punere în posesie pe vechiul amplasament în punctul "sub cramă", acesta fiind atributul exclusiv al comisiei locale şi judeţene de aplicare a legilor de restituire a proprietăţilor asupra terenurilor.

A susţinut că documentaţia pe care a depus-o a fost avizată de Consiliul Judeţean Prahova, de OCPI Prahova, de Primăria Boldeşti Scăieni, fiind respectate disp. art. 15 din Criteriile anterior menţionate, chiar dacă pe înscrisurile "Situaţia privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul S.C. A. S.A. Valea Călugărească" şi planul de situaţie întocmit de persoanele autorizate pentru execuţia de documentaţie cadastrală, H. şi I. S.R.L., arhitectul şef al judeţului a făcut următoarea menţiune olografă:

"Cu menţiunea că situaţia juridică a terenului va fi verificată de ministerul de resort care emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului". A apreciat că această menţiune nu poate reprezenta un impediment în eliberarea certificatului solicitat, întrucât este firesc ca ministerul să facă o verificare a situaţiei juridice a terenului respectiv, prin cercetarea documentaţiei înaintate de petent.

Recurenta a redat conţinutul adeverinţei nr. x/7.03.2016 eliberate de Primăria Boldeşti Scăieni şi a precizat că situaţia menţionată în adeverinţă trebuie coroborată cu împrejurarea că UAT Boldeşti Scăieni, prin primar şi secretar, a avizat fără nicio menţiune sau condiţie, planul de situaţie întocmit în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Terenul se află în patrimoniul ADS, fiind inventariat în baza Ordinului comun MAAP/MAP nr. 150/106/2002, conform art. 7 alin. (1) din Legea 268/2002, iar după inventariere a fost predat reclamantei care este menţionată în Anexa 1 a actului normativ, la poziţia 503. Terenul nu a fost predat comisiei locale de fond funciar Boldeşti Scăieni, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. x/2016 eliberată de ADS şi din adeverinţa nr. x/2007 eliberată de oraşul Boldeşti Scăieni. Terenul în discuţie este deţinut şi utilizat de reclamantă cu titlu legal, în baza contractului de concesiune nr. x/19.02.2006 încheiat cu ADS.

Recurenta a susţinut că documentaţia înaintată MADR îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de H.G. nr. 834/1991 şi de Criteriile nr. 2.665/1C/311/1992, astfel încât refuzul MADR, comunicat cu adresa nr. x/26.06.2017, este nejustificat şi exprimat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea 554/2004.

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că instanţa nu se limitează la un control de legalitate formală, ci trebuie să evalueze conduita autorităţii din perspectiva scopului legii, printr-o interpretare raţională a acesteia, pentru că principiul proporţionalităţii măsurilor administrative individuale în raport cu interesul public ocrotit impune ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare, disproporţionate în raport cu scopurile vizate (CEDO, cauza Buzescu c. României, Hotărârea din 24 mai 2005).

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului pentru motivele arătate în cererea de recurs.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de recurs invocat, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanta a depus la MADR, cu adresa înregistrată sub nr. x/03.10.2016, documentaţia întocmită în baza H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Criteriilor MEF şi MLPAT nr. 2665/1C/311/1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pentru suprafaţa de 16.039 mp aferent incintei "Crama Seciu", oraş Boldeşti-Scăieni, jud. Prahova.

Urmare a analizării documentaţiei de către direcţia de specialitate din cadrul MADR s-a constatat că nu era completă şi conformă, motiv pentru care a fost returnată cu adresa nr. x/28.10.2016 şi s-a solicitat reclamantei complinirea lipsurilor, prin depunerea următoarelor documente:

1. adeverinţă de la Primăria oraşului Boldeşti-Scăieni din care să rezulte, fără dubii, faptul că terenul pentru care se solicită emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu este revendicat în baza legilor fondului funciar şi a restituirii proprietăţilor;

2. Anexa nr. 2 să aibă înscris la cap. A - titlul asupra terenurilor, toate documentele care au stat la baza administrării terenurilor şi să fie avizată de cei în drept, respectiv societatea comercială, Comisia, OCPI Prahova şi CJ Prahova - fără menţiuni;

3. Planul de situaţie să fie avizat fără menţiuni.

Reclamanta a completat documentaţia, prin adresa nr. x/26.05.2017, înregistrată la MADR sub nr. x/19.05.2017, depunând următoarele înscrisuri: adeverinţa nr. x/07.03.2016 eliberată de oraş Boldeşti Scăieni; decizia civilă nr. 155/Ap/2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov; certificat de grefă din 27.11.2014 eliberat de Î.C.C.J.; extras de carte funciară nr. x/11.04.2016; încheierea nr. 36197/11.04.2016 a OCPI Prahova; completare la Situaţia privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul A. S.A. Valea Călugărească, respectiv: declaraţii fiscale privind stabilirea impozitului pe clădiri şi terenuri, decizii de impunere emise de oraş Boldeşti Scăieni pentru clădirile ce constituie activul Crama Seciu; fişa mijloacelor fixe privind Crama Seciu şi clădirile aferente; adeverinţa nr. x/16.06.2016 eliberată de ADS; contractul de concesiune nr. x/19.02.2004; procesul-verbal nr. x/08.11.2011; adeverinţa nr. x/22.05.2007 eliberată de Primăria Boldeşti Scăieni; certificat de atestare fiscală nr. 2679/2016 eliberat de oraş Bodeşti Scăieni.

Deşi reclamanta a solicitat Consiliului Judeţean Prahova să avizeze fără menţiuni documentaţia în baza căreia urma a fi eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate, cu adresa nr. x/31.01.2017, acesteia i s-a comunicat că în şedinţa din 11.01.2017 colectivul de avizare documentaţii a decis să menţină avizul condiţionat acordat în şedinţa din 14.09.2016.

Reclamanta a prezentat în completare adeverinţa nr. x/07.03.2016 eliberată de Primăria Boldeşti Scăieni în care se menţionează că terenul situat în tarla x, parcelele vii 1613, fâneţe 1614 şi C. civ. 1815, în suprafaţă de 7,60 ha a fost revendicat de moştenitorii defunctului E., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, însă, prin decizia civilă nr. 155/Ap/31.10.2012, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor suplimentar nr. 4/24.01.2006 eliberat de pe urma defunctei F. în ceea ce priveşte includerea în masa succesorală a terenului situat în parcela nr. 1615, în suprafaţă de 18.422 mp. Prin aceeaşi adeverinţă, Primăria a mai precizat că până în prezent nu li s-a eliberat moştenitorilor defunctului E. titlu de proprietate pentru suprafaţa reconstituită.

Prin adresa nr. x/26.06.2017, Direcţia Generală Buget, Finanţe şi Fonduri Europene din cadrul MADR i-a transmis reclamantei o copie a răspunsului Direcţiei Juridice din cadrul aceluiaşi Minister, cu nr. 168603/22.06.2017, şi i-a returnat documentaţia în vederea completării.

Prin răspunsul Direcţiei Juridice din cadrul MADR, trimis către Direcţia Generală Buget Finanţe şi Fonduri Europene, a fost menţinută prima solicitare din adresa nr. x/28.10.2016, respectiv depunerea unei adeverinţe de la Primărie din care rezulte, fără dubii, că terenul pentru care se solicită certificat nu este revendicat potrivit legilor fondului funciar şi restituirii proprietăţilor. Prin acelaşi răspuns, a fost menţinută solicitarea a doua din adresa nr. x/28.10.2016, respectiv Anexa nr. 2 trebuie înaintată avizată de cei în drept "fără menţiuni", iar planul de situaţie trebuie avizat fără menţiuni.

Instanţa de fond a respins acţiunea reţinând că, potrivit art. 14 şi art. 15 din Criteriile MEF şi MLPAT nr. 2665/1C/311/1992, verificarea şi avizarea datelor cuprinse în aceste planuri de către Comisie, OCPI Prahova şi CJ Prahova este legală, fiind instituită ca o condiţie prealabilă emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Având în vedere menţiunea olografă a arhitectului şef al judeţului, de pe înscrisurile "Situaţia privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul S.C. A. S.A. Valea Călugărească" şi "planul de situaţie", în sensul că "situaţia juridică a terenului va fi verificată de ministerul de resort care emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate, în mod legal pârâtul MADR a solicitat reclamantei să depună o adeverinţă emisă de Primăria oraşului Boldeşti Scăieni, din care să rezulte, fără dubii, că terenul pentru care se solicită certificatul nu este revendicat potrivit legilor fondului funciar şi restituirii proprietăţilor.

Curtea a constatat că din conţinutul adeverinţei nr. x/07.03.2016 nu rezultă în mod clar situaţia juridică a terenului în litigiu, menţinându-se un dubiu cu privire la aspectul dacă acest teren a format obiectul restituirii conform legilor sus menţionate. Astfel, faptul că acest teren a fost exclus de la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei F. nu lămureşte situaţia juridică a acestuia, mai ales că în cuprinsul deciziei civile nr. 155/Ap/31.10.2012 se reţine că, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 2,60 ha cultivat cu viţă de vie, situat pe raza localităţii Boldeşti Scăieni în punctul "sub cramă", asupra căruia prin sentinţa civilă nr. 6551/11.09.2003 pronunţată de Judecătoria Ploieşti i-a fost recunoscut dreptul numitei F. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 1/2000, prin punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert J., punerea în posesie a acesteia pe vechiul amplasament nu este posibilă, întrucât pe acest amplasament s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru D..

Totodată, prin adresa nr. x/13.12.2016, Primăria oraşului Boldeşti Scăieni comunică reclamantei că decizia civilă nr. 155/Ap/31.10.2012 nu conferă acestei societăţi niciun drept asupra terenului în cauză, obiectul acţiunii fiind constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. x/24.01.2006.

Instanţa de fond a reţinut că MADR nu şi-a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege, ci, dimpotrivă, a urmărit ca la emiterea actului solicitat să fie îndeplinite toate cerinţele impuse de legiuitor, respectiv să nu se emită un titlu de proprietate cu încălcarea prevederilor legilor de restituire a proprietăţii şi că reclamanta nu a putut prezenta o adeverinţă emisă de primăria locului situării terenului din care să rezulte în mod clar că acest imobil nu a fost revendicat şi restituit potrivit legilor fondului funciar şi restituirii proprietăţilor.

Instanţa de control judiciar constată că soluţia recurată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile în cauză, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentă.

Referitor la adeverinţa privind situaţia juridică a terenului în litigiu, solicitată pentru completarea documentaţiei depuse, recurenta susţine că o asemenea adeverinţă nu este impusă de art. 14 din Criteriile MEF şi MLPAT nr. 2665/1C/311/1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte constată că, potrivit acestor dispoziţii, "Documentaţiile pe baza cărora urmează să se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat trebuie să cuprindă următoarele:

a) planul de încadrare în zonă a societăţii comerciale cu capital de stat.000 până la 1:100.000 (anexa nr. 4), întocmit de societatea comercială solicitatoare, pe care se vor evidenţia: căile principale de comunicaţii; principalele reţele edilitare; societăţile comerciale sau regiile autonome importante în zonă, vecinii etc.;

b) foile de plan întocmite de societatea comercială solicitatoare (anexa nr. 5), cuprinzând suprafaţa incintei existente rezultată din însumarea suprafeţelor pe bază de măsurători topografice;

c) situaţia privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat (anexa nr. 2);

d) situaţia privind evaluarea calitativă a terenurilor disponibilizate (anexa nr. 3).

Aceste dispoziţii stabilesc înscrisurile cu caracter obligatoriu pe care trebuie să le conţină documentaţia, dar nu interzic includerea şi a altor înscrisuri în cuprinsul documentaţiei, având în vedere că formularea acestui articol nu este "Documentaţiile pe baza cărora urmează să se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat vor cuprinde, exclusiv, următoarele: (...)". Aceasta înseamnă că, în măsura în care sunt necesare, şi alte înscrisuri vor face parte din documentaţie, cum este cazul adeverinţei pe care a solicitat-o ministerul pârât în scopul stabilirii cu certitudine a situaţiei juridice a terenului în discuţie, raportat la existenţa unor neclarităţi legate de respectiva situaţie juridică.

Chiar dacă prevederile Criteriilor sus menţionate nu fac referire în mod expres la adeverinţa privind situaţia juridică a terenului pentru care se solicită emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ea poate fi solicitată atunci când se impune lămurirea unor aspecte vizând această situaţie, cum este cazul în speţă.

Recurenta apreciază că adeverinţa solicitată nu era necesară, întrucât situaţia juridică a terenului pentru care a solicitat eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate era clară, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Susţinerea nu poate fi reţinută, faţă de următoarele considerente:

În primul rând, se impune precizarea că prin prezenta acţiune reclamanta a solicitat obligarea MADR la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile de incintă, în suprafaţă totală de 16.039 mp "C.", situate în oraşul Boldeşti Scăieni, judeţ Prahova, care includ: suprafaţa de 1,26 ha, având categoria de folosinţă curţi-construcţii, amplasată în tarla x, parcela x; suprafaţa de 0,14 ha, având categoria de folosinţă vii, amplasată în tarla x, parcela x; suprafaţa de 0,2039 ha, având categoria de folosinţă fâneţe, amplasată în tarla x, parcela x.

În al doilea rând, se reţine că, pentru a argumenta susţinerea că situaţia juridică a terenului în litigiu este clară, recurenta a invocat decizia civilă nr. 155/Ap/31.10.2012 a Curţii de Apel Braşov, irevocabilă, prin care a fost admis apelul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 102/2012 a Tribunalului Braşov şi a fost schimbată în parte sentinţa în sensul că a fost admisă acţiunea formulată în contradictoriu cu G., s-a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. x/24.01.2006, supliment la certificatul de calitate de moştenitor nr. 34/1.10.2004, eliberat în dosarul nr. x/2005 de Biroul Notarului Public K., în ceea ce priveşte includerea în categoria bunurilor imobile, rămase în masa succesorală de pe urma defunctei F., a terenului situat în raza localităţii Boldeşti Scăieni, tarlaua x, parcela x, în suprafaţă de 18.422 mp având ca vecinătăţi la N - drum, la E - drum, la S - drum, la V - drum. S-a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. în ceea ce priveşte dreptul de proprietate al pârâtei G. asupra tarlalei 37, parcela x, în suprafaţă de 18.422 mp, mai sus identificată.

Recurenta a precizat că, aşa cum rezultă din Extrasul de carte funciară nr. x/2016, moştenitoarea defuncţilor Raţiu nu mai figurează înscrisă în calitate de proprietar al terenului din incinta Cramei Seciu şi nu îl mai poate revendica deoarece pretenţiile sale au fost respinse prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Instanţa de recurs constată că în extrasul de carte funciară invocat se menţionează că se notează sentinţa civilă pronunţată în dosar nr. x/2012 de Curtea de Apel Braşov, prin care se constată nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. x/24.01.2006, supliment la certificatul de calitate de moştenitor nr. 34/1.10.2004, eliberat în dosarul nr. x/2005 de Biroul Notarului Public K., în ceea ce priveşte includerea în categoria bunurilor imobile, rămase în masa succesorală de pe urma defunctei F., a terenului situat în raza localităţii Boldeşti Scăieni, tarlaua x, parcela x, în suprafaţă de 18.422 mp. S-a dispus rectificarea înscrierilor în C.F. în ceea ce priveşte dreptul de proprietate al pârâtei G. asupra tarlalei 37, parcela x, în suprafaţă de 18.422 mp mai sus identificată. Rezultă că hotărârea judecătorească invocată de recurentă, precum şi extrasul de carte funciară nr. x/2016 se referă la dreptul de proprietate asupra tarlalei 37, parcela x.

Or, recurenta solicită emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile de incintă, în suprafaţă totală de 16.039 mp "C.", care includ nu numai parcela x din tarlaua x, ci şi parcela x şi parcela x din aceeaşi tarla.

În condiţiile în care cele două înscrisuri anterior menţionate se referă exclusiv la terenul în suprafaţă de 18.422 mp situat în tarlaua x, parcela x, nu se poate considera că ele sunt lămuritoare şi în ceea ce priveşte situaţia terenurilor aflate în tarlaua x, parcelele 1613 şi 1614 pentru care se solicită, de asemenea, emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Cu privire la susţinerea recurentei că moştenitoarea defuncţilor Raţiu nu mai figurează înscrisă în calitate de proprietar al terenului din incinta Cramei Seciu, instanţa de control judiciar reţine că înscrisurile pe care le invocă recurenta nu au în vedere întreaga suprafaţă de teren din incinta Cramei Seciu şi, respectiv, întreaga suprafaţă ce face obiectul cererii de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, astfel că nu sunt în măsură să clarifice situaţia juridică a terenului vizat de cererea recurentei.

Nu se poate aprecia că situaţia juridică este clară atât timp cât în considerentele deciziei civile nr. 155/Ap/31.10.2012 a Curţii de Apel Braşov se arată că, potrivit sent. civ. nr. 6551/11.09.2003 a Judecătoriei Ploieşti, a fost recunoscut dreptul autoarei pârâtei din prezenta cauză, de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 1/2000 pentru suprafaţa de teren de 2,60 ha situat pe raza localităţii Boldeşti Scăieni, jud. Prahova, obligând totodată Comisia locală Boldeşti la punerea în posesie efectivă a reclamantei, la emiterea procesului-verbal de punere în posesie şi la emiterea titlului de proprietate pentru respectiva suprafaţă de teren.

În cererea de recurs se face referire la adeverinţa nr. x/07.03.2016 eliberată de oraşul Boldeşti Scăieni, în care se menţionează că terenul situat în tarla x, parcelele vii 1613, fâneţe 1614 şi C. civ. 1615 a fost revendicat în baza legilor fondului funciar de către moştenitorii defunctului E., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 7,60 ha, în baza legilor 18/1991 şi 1/2000. În certificatul de moştenitor nr. x/24.01.2006, supliment la certificatul de calitate de moştenitor nr. 34/1.10.2004, eliberat de pe urma defunctei F., a fost inclus terenul situat în tarlaua x, parcela x, în suprafaţă de 18.422 mp. Prin decizia civilă nr. 155/Ap/31.10.2012, rămasă definitivă prin respingerea recursului, s-a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor menţionat, în ceea ce priveşte includerea în categoria bunurilor imobile, rămase în masa succesorală de pe urma defunctei F., a terenului situat în tarlaua x, parcela x, în suprafaţă de 18.422 mp. Se mai precizează în adeverinţă că până în prezent moştenitorilor defunctului E. nu li s-a eliberat titlul de proprietate pentru suprafaţa reconstituită.

Reiese aşadar, că terenul situat în tarla x, parcelele vii 1613, fâneţe 1614 şi C. civ. 1615, unde se află suprafaţa de 1,26 ha pentru care reclamanta solicită emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, a fost revendicat în baza legilor fondului funciar de către moştenitorii defunctului E., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 7,60 ha, nefiind eliberat până la momentul emiterii adeverinţei titlul de proprietate pentru terenul respectiv.

În aceste condiţii este necesară depunerea, în cadrul documentaţiei întocmite pentru emiterea certificatului, a unei adeverinţe cu privire la situaţia juridică a terenului pentru a se putea stabili în ce măsură este clarificată situaţia acestuia în raport cu împrejurarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra lui, cu atât mai mult cu cât nu s-a stabilit pe ce amplasament va fi eliberat titlul de proprietate.

Înalta Curte constată că la dosar a fost depusă copia adresei nr. x/13.12.2016 emise de oraşul Boldeşti Scăieni, răspuns la adresa reclamantei nr. x/23.11.2016, în care se menţionează că nu i se poate elibera adeverinţa solicitată pentru următoarele considerente: terenul situat T 37, P V 1613, F 1614 şi C. civ. 1615 a fost revendicat în baza legilor fondului funciar de către moştenitorii defunctului E., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 7,60 ha, în baza legilor 18/1991 şi 1/2000. Decizia civilă nr. 155/Ap/31.10.2012 nu conferă societăţii reclamante niciun drept asupra terenului în cauză, obiectul acţiunii fiind constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr. x/24.01.2006. În situaţia unei eventuale acţiuni în instanţă referitoare la punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pentru terenul în cauză, nici Comisia Locală de Fond Funciar Boldeşti Scăieni, care ar fi pârât în cauză şi nici reclamanta, în calitate de eventual intervenient nu se pot prevala de autoritatea de lucru judecat, nefiind identitate de părţi, cauză şi obiect, potrivit art. 431 C. proc. civ.

În măsura în care, adresându-se UAT Boldeşti Scăieni pentru eliberarea adeverinţei solicitate de ministerul pârât, reclamanta apreciază că se confruntă cu un refuz de eliberare, pe care îl consideră nejustificat, are la dispoziţie mijloace legale pentru a se stabili dacă respectivul refuz este sau nu justificat.

În mod corect a reţinut prima instanţă că nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat al ministerului pârât de a emite reclamantei certificatul de atestare a dreptului de proprietate solicitat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 554/2004 potrivit căruia refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere este exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane (...). Câtă vreme documentaţia depusă de reclamantă nu a fost completată potrivit solicitării ministerului, refuzul de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu reprezintă o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea reclamantei.

În consecinţă, respingerea în prezenta cauză a cererii de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este determinată, exclusiv, de caracterul incomplet al documentaţiei depuse de reclamantă pentru obţinerea certificatului, în raport cu lipsa adeverinţei emise de UAT Boldeşti Scăieni cu privire la situaţia juridică a terenului pentru care se solicită emiterea certificatului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinţei nr. 42 din 23 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2020.