Revision request over allegedly false traffic charts rejected as inadmissible; appeal upheld with costs awarded

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 18.10.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, S.C. "A." S.R.L. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 182/2014 pronunţată la data de 21 octombrie 2014 de către Curtea de Apel laşi, în dosarul nr. x/2013, considerând că instanţa de fond a fost dusă în eroare de înscrisurile depuse de către intimaţi, întrucât graficele de circulaţie pe care le-au susţinut în instanţă sunt nereale, iar aceste aspecte au influenţat soluţia pronunţată în cauză.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire

Prin sentinţa civilă nr. 164/2019 din 16 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire invocată de intimata S.C. B. S.R.L.. Instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 182/21.10.2014 a Curţii de Apel Iaşi. A fost obligată revizuenta să plătească intimatei S.C. B. S.R.L. suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de revizuire a formulat recurs S.C. A. S.R.L., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6, şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că este nelegală în parte hotărârea atacată în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a cererii de revizuire, întrucât instanţa nu a respectat dispoziţiile procedurale obligatorii pentru cercetarea falsului de către instanţa civilă, încălcând obligativitatea de citare a tuturor părţilor implicate, legislaţia aplicabilă şi probatoriul administrat.

Recurenta a invocat nerespectarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 153 din C. proc. civ., arătând că la termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2019 nu a existat procedura legal îndeplinită cu persoanele fizice chemate în cererea de revizuire.

A arătat faptul că la data de 11 decembrie 2019, la termenul la care instanţa de fond a rămas în pronunţare, procedura de citare nu era îndeplinită cu intimatul-pârât C., nefiind restituită la dosar dovada citării şi dovada comunicării precizărilor depuse de către revizuentă.

Recurenta a arătat că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile procedurale obligatorii pentru cercetarea falsului de către instanţa civilă, încălcând obligativitatea de citare a tuturor părţilor implicate, pentru a da explicaţiile necesare. Recurenta a arătat că instanţa nu a luat nicio măsură pentru citarea părţilor implicate pentru a constata, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii, cu citarea celor care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

De asemenea, recurenta a susţinut nerespectarea dispoziţiilor speciale ale revizuirii, privind admisibilitatea cererii de revizuire, arătând că în cauza dedusă judecăţii înscrisul invocat era determinant în pronunţarea soluţiei

1.4. Apărările intimaţilor

Intimaţii C., D., Autoritatea Rutieră Română şi S.C. B. S.R.L. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de fond a revizuirii ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine că S.C. "A." S.R.L. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 182/2014 pronunţată la data de 21 octombrie 2014 de către Curtea de Apel laşi, fiind invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 3 teza a II-a C. proc. civ.

Instanţa de fond a cererii de revizuire a respins ca inadmisibilă cererea, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii. Astfel, instanţa a reţinut că poate fi declanşată calea de atac a revizuirii, conform art. 509 pct. 3 teza a II-a C. proc. civ., numai atunci când actul pe care s-a întemeiat judecata a fost declarat fals în urma exercitării unei acţiuni penale, care să se finalizeze, iar în cazul existenţei unui impediment legal în obţinerea hotărârii penale de constatare a falsului (precum prescripţia răspunderii penale, invocată de revizuentă), printr-o constatare a organului de urmărire penală ori a instanţei de judecată în acest sens, cerinţă care nu a fost îndeplinită în cauză, nefiind formulată o sesizare penală (plângere penală sau denunţ).

Numai dacă constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, însă doar asupra existenţei sau inexistenţei falsului, fără a putea face aprecieri cu privire la existenţa vreunei cauze care înlătură răspunderea penală, acestea fiind atribuţii care cad în competenţa exclusivă a organelor de urmărire penală şi a instanţelor penale.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă la adresa sentinţei pronunţate de instanţa de revizuire, având în vedere următoarele considerente.

Nulitatea invocată de recurentă, cu privire la lipsa citării sau citarea cu nerespectarea dispoziţiilor legale nu este una absolută, ci relativă, deoarece dispoziţiile procedurale ce reglementează citarea au ca scop ocrotirea intereselor părţilor.

În raport cu dispoziţiile art. 178 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurenta invocă nulitatea ce derivă din pretinsa citare nelegală a intimatului C., nulitate care poate fi invocată doar de către acesta, nu şi de către revizuentă.

Înalta Curte constată că recurenta nu a formulat critici cu privire la argumentele instanţei de revizuire, care arată că revizuenta nu a făcut dovada imposibilităţii constatării infracţiunii pe cale penală, atâta timp cât nu rezultă din actele dosarului că organele de urmărire penală ar fi fost sesizate în acest sens.

Înalta Curte reţine că şi în ipoteza în care ar exista diferenţe între graficul de circulaţie invocat de revizuentă şi cel avut în vedere de instanţa care a pronunţat hotărârea, nu se poate susţine că acest din urmă grafic a constituit temeiul sentinţei a cărei revizuire se solicită.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge recursul formulat.

Având în vedere soluţia dată cererii de recurs, precum şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de calea de atac formulată, instanţa de control judiciar, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 164/2019 din 16 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 3000 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. B. S.R.L..

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2020.