Mayor's simultaneous service on school board constitutes statutory incompatibility; statute of limitations inapplicable to integrity reports

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă - reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 emis de pârâtă.

2. Soluţia de declinare

Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 1278 din 10.08.2016, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal.

3. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 688 din 01.03.2017, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

4.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de fond nu a dat eficienţă prevederilor art. 425 din acelaşi act normativ în condiţiile în care nu analizat în concret materialul probator administrat în cauză prin prisma susţinerilor părţilor şi a cadrului normativ aplicabil.

4.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În concret, partea a făcut referire la prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 şi a argumentat în sensul că şcoala generală nu se regăseşte în enumerarea realizată în cuprinsul acestui text legal, situaţie în raport cu care nu putea fi reţinută starea de incompatibilitate descrisă în raportul de evaluare dedus judecăţii.

4.3. Prin notele scrise depuse la dosar la data de 05.11.2020, recurentul a solicitat instanţei de control judiciar să facă aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 şi, pe cale de consecinţă, să constate că fapta prezentată în raportul de evaluare analizat este prescrisă.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate la dosar.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea depusă de intimată, a dispoziţiilor legale incidente şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Aşa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de faţă, recurentul A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, Raportul de evaluare x/27.05.2016 emis de intimata Agenţia Naţională de Integritate. Prin acest act administrativ unilateral cu caracter individual, emitentul a concluzionat în sensul că recurentul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, "întrucât a deţinut simultan, în perioada 17.09.2012 - 01.02.2014, funcţia de primar al comunei Maia, jud. Ialomiţa şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii gimnaziale "Barbu Catargiu", Maia.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, faptul că partea a încălcat regimul incompatibilităţilor, reglementat de norma juridică anterior individualizată, deoarece simpla deţinere concomitentă a celor două funcţii descrise în raportul de evaluare atrage starea de incompatibilitate, neavând relevanţă dacă reclamantul a participat sau nu la toate şedinţele Consiliului de Administraţie al şcolii şi nici dacă a fost enumerat sau nu pentru această activitate. De asemenea, nu prezintă importanţă nici împrejurarea că partea nu a avut un interes personal în luarea hotărârilor acestui organism de conducere al şcolii.

Această soluţie este împărtăşită de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual criticilor de nelegalitate ale sentinţei atacate, subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

De asemenea, Înalta Curte constată faptul că în cadrul sentinţei atacate nu se regăsesc considerente contradictorii, iar instanţa a realizat distincţia cuvenită între calitatea de primar şi cea de reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al şcolii.

Prin urmare, nu este fondat motivul de casare indicat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, funcţia de primar (…) este incompatibilă cu (…) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie (…) la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale precum şi la instituţiile publice.

În mod corect, prima instanţă reţinut faptul că recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece a deţinut simultan, în perioada 17.09.2012 - 01.02.2014, funcţia de primar al comunei Maia, jud. Ialomiţa şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii gimnaziale "Barbu Catargiu", Maia.

Recurentul susţine faptul că a dobândit calitatea de reprezentant în consiliul de administraţie al şcolii în baza unor hotărâri, precum şi a dispoziţiilor art. 96 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 care impuneau în mod imperativ participarea primarului în aceste consilii de administraţie. În opinia sa, în perioada analizată prin actul administrativ contestat exista un conflict legislativ între cele două dispoziţii normative anterior enunţate prin numirea în mod obligatoriu a primarului în consiliul de administraţie al unei unităţi de învăţământ.

Înalta Curte nu poate primi alegaţiile recurentului, deoarece prevederile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011 (în forma în vigoare până la data de 01.02.2014) statuau obligaţia desemnării în Consiliul de Administraţie al şcolii a unui "reprezentant al primarului", iar nu a primarului însuşi.

Aşadar, în Consiliul de Administraţie al şcolii nu trebuia să fie un reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale (reprezentant care ar fi putut fi primarul) - după cum impuneau prevederile art. 62 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 - ci un reprezentant al primarului, desemnat de acesta printr-o dispoziţie.

Totodată, nu prezintă relevanţă susţinerea recurentului în sensul că şcoala generală nu se regăseşte în enumerarea realizată în cuprinsul acestui text legal, deoarece este vorba despre o instituţie publică de învăţământ.

În altă ordine de idei, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 54/2019: "Răspunderea civilă sau administrativă, disciplinară, pentru faptele care determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate ale persoanelor aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice este înlăturată, nemaiputând fi angajată în condiţiile depăşirii termenului general de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii lor, în conformitate cu art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare."

Din interpretarea prevederii normative anterior citate, instanţa de control judiciar reţine faptul că instituţia prescripţiei nominalizată în cuprinsul acesteia se aplică la momentul angajării răspunderii civile sau administrative, disciplinare a persoanelor aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice. Aceasta nu reprezintă un motiv de nelegalitate a raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că nu este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 688 din 1 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2020.