Incompatibility of local councilor with employment in mayor’s specialized apparatus under Law No. 161/2003

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.07.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei să constate, în principal, nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, emis de autoritatea pârâtă ca fiind nelegal, iar în subsidiar, să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, emis de autoritatea pârâtă, şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 259 din 30 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, s-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată şi s-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 259 din 30 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, cu privire la invocarea excepţiei nulităţii absolute a raportului de evaluare contestat, recurentul-reclamant a considerat că acesta este lovit de nulitate absolută întrucât există contradicţii între partea descriptivă a situaţiei de fapt şi activităţile de susţinere a acesteia; astfel, prin raportare la prevederile articolului 20 din Legea nr. 176/2010, consideră reclamantul că se constată următoarele inadvertenţe, respective inspectorul de integritate a desfăşurat procedura administrativă, aşa după cum se evidenţiază la pagina 2 alin. (3) a Raportului contestat, prin raportare la informaţii publice culese de la nivelul Primăriei Comunei Solovăstru, judeţul Mureş, autoritate a administraţiei publice locale cu care reclamantul arată că nu are şi nu a avut vreo legătură; nu a fost informat în acest sens de la nivelul Agenţiei Naţionale de Integritate, deşi conform articolului 14, acest lucru se impunea.

Asfel, în cuprinsul raportului pârâta face referire la faptul că acesta are la bază documentele şi informaţiile necesare evaluării de la Primăria Comunei Solovăstru, jud. Mureş iar în capitolul III Evaluarea Elementelor de Incompatibilitate, printre altele, se referă şi la Dispoziţia Primarului nr. 388/01.11.2013 privind angajarea reclamantului ca funcţionar economic.

Totodată, recurentul a precizat că după invitarea sa pentru a-şi prezenta poziţia, nu a fost solicitat un punct de vedere prin pliere pe principiile imparţialităţii şi bunei administrări care trebuie să guverneze munca Agenţiei Naţionale de Integritate, şi fostului secretar al comunei, singurul care deţinea informaţii direct legate de starea de fapt şi parcursul acesteia, iar asta cu atât mai mult cu cât deţinătorul acestei funcţii aplică vizele de legalitate şi, deopotrivă, are responsabilitatea gestionării declaraţiilor de avere şi interese.

Faţă de cele anterior redate, prin corespondenţă cu prevederile alin. (2) al art. 13, apreciază reclamantul că în mod evident în cazul său "Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor … solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit dispoziţiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută", şi astfel acest raport este nul absolut fiind încheiat cu încălcarea prevederilor legale.

În ceea ce priveşte anularea raportului de evaluare contestat, recurentul a susţinut că acesta este nelegal şi neîntemeiat, având în vedere că prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Mişca nr. 2/26.06.2012 a fost validat mandatul său de consilier local. Învederează instanţei că începând cu data de 01.11.2013 şi până în data de 02.12.2013 a fost angajat pe perioadă determinată ca funcţionar administrativ, înlocuind o persoană bolnavă.

Astfel, a acceptat această funcţie în urma discuţiilor purtate cu secretarul Primăriei Mişca, numitul B., depunând în prealabil diligenţele necesare obţinerii unui punct de vedere oficial, în sensul precizării dacă în această situaţie trebuie să renunţe la funcţia de consilier local, secretarul transmiţându-i următoarele:

"prin legea 161/2003, art. 87 alin. (1), lit. c), numai pentru funcţia de primar şi viceprimar este stabilită incompatibilitatea, indiferent de durata contractului de muncă, şi că va fi angajat al Primăriei ca şi funcţionar administrativ COR 411001, nu ca şi funcţionar public, astfel încât nu are legătură cu Consiliul Local. Secretarul a mai precizat faptul că Prefectul jud. Arad va constata starea de incompatibilitate şi dacă va considera că aceasta există, se va emite un ordin prin care va înceta mandatul său de consilier local". Menţionează reclamantul că Prefectura Arad nu a emis niciodată acest ordin privind constatarea stării de incompatibilitate.

Totodată, pentru o informare corectă, recurentul a arătat că respectivul contract de muncă înregistrat sub nr. x/31.11.2013 a fost modificat prin act adiţional de două ori pe perioadă determinată de câte o lună, iar în data de 31.12.2014, prin actul adiţional nr. x, se prelungeşte pe perioadă nedeterminată. Or, şi în aceste cazuri, dorind să respecte legea, reclamantul arată că a întrebat din nou secretarul comunei, practic persoana care avizează pentru legalitate dispoziţiile primarului conform art. 117 din Legea nr. 215/2001, aceeaşi persoană care prezintă dosarele consilierilor declaraţi aleşi, cu aplicarea prevederilor Regulamentului din 30 ianuarie 2002 de organizare şi funcţionare a consiliilor locale aprobat de Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002, răspunsul comunicat fiind acelaşi, anume:

"nu eşti funcţionar public ci personal administrativ, stai liniştit, dacă există vreo problemă în acest sens Prefectura va constata şi va emite un ordin".

În toată această perioadă, respectiv 01.11.2013 - 23.06.2016, nu a sesizat în Consiliul Local nicio stare de incompatibilitate sau conflicte de interese la şedinţele la care a participat, solicitând în acest sens instanţei să reţină că a privit întotdeauna cazul de incompatibilitate ca neconstituind o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi precum dreptul la muncă, ci o garanţie de natură să confere o autoritate morală de necontestat, consilierii fiind datori să asigure imparţialitatea, protejarea interesului social şi evitarea conflictului de interese, ceea ce apreciază că a şi făcut. De asemenea, arată că a dovedit preocupare faţă de aceste aspecte şi a întrebat garantul legalităţii de la nivelul comunei despre acestea, fiind preocupat în regim de continuitate de respectarea legii, iar aplicarea vizei de legalitate i-a conferit siguranţa respectării legii.

A mai precizat că a cunoscut şi, pe cale de consecinţă, a respectat faptul că potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, oraşului sau municipiului, care soluţionează problemele curente ale colectivităţii locale; de asemenea, a apreciat că potrivit Capitolului VI din Regulamentul-cadru din 30 ianuarie 2002 de organizare şi funcţionare a consiliilor locale aprobat de Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002, există o distincţie între "Aparatul permanent al consiliului local" şi "Aparatul de specialitate al primarului", iar secretarul comunei, garantul legalităţii la nivel de primărie, i-a înrădăcinat această convingere.

De asemenea, a fost angajat ca funcţionar administrativ în cadrul compartimentului agricol, care, în opinia sa, nu face parte din aparatul permanent al consiliului local, că dispoziţia de angajare a fost avizată pentru legalitate de către secretarul Comunei Mişca şi înaintată Prefectului, acesta din urmă neconstatând starea de incompatibilitate.

Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 161/2003, legiuitorul face distincţie între funcţiile de demnitate publică de primar şi viceprimar ce sunt incompatibile cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, după cum impun dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, şi incompatibilitatea funcţiei de consilier local cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al prefecturii din judeţul respectiv, conform art. 88 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ.

Aşadar, în urma analizării legislaţiei, se poate reţine că funcţia de consilier local deţinută nu este o funcţie de demnitate publică, pentru a atrage aplicabilitatea art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevăzute la Cap. IV se referea exclusiv la primari şi viceprimari şi nu la consilieri locali/judeţeni; interpretarea dată de Agenţia Naţională de Integritate textului de la art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 contravine dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ şi, atâta timp cât legiuitorul a stabilit în mod neechivoc incompatibilitatea consilierului local doar cu calitatea de funcţionar public în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii, sfera incompatibilităţii nu poate fi extinsă şi la categoria funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul altor autorităţi publice, cum este cazul în speţa de faţă.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-reclamant nu a precizat motivul de nelegalitate căruia se circumscriu criticile formulate, acestea pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că a invocat greşita interpretare şi aplicare a legii.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, emis de Agenţia Naţională de Integritate (ataşat la dosar), raport prin care s-a reţinut faptul că reclamantul A., în calitate de consilier local în cadrul Consiliului local al comunei Mişca, judeţ Arad, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor întrucât în perioada 01.11.2013 - 24.06.2016 a deţinut şi exercitat simultan atât funcţia de consilier local în cadrul Consiliului local al Comunei Mişca, cât şi calitatea de angajat cu contract individual de muncă în cadrul aparatului de specialitate al primarului Comunei Mişca, încălcând astfel dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

În concret, din analiza datelor şi informaţiilor primite cu privire la A., Agenţia Naţională de Integritate a reţinut următoarele: începând cu data de 26.06.2012 şi până în prezent reclamantul este consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Mişca, Judeţul Arad; începând cu data de 23.06.2016 şi până în prezent reclamantul este viceprimar al Comunei Mişca, Judeţul Arad; în perioada 01.11.2013-24.06.2016, reclamantul a deţinut funcţia contractuală de execuţie funcţionar administrativ în cadrul Primăriei Comunei Mişca, Judeţul Arad.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamantul invocând cu titlu de critici de nelegalitate aceleaşi argumente din cererea de chemare în judecată, pe care prima instanţă le-a analizat, interpretarea dată de aceasta dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor factuale reţinute fiind împărtăşită de Înalta Curte.

Astfel, în ceea ce priveşte invocarea excepţiei nulităţii absolute a raportului de evaluare contestat, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, s-a apreciat de către judecătorul fondului că în partea descriptivă a situaţiei de fapt a Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, se menţionează că raportul are la bază documente şi informaţii solicitate de la Primăria Comunei Solovăstru, judeţul Mureş, însă aceasta este singura referire la această instituie în cuprinsul raportului contestat. Această unică referire la Primăria Comunei Solovăstru, coroborată cu faptul că nici Agenţia Naţională de Integritate nu contestă că reclamantul nu are şi nu a avut vreo legătură cu această instituţie, determină instanţa să considere această menţiune din raport ca fiind o eroare materială, menţionându-se eronat Primăria Comunei Solovăstru, judeţul Mureş în locul Primăriei Comunei Mişca, judeţul Arad.

Totodată, nici în cuprinsul raportului contestat, nici în înscrisurile care au stat la baza acestuia - transmise în copie de autoritatea pârâtă - instanţa nu a identificat nicio altă referire la Primăria Comunei Solovăstru şi niciun document emis de această instituţie, eroarea materială neaducând atingere legalităţii raportului contestat, întrucât nu a fost aptă să producă vreo consecinţă juridică vătămătoare pentru reclamant, în condiţiile în care actul contestat nu s-a baza pe informaţii sau înscrisuri transmise de Primăria Comunei Solovăstru şi care să nu fi fost aduse la cunoştinţa reclamantului.

Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, "Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit dispoziţiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută".

Totodată, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, "Dacă din activitatea de evaluare rezultă că există diferenţe semnificative, în sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere".

Aceste reglementări - care se referă la procedura de evaluare a averii - sunt aplicabile şi la procedura de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, astfel cum prevede art. 20 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora "Prevederile art. 13 şi 15 se aplică în mod corespunzător".

Instanţa de control judiciar constată că recurentul-reclamant a fost informat prin Adresa nr. x/26.07.2016 la data de 29.07.2016 - despre declanşarea procedurii de evaluare a incompatibilităţilor; reclamantul a depus un punct de vedere înregistrată la Agenţia Naţională de Integritate la 9.08.2016; reclamantul a fost informat prin Adresa nr. x/23.05.2019 la data de 29.05.2019 - despre identificarea unor elemente de incompatibilitate în cazul reclamantului prin exercitarea simultană atât funcţiei de consilier local al Comunei Mişca, cât şi a calităţii de angajat cu contract individual de muncă, în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Comunei Mişca; reclamantul a depus un punct de vedere înregistrată la Agenţia Naţională de Integritate la 11.06.2019 .

Astfel, raportat la această corespondenţă, instanţa de recurs constată că reclamantului i s-a adus la cunoştinţă obiectul concret al acuzaţiei de încălcare a regimului incompatibilităţilor, aceasta având posibilitatea de a-şi exprima opinia cu privire la aspectele constatate de Agenţia Naţională de Integritate, neputându-se reţine încălcarea dreptului la apărare astfel cum a susţinut recurentul atât prin acţiunea de fond, cât şi prin memorial de recurs.

În ceea ce priveşte fondul Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019 şi existenţa incompatibilităţii în cazul reclamantului, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, "Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile prezentului titlu."

Conform art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, "Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv".

Totodată, conform art. 132 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, "Denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului. Denumirea servicii descentralizate ale ministerelor se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea servicii publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale".

Art. 132 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 este fostul art. 1562, introdus prin Legea nr. 286/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006. Astfel, prin art. I pct. 110 din Legea nr. 286/2006 se prevede că Legea nr. 215/2001 se modifică în sensul că …110. După articolul 156 se introduc două noi articole, articolele 1561 şi 1562, cu următorul cuprins: "(…) Art. 1562 - Denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului. Denumirea servicii descentralizate ale ministerelor se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea servicii publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale."

Deşi art. 132 din Legea nr. 215/2001 a fost abrogat prin O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, aceste reglementări au fost în vigoare în perioada 01.11.2013 - 24.06.3016, cu privire la care Agenţia Naţională de Integritate a reţinut incompatibilitatea reclamantului pentru ocuparea simultană a celor două funcţii, acest text legal fiind, aşadar, public şi accesibil tuturor persoanelor, inclusiv reclamantului.

Or, textul art. 132 din Legea nr. 215/2001 prevede clar că "Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului". Întrucât la momentul edictării acestui text erau în vigoare dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, instanţa reţine că şi acest art. 88 alin. (1) lit. c) a fost modificat prin dispoziţiile fostului art. 1562, introdus în Legea nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/2006. Consecinţa acestei modificări implica faptul că incompatibilitatea consilierului local editată de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 era aplicabilă şi în ceea ce priveşte calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului.

De asemenea, art. 132 din Legea nr. 215/2001 prevede înlocuirea denumirii "aparat propriu de specialitate" cu "aparat de specialitate", astfel încât era explicită modificarea adusă articolului 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 prin intrarea în vigoare fostului art. 1562 din Legea nr. 215/2001, introdus prin Legea nr. 286/2006.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal, în acord cu opinia judecătorului fondului, constată că reclamantul nu contestă faptele imputate de Agenţia Naţională de Integritate, respectiv faptul că a deţinut şi exercitat simultan, în perioada 01.11.2013 - 24.06.3016, atât funcţia de consilier local al Comunei Mişca, cât şi calitatea de angajat cu Contract individual de muncă, în cadrul aparatului de specialitate al primarului al comunei Mişca.

Astfel, prin depunerea copiei Hotărârii Consiliului Local al comunei Mişca nr. 2/2012 dosarul de fond, calitatea reclamantului de consilier local a fost dovedită, ca şi faptul încheierii contractului individual de muncă, conform Dispoziţiei nr. 388/1.11.2013 a Primarului comunei Mişca (copie la dosar fond), fiind depusă la dosar şi copia contractului individual de muncă înregistrat sub nr. x/31.11.2013, semnat de domnul A.. .

Nu pot fi primate nici alegaţiile reclamantului în sensul că nu este vinovat de această situaţie, întrucât a solicitat anterior un punct de vedere de la secretarul Comunei Mişca, care i-a confirmat că nu există o astfel de incompatibilitate, şi că Prefectul Judeţului Arad nu a emis un act de constatare a incompatibilităţii, întrucât starea de incompatibilitate se evaluează de către Agenţia Naţională de Integritate şi de către instanţa de judecată prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile stării de fapt, respectiv în raport cu dispoziţiile din Legea nr. 161/2003, din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi din alte acte normative conexe, nefiind influenţată de exprimarea unor opinii de către alte autorităţi administrative ori de eventuala omisiune a Prefectului Judeţului Arad de a emite un ordin de încetare a calităţii reclamantului de consilier local.

Mai mult decât atât, cu privire la acest din urmă aspect se observă că reclamantul nu a făcut dovada că Prefectul Judeţului Arad ar fi fost sesizat în legătură cu situaţia domnului A. şi că ar fi exprimat un punct de vedere oficial, deşi, chiar şi exprimarea unei opinii în sensul inexistenţei unei astfel de incompatibilităţi nu ar împiedica exercitarea competenţelor Agenţiei Naţionale de Integritate şi nici nu determină înlăturarea eventualei stări de incompatibilitate.

În fine, referirile recurentului la art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu sunt relevante, în condiţiile în care art. 94 alin. (1) reglementează incompatibilităţile funcţionarului public, iar acesta nu a fost numit într-o funcţie publică, fiind angajat în baza unui contract individual de muncă în cadrul aparatului de specialitate al primarului Comunei Mişca, din judeţul Arad.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 259 din 30 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2020.