Tariff classification of steel inserts: relevance of post-import destination and judicial evaluation of expert evidence in customs disputes

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, sub nr. x/2015, Reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu paratele: Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Braşov - Direcţia Regionala Vamala Braşov, Biroul Vamal de Interior Sibiu prin Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Sibiu, anularea deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 1779/26.02.2015 emisă în baza Procesului-verbal de control nr. x/20.02.2015, încheiate de Biroul vamal de interior Sibiu, prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii suplimentare de plată în sumă totală de 3.989.930 RON, reprezentând taxe vamale în sumă de 116.083 RON, taxe antidumping în sumă de 2.237.104 RON, TVA în sumă de 564.762 RON, dobânzi/penalităţi de întârziere în sumă de 1.071.981 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 88 din 21 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins actiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu paratii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Direcţia Regională Vamală Braşov, Biroul Vamal de Interior Sibiu prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 88 din 21 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Reiterează că, în fapt, singurele repere ce fac obiectul prezentei cauze şi pentru care BVI Sibiu a calculat şi a impus obligaţii suplimentare de plată şi care au fost reclasificate tarifar la Poziţia tarifară 73.07.99.80.98 sunt exclusiv reperele: 1303001, 4482601, 1501901 -clasificate de Societate la Poziţia tarifară 7306.30.19.90, 0% taxe vamale;

Şi - 1206902, 1206903, 1302902, 1303002, 1400102, 3901203 - clasificate de Societate la Poziţia tarifară 7326.90.98.90, 2.7 % taxe vamale.

Astfel, prin acţiunea formulată, societatea a contestat reclasificarea tarifară a doar 9 repere din Decizia de impunere, respectiv reperele: 1303001, 4482601, 1501901, 1206902, 1206903, 1302902, 1303002, 1400102, 3901203, la poziţia tarifară 73.07.99.80.98, pentru care au fost stabilite obligaţii vamale suplimentare constând în 3.7 % taxă vamală şi 58.6 % taxă antidumping.

Având în vedere modul în care s-a reţinut obiectul prezentului litigiu în mod greşit s-a stabilit situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, fapt ce a condus în final la o netemeinică şi nelegală respingere a acţiunii. In plus, din analizarea sentinţei recurată, se poate constata că instanţa de fond şi-a însuşit concluziile organelor administrative, respectiv BVI Sibiu şi ANAF - DGSC, fără a analiza actele administrative contestate şi fără a emite o interpretare proprie asupra situaţiei de fapt şi de drept. Mai mult, a decis să ignore înscrisurile depuse de Societate, dar mai ales concluziile şi constatările tehnice ale Raportului de expertiză întocmit în cauză, acordând preeminenţă înscrisurilor depuse de Intimatele-Pârâte.

Prin interpretarea greşită a situaţiei de fapt şi de drept, instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că cele 9 repere importate de societate sunt supuse reîncadrării tarifare la Poziţia tarifară 73.07.99.80.98, şi, pe cale de consecinţă, trebuie percepută 3.7 % taxă vamală şi 58.6 % taxă antidumping, fără a lua în considerare toate poziţiile tarifare susceptibile la care ar putea fi clasificate bunurile în cauză cum ar fi poziţiile tarifare 7306.30.19.90 şi 7326.90.98.90 şi în consecinţă, a aplicat în mod greşit Regulile Generale de Interpretare - RGI, Notele Explicative ale Sistemului Armonizat - NESA, Notele Explicative ale Nomenclaturii Combinate - NENC.

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, arată că instanţa de fond a prezentat o motivare sumară şi confuză ceea ce echivalează cu o nemotivare.

Deşi s-a încuviinţat efectuarea unei expertize specialitatea metalurgie şi fiscală, s-a apreciat că raportul de expertiză ca irelevant în dezlegarea cauzei, datele oferite neavând fundamentare obiectivă raportat la înscrisurile probatorii existente la dosar. Instanţa de fond, în mod injust a invalidat concluziile Raportului de expertiză, cât şi pe cele ale Suplimentelor la Raportul de expertiză, întocmite de experţi ulterior, deşi acestea erau lămuritoare şi aveau un rol decisiv în stabilirea corectă a încadrării tarifare pentru cele 9 repere.

În încercarea de a invalida concluziile Raportului de expertiză, instanţa de fond procedează în mod greşit la dezvăluirea, fără temei, a altor presupuse lipsuri. Astfel, reţine în mod greşit că "împrejurarea că ţevile (n.n. reperele) devin inserţii în cadrul bucşelor ce vor fi obţinute ulterior importului nu are relevanţă in stabilirea încadrării tarifare, deoarece interesează calificarea mărfii din momentul importului" şi "operaţiunile desfăşurate ulterior asupra produselor importate nu au relevanţă în stabilirea încadrării tarifare".

Cele 9 repere, denumite comercial "inserţii metalice" reprezintă piese din oţel marca x de formă cilindrică, goale în interior, obţinute fără sudare prin procesul denumit "colddraw", produsele fiind utilizate pentru fabricarea de bucşe amortizoare, utilizate la sistemul de suspensie al autovehiculelor.

Cu privire la acest aspect arată că, prin Suplimentul nr. 1 al Raportului de expertiză, Dl. Expert Ing. B. precizează că "în clasificarea tarifară nu se poate ignora destinaţia piesei atâta timp cât aceasta apare explicit chiar în textele codificării vamale", în continuare fiind aduse argumente suplimentare potrivit cărora destinaţia piesei are relevanţă în clasificarea tarifară.

În sprijinul acestei concluzii, invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, care în cauza C -291/11. Hotărârea TNT Freiaht Management, (Amsterdam), punctul 33, a statuat faptul că destinaţia produsului poate să constituie de asemenea un criteriu obiectiv de clasificare, în măsura în care este inerentă respectivului produs, caracterul inerent trebuind să poată fi apreciat în funcţie de caracteristicile şi de proprietăţile obiective ale acestuia.

De asemenea, pentru a combate concluziile Raportului de expertiză în ceea ce priveşte operaţiunile ulterioare, instanţa de judecată precizează că aceste concluzii se opun Regulamentului CEE nr. 2913/92 privind Codul Vamal, respectiv depoziţiile art. 21 şi 21.

Contrar acestei susţineri, din analizarea prevederilor invocate (art. 21 şi 22), Regulamentul CEE nr. 2913/92 privind Codul Vamal nu se opun ca stabilirea încadrării tarifare să se facă şi având în vedere destinaţia bunurilor importate.

În mod greşit nu s-a luat în considerare scopul particular pentru care aceste produse au fost fabricate, respectiv fabricarea de piese şi componente pentru autoturisme. Astfel, pentru producerea produselor este necesar un grad înalt de precizie, standarde tehnice ridicate, toleranţe minimale şi respectarea unor caracteristici de producţie specifice, sub acest aspect concluziile Raportului de expertiză fiind corecte.

Instanţa de fond reţine în mod greşit că în efectuarea expertizei, "expertul a indicat doar Normele explicative la Sistemul Armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor aferente poziţiilor 73.04, 7328 (n.n. probabil 7326), 73.07, arătând că reperele nu pot fi clasificate la aceste poziţii şi face referire la textul Notelor explicative al Nomenclaturii combinate, aferentă sub-poziţiilor tarifare pe care le exclude şi nici a sub-poziţiei tarifare pe care o propune".

Cu privire la acest aspect, argumentul reţinut de instanţa de judecată pentru a invalida concluziile Raportului de expertiză este greşit şi nesusţinut. Astfel, din analizarea Suplimentului nr. 1 la Raportul de expertiză, paginile 5,6,7, se poate observa că expertiza a avut în vedere Notele explicative ale Nomenclaturii combinate, fapt ce contrazice concluzia instanţei de fond.

De asemenea, în efectuarea Raportului de expertiză şi a Suplimentelor la Raportul de expertiză au fost avute în vedere toate dispoziţiile legale aplicabile în cauză, respectiv. Normele Explicative la Sistemul Armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, Regulamentul comisiei (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vama Comunitar.

Instanţa de fond reţine în mod greşit că în Raportul de expertiză nu a identificat taxele vamale aplicabile în mod corect întrucât "poziţia pe care o propune 7326.90.98 este compus din 8 cifre şi nu permite stabilirea nivelului de taxe, în condiţiile în care este obligatorie stabilirea la nivel de 10 cifre".

Codificarea în baza căreia se realizează clasificarea tarifară se face în conformitate cu Tariful Vamal şi cu Normele Explicative ale Nomenclaturii Combinate. Grupurile de coduri sunt împărţite în grupe şi subgrupe, iar fiecare subgrupă se referă la diviziuni care întotdeauna aparţine aceleaşi grupe superioare.

În cauză, conform normelor aplicabile, potrivit concluziilor expertului, "în cadrul Poziţiei tarifare 7326.90.98, se observă că există diferite subgrupe: 7326.90.10, 20, 30,40, 90, subgrupe ce în conformitate cu pagina oficială TARIC, au toate aceeaşi taxă vamală, respectiv 2.7 %." - aspecte precizate în Suplimentul nr. 1 al Raportului de expertiză, respectiv pagina 10 si 11 şi nu se poate face abstracţie de faptul că în cauză pe lângă clasificarea tarifară corectă este vorba de obligaţii fiscale suplimentare, care au fost imputate societăţii în mod incorect. Astfel, având în vedere că prin Suplimentul nr. 1 al Raportului de expertiză se indică de ce clasificarea tarifară a fost stabilită la un nivel de 8 cifre, respingerea de către instanţa de judecată a concluziilor sub acest aspect, este neîntemeiată.

De asemenea, având în vedere toate aceste presupuse lipsuri şi nelămuriri ale Raportului de expertiză se pune întrebarea de ce prima instanţă nu a cerut lămuriri suplimentare expertului, sau de ce nu s-a dispus efectuarea unei noi expertize în cauză.

Faţă de aceste motive, consideră că instanţa de fond în mod greşit a decis înlăturarea concluziilor Raportului de expertiză şi a Suplimentelor la Raportul de expertiză, întocmite în cauză, aşa cum a precizat, argumentele indicate în susţinerea invalidării expertizei, fiind neîntemeiate, soluţia pronunţată nefiind fondată pe probe care să contureze legalitatea şi temeinicia reîncadrării celor 9 repere la Poziţia tarifară 73.07.99.80.98.

În al doilea rând, sentinţa recurată nu cuprinde o motivare corespunzătoare exigentelor impuse de legiuitor prin art. 425 C. proc. civ.. Instanţa de fond omite să se pronunţe cu privire la aspecte controversate ale cauzei. În esenţă, instanţa de judecată, în analizarea cererii de chemare în judecată avea obligaţia de a efectua o analiză comparată a poziţiilor tarifare 7306.30.19.90 şi 7326.90.98.90 (stabilite de Societate pentru cele 9 repere) cu Poziţia tarifară 7307.99.80.98 (stabilită de BVI Sibiu pentru cele 9 repere) şi să stabilească pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, care dintre cele 3 Poziţii tarifare sunt aplicabile produselor importate de Societate.

Prin DVI-ul din data de 12.02.2014, Societatea a încadrat produsele importate la Poziţiile tarifare 7306.30.19.90 (reperele 1303001, 4482601, 1501901) şi 7326.90.98.90 (reperele 1206902,1206903, 1302902, 1303002, 1400102,3901203).

Or. prin sentinţa recurată, desi instanţa de judecată avea obligaţia de a răspunde tuturor problemelor deduse judecăţii, instanţa de fond nu aduce argumente care să susţină clasificarea acestora la Poziţia tarifară 7307.99.80.98, fapt ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii pronunţate, din moment ce nu sunt indicate toate motivele pe care se sprijină decizia pronunţată.

De altfel, necesitatea ca instanţa de fond să fi prezentat motivele pentru care reperele 1206902, 1206903, 1302902, 1303002, 1400102, 3901203 nu pot fi clasificate la poziţia tarifară 7326.90.98.90 este cu atât mai importantă având în vedere că prin Raportul de expertiză, se constată că Poziţia tarifară corectă pentru toate cele 9 repere este 7326.90.98.90 precum şi având în vedere că prin înscrisurile Informaţiile Tarifare Obligatorii ("ITO") emise de Autoritatea Vamală din Germania pentru C. (depuse la dosarul cauzei de Societate) se stabileşte că produsele importate de A. trebuie clasificate la Poziţia tarifară 7326.90.98.90.

Mai mult, societatea a obţinut, în cursul lunilor februarie- martie 2017, Deciziile privind informaţiile tarifare obligatorii emise în numele şi pentru uzul A. S.R.L. (ataşate la dosar), în conformitate cu prevederile Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al uniunii (denumit în continuare "Codul Vamal unional") cu privire la următoarele repere:

1. Decizia ITO nr. DE 26737/16-1 (pentru reper nr. x),

2. Decizia ITO nr. DE 26731/16-1 (pentru reper nr. x),

3. Decizia ITO nr. DE 26781/16-1 (pentru reper nr. x),

4. Decizia ITO nr. DE 26782/16-1 (pentru reper nr. x),

5. Decizia ITO nr. DE 26729/16-1 (pentru reper nr. x),

6. Decizia ITO nr. DE 26732/16-1 (pentru reper nr. x),

7. Decizia ITO nr. DE 26730/16-1 (pentru reper nr. x),

8. Decizia ITO nr. DE 26738/16-1 (pentru reper nr. x);

9. Decizia ITO nr. DE 26725/16-1 (pentru reper nr. x).

Conform informaţiilor tarifare obligatorii emise de autoritatea vamala din Germania, reperele au fost încadrate tarifar la poziţia 7326.90.98.90. Această clasificare tarifară a mărfurilor se face, pe întreg cuprinsul Uniunii Europene. Prin urmare, o informaţie tarifară obligatorie, eliberată de un stat membru în condiţiile prevăzute la articolele 6 şi 7 din Regulamentul (CEE} nr. 2454/1993 al Comisiei din 2 iulie 1993 privind dispoziţii de aplicare a reglementării (CEE) nr. 2913/92 a Consiliului de stabilire a Codului vamal Comunitar, este obligatorie în toate statele membre ale Uniunii Europene.

Raportat şi la acest aspect, sentinţa pronunţată nu răspunde exigenţelor în materia motivării, expuse mai sus, respectiv motivarea este inexactă şi insuficientă cu privire la anumite aspecte precum şi inexistentă în ceea ce priveşte clasificarea tarifară la Poziţia tarifară 7326.90.98.90, aflându-ne în faţa unei hotărâri judecătoreşti ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 teza l C. proc. civ.

În al treilea rând, susţine că Sentinţa recurată cuprinde motive străine de natura cauzei în ceea ce priveşte starea de fapt reţinută.

Aşa cum s-a precizat, societatea a supus controlului instanţei de judecată, doar reclasificarea reperelor 1303001, 4482601, 1501901, 1206902, 1206903, 1302902, 1303002, 1400102, 3901203 nu a altor repere (cum este menţionat în mod greşit în Sentinţă), şi doar reclasificarea la poziţia tarifară 7307.99.80 nu şi la poziţia tarifară 7304.31.80 (cum este menţionat în mod greşit în Sentinţă), întrucât prin Decizia de impunere doar pentru aceste repere au fost stabilite în sarcina societăţii obligaţii financiare suplimentare.

Având în vedere aceste aspecte, consideră că hotărârea primei instanţe conţine motive străine de natura cauzei, ceea ce atrage aplicabilitatea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza finală C. proc. civ., respectiv când hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei.

Incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin sentinţa pronunţată se reţine că intimatele-pârâte au încadrat în mod corect produsele importate la Poziţia tarifară 7307.99.80.98, raportat la caracteristicile reperelor, Poziţia tarifară 7306.30.19.90 nefiind aplicabilă, soluţia fiind pronunţată prin raportare la Notele explicative la Sistemul armonizat şi la Notele explicative la Nomenclatura Combinata aferente poziţiilor 73.06 şi 73.07.

Instanţa de fond a făcut o greşită interpretare si aplicare a Notelor explicative la Sistemul Armonizat, a Notelor explicative la Nomenclatura Combinată precum si Regulilor generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate prevăzute în Regulamentul (CEE)nr. 2658/87 a/Consiliului privind Nomenclatura tarifară si statistică şi Tariful vamal, situaţie ce atrage incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În vederea stabilirii unei clasificări tarifare corecte, clasificarea mărfurilor importate de Societate se realizează conform Regulilor generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate (denumite în continuare "RGI"), care sunt prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun precum şi în conformitate cu Notele explicative la sistemul armonizat şi a Notelor explicative la Nomenclatura combinată.

Conform regulilor RGI, în special regula numărul 1, clasificarea este legal determinată conform denumirii poziţiilor şi notelor de Secţiune şi de Capitol şi, atunci când nu sunt contrare termenilor poziţiilor si a Notelor respective, clasificarea se face potrivit regulilor 2- 6, care trebuie să fie aplicate în ordinea în care apar.

Fraza "atunci când nu sunt contrare termenilor utilizaţi în acele poziţii şi note" este de natură să precizeze, fără echivoc, că termenii poziţiilor şi ai Notelor Secţiuni lor şi Capitolelor au caracter prioritar pentru stabilirea calificării tarifare a mărfurilor, faţă de orice alte reguli sau consideraţii.

În ceea ce priveşte Regula de interpretare nr. 6 (denumită în continuare "RGI 6") aceasta stipulează: "Clasificarea mărfurilor în sub poziţiile unei poziţii se efectuează, în mod legal, cu respectarea termenilor acelor sub-poziţii şi a notelor de sub-poziţii cu care se află în relaţie şi cu respectarea regulilor de mai sus, înţelegând prin aceasta că nu pot fi comparate decât supoziţiile aflate pe acelaşi nivel. In sensul acestei reguli se utilizează şi notele de secţiuni şi capitole corespunzătoare, cu excepţia cazului în care conţin dispoziţii contrare". Prin subpoziţii de acelaşi nivel se înţelege fie supoziţiile cu o liniuţă (nivel 1), fie supoziţiile cu două liniuţe (nivel 2).

De asemenea. Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun, precizează prin Nota explicativă II) a) la RGI 6 faptul că: "Atunci când alegerea sub-poziţiei cu o liniuţă a fost făcută, atunci şi numai atunci, se ia în calcul textului sub-poziţiilor cu două liniuţe, pentru a determina care dintre aceste sub-poziţii trebuie reţinută."

Mai mult. Nota explicativă III la RGI 6 din Regulamentul mai sus amintit, aduce următoarea completare: "Conţinutul unei sub-poziţii cu două liniuţe nu poate fi extins în afara domeniului acoperit de sub-poziţia cu o liniuţă căreia îi aparţine, şi nici o sub-poziţie cu o liniuţă nu va putea fi interpretată ca având o întindere mai mare decât domeniul acoperit de poziţia căreia îi aparţine."

Potrivit prevederilor mai sus menţionate, pentru o clasificare tarifară corectă a bunurilor, în cauză ar trebui identificate în cuprinsul Tarifului Vamal Comun, toate poziţiile susceptibile a reprezenta clasificarea tarifară a produselor importate.

Potrivit Jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene { Cauza C - 495/03, paragraful 48) "Notele explicative ale Nomenclaturii combinate şi alte Sistemului armonizat, reprezintă un important suport pentru interpretarea scopului aferent poziţiilor tarifare, dar nu au forţa juridică obligatorie".

Prin urmare, conţinutul acestei Note trebuie să fie compatibil cu prevederile Nomenclaturii Combinate şi nu pot afecta înţelesul acestor prevederi (a se vedea şi cauza C - 290/97 ROSE Electrotechnik [1999] ECT I - 689, paragraf 23 şi cauza C - 42/99 EruPortuguesa [2000] ECR I -7691, paragraf 20).

Mai mult, conform celor stabilite în cauzele conexate C - 288/09 şi C - 289/09, paragraf 65, dacă rezultă că acestea contravin textului poziţiilor din nomenclatura combinată si al notelor de secţiune sau de capitol, notele explicative la nomenclatura combinată trebuie înlăturate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, Sunshine Deutschland Handelesgesellschaft, C - 229/06, Rep., p. I - 3251, punctul 31, Hotărârea din 5 iunie 2008, JVC France, C - 312/07, Rep" p. I - 4165, punctul 34, precum şi Hotărârea Kamino International Logistics, citată anterior, punctele 49 şi 50).

Prin urmare, posibilitatea de a clasifica bunurile sub poziţia 73.07 trebuie să fie realizată în conformitate cu Regulile Generale de interpretare a Nomenclaturii Combinate şi, în consecinţă, cu prevederile poziţiei şi a secţiunilor aferente sau a notelor de capitol, în caz contrar o asemenea clasificare ar trebui eliminată.

Astfel, trebuie analizat dacă bunurile în cauză sunt susceptibile de a fi clasificate la poziţiile la care fac trimitere Notele explicative ale Nomenclaturii Combinate, respectiv 73.07 -" Accesorii de ţevărie (de exemplu, racorduri, coturi, manşoane) din fontă, din fier sau din oţel" şi 7318 -Şuruburi, butoane, piuliţe, tirfoane, cârlige filetate, nituri, stifturi, pene, şaibe (inclusiv şaibele elastice, de siguranţă) şi articole similare, din fontă, din fier sau din oţel".

Din Notele Explicative la Sistemul Armonizat - Poziţia 73.07, aflăm că "Poziţia cuprinde un ansamblu de articole din fontă, fier sau din oţel, destinate în principal pentru racordarea sau îmbinarea între ele, a două ţevi sau elemente tubulare sau a unei ţevi cu un alt dispozitiv, sau obturarea anumitor elemente de ţevărie ". Pozitivă 73.07 cuprinde, printre altele şi "flanşele plate sau colierele forjate, coturile şi curbele, piesele de reducţie, teurile, crucile şi dopurile, manşetele de sudat cap la cap, racordurile de capăt, racordurile distribuitoare cu ramificaţii multiple, racordurile similare pentru balustrade x, şuruburile de rapel, manşoanele şi mufele, racordurile de îmbinare, sifoanele, rondelele cu umăr pentru tuburi, garniturile de strângere şi colierele".

Aceleaşi Note explicative la Sistemul Armonizat aduc precizări cu privire la tipurile de îmbinări şi racorduri pe care le pot avea produsele clasificate aici. Drept urmare, racordurile şi îmbinările se pot efectua "prin înşurubare pentru accesoriile din fontă sau din oţel filetate, prin sudare cap la cap sau prin sudare după suprapunere sau introducere, pentru racordurile de sudat din oţel. în cazul sudării cap la cap, extremităţile accesoriilor şi tuburilor sunt tăiate în unghi drept sau şanfrenate, prin contact pentru accesoriile amovibile din oţel".

Faţă de toate aceste specificaţii tehnice, faptul că produsele importate de societate reprezintă piese metalice în formă cilindrică, goale în interior care urmează să formeze - ulterior unor procese tehnologice de tipul fosfatării, aditivării, injectării de cauciuc - piese şi componente de sisteme antivibraţie pentru autoturisme.

Astfel, din descrierea Notelor explicative la Sistemul Armonizat şi la Nomenclatura Combinată aferente poziţiei 73.07, aşa cum reiese din descrierea fluxului tehnologic, din proprietăţile fizice şi dimensionale ale produselor importate, ori din destinaţia acestora, niciunul dintre aceste produse nu urmează a fi racordat sau îmbinat sau folosit ca accesorii de ţevărie, cum în mod greşit a constatat Instanţa de fond.

De altfel, şi prin Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cauza C - 450/12 (HARK GmbH& Co. KG Kaminun Kachelofenbau împotriva Hauptzollamt Duisburg) se interpretează în acest sens, precizându-se că "Poziţia 73.07 din Nomenclatura Combinată desemnează accesoriile de ţevărie (de exemplu, racorduri, coturi, manşoane) din fontă, din fier sau din oţel". Potrivit Notei explicative aferente acestei poziţii 73.07 din Sistemul Armonizat, aceasta cuprinde un ansamblu de articole "din fontă, din fier, sau din oţel" destinate în principal pentru racordarea sau pentru îmbinarea între ele a două ţevi sau elemente tubulare sau a unei ţevi cu un alt dispozitiv sau la obturarea anumitor

În concluzie, instanţa de fond, în aprecierea normelor legale aplicabile clasificării tarifare, nu a respectat regulile de clasificare tarifară prin aplicarea RGI 1 şi a dat o greşită interpretare Notelor explicative la Sistemul Armonizat şi la Nomenclatura Combinată, făcând abstracţie de caracteristicile fizice şi dimensionale ale produselor importate, de descrierea fluxului tehnologic, ori de destinaţia acestora, constatând în mod greşit că acestea se încadrează la Poziţia tarifară 73.07.

În consecinţă solicită casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, întrucât cauza a fost soluţionată fără a cerceta fondul problemei şi fără a analiza situaţia de fapt şi de drept în mod corect prin raportare la un probatoriu corespunzător, excluzând concluziile Raportului de expertiză precum şi valoarea juridica a Deciziilor ITO emise de Autorităţile Vamale Germane, realizează o aparentă cercetare a fondului problemei deduse judecăţii, fiind imposibilă aplicarea efectivă a dreptului la un dublu grad de jurisdicţie, dreptul la un proces echitabil fiind încălcat. Totodată, casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare se impune, deoarece Instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la clasificarea reperelor 1206902, 1206903, 1302902, 1303002, 1400102, 3901203 la Poziţia tarifară 7326.90.98.90, 2.7 % taxe vamale, situaţie ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

Faţă de motivul de recurs prevăzut de art. 488, alin. (1), pct. 6 C. proc. civ., în detalierea căruia s-a arătat că sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ceea ce ar echivala cu o nemotivare a hotărârii, respectiv că instanţa de fond a ignorat raportul de expertiza judiciară elaborat in specialitatea metalurgie, atunci când aceasta retine faptul ca "apreciază raportul de expertiza ca irelevant în dezlegarea cauzei, arată că este nefondat.

Instanţa de fond a arătat faptul că "in lucrarea efectuata, expertul nu face altceva decât sa descrie destinaţia si utilizarea produsului final - bucşa, obţinută in urma desfăşurării procesului tehnologic desfăşurat in fabrica reclamantei, dar operaţiunile desfăşurate ulterior asupra produselor importate nu au relevanţă in stabilirea încadrării, aspect confirmat de disp. art. 20, art. 201 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 privind Codul Vamal Comunitar. Astfel, incadrarea tarifara se realizează la momentul naşterii datoriei vamale, fiind momentul acceptării declaraţiei vamale de import, iar orice prelucrare ulterioara a mărfii importate, nu are relevanta in stabilirea clasificării tarifare, concluziile expertului metalurg fiind fara susţinere legala in privinţa incadrarii tarifare."

Deşi experţii au procedat la o reîncadrare tarifară, expertul tehnic in metalurgie nu a făcut propriile determinări in ceea ce priveşte fiecare reper analizat (analiza macroscopica si microscopica pentru determinarea modului de obţinere, încercarea la duritate, analiza chimica, determinarea procentului de carbon echivalent VEC) ci a prezentat caracteristicile tehnice ale pieselor cu reperele indicate in acţiune conform documentaţiei tehnice ce a însoţit aceste piese si a arătat ce reprezintă fiecare dintre acestea, neaducând astfel niciun argument în contra rezultatelor cuprinse in certificatele de analiza emise de Laboratorul vamal central, laborator care a procedat la analizarea pieselor pe baza probelor prelevate si nu doar la o descriere fîzico-chimica bazata pe documentele însoţitoare.

Mai mult decât atât, instanţa retine ca, din cuprinsul raportului de expertiza, nu se face dovada ca mărfurile au caracteristici diferite fata de cele menţionate in certificatele de analiză emise de Laboratorul vamal central si care au stat la baza deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 1779/26.02.2015.

In considerentele sentinţei atacate, instanţa de fond precizează faptul că clasificarea mărfurilor se face conform regulilor generale pentru Interpretarea Nomenclaturii Combinate prevăzute de Regulamentele nr. 1006/2011, nr. 927//2012 si nr. 1001/2013 si nr. 1101/2014 care modifica Regulamentul CEE nr. 2658/87 privind Nomenclatura tarifara si statistica si Tariful Vamal comun, care prevăd că, încadrarea mărfurilor este legal determinată atunci când este in conformitate cu textul poziţiilor si notelor de secţiuni si de capitole, ori expertul menţionează doar denumirea comerciala a materialelor reperelor fara sa indice standardul internaţional in conformitate cu care s-a obţinut materialul reperelor.

Astfel, cum determinarea conţinutului de carbon VEC duce la stabilirea incadrarii tarifare pentru reperele încadrate la poziţiile tarifare 7304 31 80 si 7304 31 20, se observa ca expertul metalurg nu a făcut o altă determinare, conţinutul de carbon fiind determinat doar in certificatele de analiza emise de Laboratorul Vamal central, astfel că nu exista justificare pentru o alta încadrare.

De asemenea, in mod judicios, instanţa de fond retine că "in mod legal organele vamale au calculat in sarcina societăţii, ca urmare a reîncadrării mărfurilor in cauza la codul tarifar 7307998098, drepturile de import, in vigoare la data efectuării operaţiunilor de import, astfel: taxe vamale de 3,7%, potrivit Regulamentelor (UE) nr. 1006/2011, nr. 927/2012 si nr. 1001/2013 ale Comisiei, de modificare a Anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului, privind Nomenclatura tarifara si statistica si Tariful Vamal Comun, in cuantum de 116.083 RON; taxe antidumping de 58,6 %, potrivit art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 803/2009 potrivit căruia se instituie taxe antidumping definitive asupra importurilor de accesorii de ţevărie, din fier sau otel, având diametrul exterior de maximum 609,6 mm, de tipul celor utilizate pentru sudarea cap la cap sau in alte scopuri, originare din Republica Populara Chineza si din Thailanda, încadrate in prezent in codurile NC 7307999098 in cuantum de 2.237.104 Iei.

Mai mult decât atât, instanţa de fond in mod judicios, arată ca raportat la dispoziţiile art. 119 alin. (1) si art. 120 alin. (1) si 2 din Codul de pr. fiscală coroborate cu art. 223 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, declarantul care a dat la depunerea declaraţiei vamale informaţii nereale sau incomplete, este obligat nu doar la plata diferenţei neîncasate de organul vamal ci si la majorări de întârziere aferente, calculate retroactiv de la data când ar fi fost scadenta intreaga datorie, daca ea ar fi fost corect stabilita.

In cuprinsul cererii de chemare in judecata, o prima critică adusă de reclamantă este aceea ca "Organul vamal a efectuat controlul vamal ulterior in mod nelegal, in alte condiţii decât cele prevăzute de art. 78 alin. (3) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, ceea ce reprezintă un alt motiv de nelegali ta te a deciziei emise in urma acestuia."

Fata de aceste susţineri, arată că sunt aplicabile prevederile art. 78 din Regulamentul CEE 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar. Echipa de control ulterior a extins regularizarea situaţiei si la operaţiunile anterioare având ca obiect importul de mărfuri identice. Din restul de 111 operaţiuni (atât anterioare cat si ulterioare celei expertizate), au fost selectate pentru regularizare doar acele repere care aveau codificare identică cu reperele supuse prelevării de probe, fiind identice in ceea ce priveşte caracteristicile fizico-chimice, respectiv caracteristicile dimensionale, compoziţie chimica, tehnologie de obţinere, etc.

Referitor la această extindere a rezultatelor la mărfurile identice cuprinse în declaraţiile vamale anterioare, după acordarea liberului de vama, exista Hotărârea Curţii Europene de Justiţie (Camera a treia) din 27 februarie 2014, in speţa cauza C-571/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulata in temeiul art. 267 TFUE de Augstakas tiesas Senats (Letonia), prin decizia din 21 noiembrie 2012, primita de Curte la 6 decembrie 2012, in procedura Greencarrier Freight Services Latvia SIA împotriva Valsts ienemumu dienests.

De asemenea art. 100 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României reglementează controlul ulterior al şi permite autorităţii vamale, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală.

O alta critica adusa de către recurenta, consta in faptul ca, ambele decizii sunt nelegale întrucât "încadrarea tarifara făcuta de organul vamal pentru reperele 1303002, 1303001, 1400102, 1302902, 4482601, 1501901, 1206902, 1206903, 3901203 este eronată, motiv pentru care diferenţa de drepturi vamale si alte taxe impuse subscrisei urmare a acestei încadrări, este nelegală". Raportat la aceste susţineri ale recurentei, arată următoarele:

Potrivit art. 17 alin. (1) si (2) din Ordinul ANAF nr. 9250/2006 pentru aprobarea Normelor privind funcţionarea Laboratorului Vamal Central si modalitatea de efectuare a analizelor, cu modificările ulterioare, pe baza informaţiilor din certificatul de analiză, biroul vamal ia deciziile privind măsurile tarifare, netarifare si/sau fiscale pentru partida de marfă din care s-au prelevat probele, iar in luarea deciziilor rezultatele cuprinse in certificatul de analiza emis de Laborator prevalează in fata informaţiilor sau datelor cuprinse in documentele de analiza emise de alte laboratoare, precum si in alte documente care conţin informaţii privind caracteristicile fizico-chimice ale mărfii atunci când acestea sunt contradictorii.

Din aceste texte procedurale rezulta fara echivoc ca, organul vamal a fost obligat sa procedeze la regularizarea situaţiei prin reîncadrarea mărfurilor importate in conformitate cu încadrările stabilite in Certificatele de analiza emise de Direcţia Reglementari Vamale. Astfel că rezultatele cuprinse in certificatul de analiza emis de Laboratorul vamal central prevalează in fata opiniilor formulate de firma britanica D. si de expertul tehnic judiciar E., opinii pe care se bazează reclamantul in interpretarea Notelor explicative la Sistemul Armonizat, la punctul I, pag. 3-6 ale acţiunii in contencios. Tot la punctul I al motivelor, reclamantul arata ca aceleaşi produse sunt încadrate in Spania la poziţia tarifara 73269098, având un coeficient de taxa vamala de 2,7 %. Cu toata "buna credinţa" a reclamantului, in România, la Biroul Vamal de Interior Sibiu acesta a declarat produsele la încadrarea tarifara 7306301990, fiind exceptate (coeficient de taxa vamala 0%) de taxa vamală in baza Tarifului Vamal Comun.

Mai mult decât atât, contestatorul arată ca a solicitat si a primit de la autoritatea vamală germană informaţii tarifare obligatorii, asa numitele certificate ITO pentru cele 9 repere în speţa. Potrivit acestora reperele se încadrează la poziţia 73269098 si "obligă din punct de vedere juridic toate autorităţile vamale din UE" faţă de titular pentru o perioada de maximum sase ani, ca la momentul importului sa accepte codul tarifar indicat in ITO aferent produsului respectiv".

În acest sens precizează că Decizia de regularizare a situaţiei nr. 1779 a fost emisă la data de 26.02.2015, iar certificatele ITO emise de autoritatea vamala germana in iulie 2015, deşi sunt obligatorii pe tot teritoriul Comunităţii, nu produc efecte juridice decât de la data emiterii lor.

De asemenea, informaţiile tarifare obliga autorităţile vamale din Comunitate doar fata de titularul acestora or, titularul este C., SL din Germania iar importul este efectuat in Spania de către o alta firma, anume A. inregistrata im Spania.

Potrivit art. 12 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar prevede: "(1) Autorităţile vamale emit, la cerere scrisa si acţionând in conformitate cu normele stabilite conform procedurii comitetului informaţii tarifare si obligatorii. (2) Informaţiile tarifare obligatorii obliga autorităţile vamale, fata de titularul informaţiilor, doar in privinţa clasificării tarifare a mărfurilor. Informaţiile tarifare obligatorii obliga autorităţile vamale doar pentru mărfuri pentru care au fost efectuate îndeplinite formalităţile vamale după data la care ei au furnizat informaţiile. Singurul organ abilitat sa emită certificate ITO, in România, pentru reclamantul persoana juridica romana, este Direcţia Generala a Vămilor din Bucureşti. Prin urmare certificatele ITO invocate nu au relevanta in economia acţiunii de faţă.

In al doilea rând, reclamanta susţine faptul ca "Organul vamal a emis Decizia de regularizare a situaţiei cu încălcarea dispoziţiilor art. 17, alin. (1) din Ordinul ANAF 615/2012". Faţă de considerentele reclamantei, referitor la conţinutul certificatelor de analiza arată faptul că formularistica utilizata de către emitentul Certificatelor de analiza, este cea prevăzuta in Anexa nr. 5 la OANAF 9250/2006 pentru aprobarea Normelor privind funcţionarea Laboratorului Vamal Central si modalitatea de efectuare a analizelor, modificat cu OANAF 615/2012.

Astfel, asa cum rezultă si din cuprinsul textului legal menţionat, declarantul vamal are dreptul sa conteste "rezultatele analizei" si nu "Clasificarea tarifara propusa", rubrica care lipseşte de pe exemplarul nr. 2, care este destinat exclusiv declarantului.

De asemenea, faţă de susţinerea reclamantei în sensul că "Biroul Vamal de Interior Sibiu a calculat si impus in mod nelegal prin Decizia nr. 1779/26.02.2015, accesorii (dobânzi si penalităţi de intarziere) pentru perioada anterioara emiterii deciziei, respectiv 15.03.2012-20.02.2015", arată că accesoriile s-au calculat potrivit art. 119, 120 si 120A1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, începand cu ziua imediat următoare scadentei de plata si pana la data încheierii Procesului Verbal de Control nr. 1573/20.02.2015, data la care a fost si comunicat declarantului prin semnarea de primire. Datoria vamală luând naştere la momentul punerii în liberă circulaţie a mărfurilor, prin neplata acesteia în cuantumul legal datorat, bugetul general consolidat a fost prejudiciat, devenind incidente prevederile art. 119, art. 120 şi art. 120 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, este evident ca echipa de control a procedat la calculul accesoriilor respectând prevederile legale, in sensul că a finalizat controlul in termenul prevăzut de procedură.

Referitor la concluziile Raportului de Expertiza Judiciara, efectuat in cauza, de către expert tehnic metalurgie B. si expert consultant fiscal F., in temeiul art. 337 C. proc. civ., instituţia a formulat obiecţiuni prin care a învederat instanţei de judecata următoarele: Raportat la Obiectivul nr. 1 Obiectivul nr. 1.1. Expertul numeşte cele 9 repere importate ca fiind "inserţii metalice" când in fapt, denumirea comercială declarată de către A. S.R.L. este de "ţevi din otel cu grosimea peretelui de(...)". Faptul ca ele devin inserţii in cadrul bucşelor ce vor fi obţinute ulterior importului nu are relevanta in stabilirea încadrării tarifare. De asemenea, tabelul prezentat de expert in care este descrisa utilizarea produsului final (bucşa) obţinută in urma aplicării tehnologiei de obţinere in fabrica reclamantei, nu are absolut nici o relevanta in stabilirea încadrării tarifare. Potrivit art. 20 coroborat cu art. 201 din Regulamentul CEE 2913/92 privind Codul vamal Comunitar, încadrarea tarifară este efectuata la momentul naşterii datoriei vamale, respectiv la momentul acceptării declaraţiei vamale de import, orice utilizare sau prelucrare ulterioara a mărfii importate, nefiind relevantă in stabilirea clasificării tarifare. In acest sens, alegaţiile expertului metalurg privind concursul tehnologiei aplicate in fabrica reclamantei si a utilizării ulterioare a produselor obţinute, in stabilirea Încadrării tarifare nu au nici o susţinere legală.

La toate cele 9 repere expertul metalurg indică doar caracteristicile dimensionale si procesul tehnologic la care vor fi supuse ţevile, ulterior importului, acest proces neavând relevanţă in stabilirea clasificării tarifare, întrucât are loc după import. Obiectivul nr. 1.2 la fel ca si la obiectivul 1.1 expertul prezintă un tabel in care arată utilizarea ulterioară a reperelor importate, ca si baza pentru stabilirea încadrării tarifare. Nu are relevanţă faptul că reperele prezentate vămii germane sunt sau nu identice cu reperele expertizate de Laboratorul Vamal Central, întrucât Certificatele ITO emise in Germania nu sunt opozabile mărfii importate întrucât informaţiile tarifare obligatorii obliga autorităţile vamale fata de titularul informaţiilor, care este C., potrivit art. 12 alin. (2), din Regulamentul CEE nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar.

In schimb A. S.R.L., este persoana juridică romana iar solicitarea unei Informaţii tarifare obligatorii (ITO), conform legii, trebuia adresată autorităţilor vamale competente din statul membru în care este stabilit solicitantul, adică Direcţiei Generale a Vămilor - Bucureşti, întrucât ITO urma sa fie utilizată in România, prin invocarea acestuia doar de către titular, conform art. 10 alin. (1) din Regulamentul CE 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a reglementării (CEE) nr. 2913/92 a Consiliului.

Obiectivul 2.1. Obiectivul prevede ca experţii sa verifice încadrarea tarifara a reperelor stabilite de organele vamale, " prin analiza comparativă a actelor normative indicate depărată si a celor indicate de reclamantă".

Expertul a indicat doar Normele explicative la Sistemul Armonizat de denumire si codificare a mărfurilor aferente poziţiilor 7304, 7328, 7307, arătând că reperele nu pot fi încadrate la aceste poziţii. Referitor la poziţia tarifară 7307 -Accesorii de ţevărie-"(...) destinate in principal pentru racordarea sau îmbinarea, intre ele, a două ţevi sau elemente tubulare sau a unei ţevi cu un alt dispozitiv", expertul consideră că descrierea nu caracterizează reperele in cauza, nesocotind faptul ca "in principal" nu semnifica " exclusiv". În încadrarea pe care o realizează, expertul se refera doar la primele patru cifre ale poziţiei tarifare, anume cele reprezentând capitolul, aparţinând Sistemului Armonizat de denumire si codificare a mărfurilor. Expertul nu face in schimb referire la textul Notelor Explicative al Nomenclaturii Combinate, aferenta subpoziţiilor tarifare pe care le exclude si nici a subpozitiei tarifare pe care o propune. Astfel, fiecare poziţie tarifară conţine subpoziţii tarifare de diferite niveluri de subordonare, identificate printr-un cod numeric de maximum opt cifre în cazul Nomenclaturii combinate şi, respectiv, de maximum 10 cifre în cazul Nomenclaturii TARIC. Nivelurile de subordonare sunt indicate prin liniuţe de subordonare amplasate înaintea textului ce indică denumirea mărfii. Subpozitiile aflate pe acelaşi nivel de subordonare au acelaşi număr de liniuţe de subordonare amplasate înaintea textului ce indică denumirea mărfii. Astfel că, la poziţia pe care o propune -73269098- fiind compusa doar din 8 cifre (adică la nivel de Nomenclatura Combinata) nu permite stabilirea nivelului de taxe. Este obligatorie stabilirea la nivel de 10 cifre (adică la nivel de cod din Tariful Vamal Integrat) doar aici figurând taxa aplicabilă.

De asemenea, nu face referire la nici una din cele 6 reguli generale de interpretare a Nomenclaturii Combinate, în baza cărora se efectuează încadrarea legală a mărfii. În aceste condiţii determinarea încadrării tarifare a mostrelor, de către expert, nu este justificata pe de o parte, iar pe de alta parte, încadrarea doar la nivel de 8 cifre face imposibila stabilirea nivelului de taxe. Referitor la verificarea modului de calcul a obligaţiilor fiscale ce fac obiectul actelor contestate, expertul a efectuat calculul la un singur import, MRN 14ROBV7900I0006461 din 12.02.2014, aferent paginii nr. 80 din DRS1779/26.02.2015, anume importul din care au fost prelevate probele.

BVI prin DRS nr. 1779/26.02.2015, a regularizat pe langa operaţiunea vamala din care s-au prelevat probele, prin extindere, un număr de inca 110 operaţiuni vamale de import având ca obiect mărfuri identice (aceleaşi 9 repere) cuprinse in declaraţiile vamale anterioare, după acordarea liberului de vama, in baza Hotărârii Curţii Europene de Justiţie (Camera a treia) din 27 februarie 2014, in speţa cauza C-571/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Augstăkăs tiesas Senăts (Letonia), prin decizia din 21 noiembrie 2012, primită de Curte la 6 decembrie 2012, în procedura Greencarrier Freight Services Latvia SIA împotriva Valsts ienemumu dienests.

In aceasta cauză se soluţionează o speţă identica cu cea de fata prin prisma extinderii controlului la alte operaţiuni ale firmei supuse controlului ulterior, ca urmare a prelevărilor de probe, pentru mărfuri identice.

Reclamanta ar fi trebuit sa ceara certificat ITO de la autoritatea vamală romană, înainte de efectuarea importurilor, astfel încât să elimine neîncrederea pe care o manifesta in prezent fata de aceasta autoritate, in condiţiile in care in Spania declara reperele la un cod tarifar, iar in România la un cod tarifar diferit. Referitor la pag. 27 din Raport, expertul susţine ca autoritatea vamală din România a folosit analiza de carbon echivalent fără sa solicite, in vederea efectuării studiului, alte informaţii in afara de mostra in sine. Alegaţia nu este adevărata, întrucât in toate Certificatele de analiza, se arata ca au fost furnizate informaţiile furnizate de agentul economic. In ceea ce priveşte concentraţia de carbon echivalent VEC, arată că actul contestat (DRS 1779/26.02.2015) nu are ca obiect al regularizării repere încadrate la poziţia 73.04. Acestea au fost regularizate ulterior prin DRS nr. 5730/30.06.2015.

In ceea ce priveşte diferenţele de TVA aferente mărfurilor importate sunt incidente prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 139 alin. (1). Importul de bunuri este o operaţiune supusă taxei pe valoarea adăugată, aceasta fiind exigibilă la data la care bunurile sunt supuse taxelor vamale, respectiv taxelor antidumping. Având în vedere prevederile legale mai sus enunţate precum şi faptul că taxele vamale şi taxele antidumping se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, în mod legal organele vamale, au calculat în sarcina societăţii aferent drepturilor de import, taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1.491.528 RON pentru mărfurilor importate.

Referitor la suma de 2.468.813 RON, din care suma de 1.372.888 RON reprezintă dobânzi de întârziere, iar suma de 1.095.925 RON reprezintă penalităţi de întârziere, stabilită prin decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 5730/30.06.2015 emisă în baza Procesului-verbal de control nr. x/30.06.2015, aceasta reprezintă măsură accesorie în raport cu debitul.

Astfel, având în vedere că în sarcina contestatoarei a fost reţinut ca datorat debitul în sumă de 7.706.218 RON, reprezentând taxe vamale în sumă de 18.357 RON, taxe antidumping în sumă de 6.196.333 RON şi TVA în sumă de 1.491.528 RON, aceasta datorează şi dobânzile/penalităţile de întârziere aferente acestora în sumă totală de 2.468.813 RON, conform principiului de drept accessorium sequitur principale.

Fata de argumentele de fapt si de drept invocate solicită instanţei de recurs respingerea recursului declarat de reclamantă ca netemeinic.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de CasaţieşiJustiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelorjudecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia completului de judecată din data de 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 18 septembrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost amânată la data de 25 martie 2020.

La termenul din 25 martie 2020 cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluţia din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecăţii la data de 1 iulie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când s-a respins cererea de sesizare CJUE formulate de reclamantă în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare, acordându-se termen pe fondul recursului la data de 2 decembrie 2020.

6. Soluţiaşi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Aspecte de fapt şi de drept relevante:

Obiectul acţiunii în contencios administrativ deduse judecăţii îl constituie anularea deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 1779/26.02.2015 emisă în baza Procesului-verbal de control nr. x/20.02.2015, încheiate de Biroul vamal de interior Sibiu, prin care s-au stabilit în sarcina societăţii reclamante obligaţii suplimentare de plată în sumă totală de 3.989.930 RON, reprezentând taxe vamale în sumă de 116.083 RON, taxe antidumping în sumă de 2.237.104 RON, TVA în sumă de 564.762 RON, dobânzi/penalităţi de întârziere în sumă de 1.071.981 RON.

Potrivit declaraţiei vamale MRN nr. x/12.02.2014, S.C. A. S.R.L a importat mărfuri provenite din China, iar în declaraţie produsele au fost menţionate ca fiind ţevi din otel cu diametrul exterior de 18-23,5 mm cu grosimea peretelui mai mare de 2 mm. Reclamanta a încadrat produsele din punct de vedere vamal la codul tarifar 7306301990, taxe vamale 0%, şi inserţii metalice diverse modele - cod tarifar 7326909890- taxe vamale 2,7%.

În cauză au fost întocmite certificatele de analiză nr. x/2014 de către Laboratorul vamal central şi potrivit precizărilor din adresa D.G.V. nr. x/17.12.2014, organele vamale au stabilit, în cazul a 9 repere încadrarea tarifară la nivel de 10 cifre, respectiv codul 7307998098, pentru care se aplică taxe vamale de 3,7% şi taxe antidumping de 58,6%, în cazul unui reper încadrarea tarifară la nivel de 10 cifre, respectiv codul 7326909890, pentru care se aplica taxe vamale de 2,7%, iar în cazul celorlalte repere încadrarea tarifară la codurile 73043120 şi 73043180 pentru care se aplica taxe vamale de 0%.

Prin decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 1779/26.02.2015, emisă în baza Procesului-verbal de control nr. x/20.02.2015, au fost stabilite obligaţii suplimentare în sumă totală de 3.989.930 RON, reprezentând taxe vamale în sumă de 116.083 RON, taxe antidumping în sumă de 2.237.104 RON, TVA în sumă de 564.762 RON şi dobânzi/penalităţi de întârziere în sumă de 1.071.981 RON.

Societatea contestă actele de impunere în cauză, întrucât reperele pe care organele vamale le-au încadrat, conform Certificatelor de analiză nr. 48, 49, 53, 55, 57, 60, 66, 67 şi 68/2014, la codul 7307998098 - Accesorii de ţevărie -racorduri, coturi, manşoane, de exemplu din fontă, din fier sau din oţel, cu taxe vamale de 3,7% şi taxe antidumping de 58,6%, nu corespund acestei categorii de mărfuri, nefiind piese finite destinate instalaţiilor de încălzire, fiind inserţii metalice separate, cu dimensiuni unice şi cu destinaţie precisă, din care, combinate cu alte elemente, rezultă piese auto folosite exclusiv pentru un anumit tip de autoturism.

Analizând materialul probator administrat, prima instanţă a apreciat raportul de expertiza ca irelevant în dezlegarea cauzei, datele oferite neavând o fundamentare obiectivă raportat la înscrisurile probatorii existente la dosar, în condiţiile în care expertul a apreciat cele 9 repere importate ca fiind inserţii metalice, iar denumirea comercială declarată de către A. S.R.L. este de ţevi din otel. Împrejurarea că aceste ţevi devin inserţii in cadrul bucşelor ce vor fi obţinute ulterior importului nu are relevanta in stabilirea încadrării tarifare, deoarece interesează calificarea mărfii din momentul importului.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul nu face altceva decât sa descrie destinaţia si utilizarea produsului final - bucşa, obtinută in urma desfăşurării procesului tehnologic desfăşurat in fabrica reclamantei, dar operaţiunile desfăşurate ulterior asupra produselor importate nu au relevanţă in stabilirea încadrării tarifare, aspect confirmat de dispoziţiile art. 20, art. 21 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 privind Codul vamal Comunitar, potrivit cărora încadrarea tarifara se realizează la momentul naşterii datoriei vamale, fiind momentul acceptării declaraţiei vamale de import, iar orice prelucrare ulterioara a mărfii importate, nu are relevanţă in stabilirea clasificării tarifare, concluziile expertului metalurg fiind fără susţinere legală în privinţa încadrării tarifare.

Cu referire la încadrarea tarifara a reperelor, prin analiza comparativă a actelor normative menţionate de organele vamale si a celor indicate de reclamanta, expertul a indicat doar Normele explicative la Sistemul Armonizat de denumire si codificare a mărfurilor aferente poziţiilor 7304, 7328, 7307, arătând ca reperele nu pot fi încadrate la aceste poziţii şi nu face referire la textul Notelor Explicative al Nomenclaturii Combinate, aferenta subpoziţiilor tarifare pe care le exclude si nici a subpoziţiei tarifare pe care o propune. Astfel, referitor la poziţia tarifara 7307 -Accesorii de ţevărie destinate in principal pentru racordarea sau îmbinarea a doua ţevi sau elemente tubulare sau a unei ţevi cu un alt dispozitiv, expertul consideră ca descrierea nu caracterizează reperele in cauza, iar în lucrarea efectuată se referă doar la primele patru cifre ale poziţiei tarifare, anume cele reprezentând capitolul, aparţinând Sistemului Armonizat de denumire si codificare a mărfurilor, cu toate că fiecare poziţie tarifară conţine subpoziţii tarifare de diferite niveluri de subordonare, identificate printr-un cod numeric de maximum opt cifre în cazul Nomenclaturii combinate şi de maximum 10 cifre în cazul Nomenclaturii TARIC. Nivelurile de subordonare sunt indicate prin liniuţe de subordonare amplasate înaintea textului ce indică denumirea mărfii, iar subpoziţiile aflate pe acelaşi nivel de subordonare au acelaşi număr de liniuţe de subordonare amplasate înaintea textului ce indică denumirea mărfii. Astfel, identificarea pe care o propune expertul -73269098- este formata doar din 8 cifre la nivel de Nomenclatura Combinata şi nu permite stabilirea nivelului de taxe, fiind obligatorie stabilirea la nivel de 10 cifre, la nivel de cod din Tariful Vamal Integrat, pentru identificarea taxei vamale aplicabile, nefacând referire la nici una din cele 6 reguli generale de interpretare a Nomenclaturii Combinate, in baza cărora se efectuează încadrarea legală a mărfii.

Cu privire la susţinerea expertului (pag .27 din Raport), în sensul că autoritatea vamala din Romania a folosit analiza de carbon echivalent fără sa solicite, in vederea efectuării studiului, alte informaţii in afara de mostra in sine, prima instanţă a constatat că prin Certificatele de analiza, s-a arătat că au fost folosite şi informaţiile furnizate de agentul economic. In ceea ce priveşte concentraţia de carbon echivalent VEC, actul contestat (DRS 1779/26.02.2015) nu are ca obiect al regularizării repere încadrate la poziţia 73.04, acestea fiind regularizate ulterior prin DRS nr. 5730/30.06.2015.

Prima instanţă apreciat că reclamanta A. S.R.L., fiind persoana juridică română, solicitarea unei Informaţii tarifare obligatorii (ITO), conform legii, trebuie adresata autorităţilor vamale din statul membru în care este stabilit solicitantul, adică Direcţiei Generale a Vămilor - Bucureşti, ITO urmând sa fie utilizat in Romania de către titular, conform art. 10 alin. (1) din Regulamentul CE 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a reglementării (CEE) nr. 2913/92 a Consiliului.

Concluziile raportului de expertiza sunt contrazise de rapoartele de analiza efectuate in cauza de Laboratorul Vamal Central, Laboratorul vamal central a emis 22 certificate de analiză, cu nr. 48 - 69/2014, prin care a stabilit încadrările tarifare, astfel: - codul x Accesorii de ţevărie- racorduri, coturi, mansoane din fontă, din fier sau din oţel, în cazul reperelor 1303002, 1303001, 1400102, 1302902, 4482601, 1501901, 1206902, 1206903, 3901203.

Mărfurile încadrate la codul tarifar 73079980, constând în accesorii de ţevărie originare din China, intră sub incidenţa prevederilor Regulamentului (CE) nr. 803/2009 al Consiliului, de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite accesorii de ţevărie, din fier sau oţel, originare din Republica Populară Chineză şi din Thailanda, precum şi asupra celor expediate din Taiwan, indiferent dacă sunt sau nu declarate ca fiind originare din Taiwan şi de abrogare a scutirii acordate societăţilor comerciale G.. şi H., astfel că pentru a determina cu exactitate nivelul drepturilor de import datorate, organele vamale au solicitat Direcţiei Generale a Vămilor stabilirea încadrărilor tarifare la nivel de 10 cifre.

Pentru aplicarea reglementărilor vamale şi pentru încadrarea mărfurilor în Tariful vamal integrat organele vamale pot utiliza informaţiile cuprinse în certificatul de analiză emis de Laboratorul vamal central cu privire la partida de marfă din care s-au prelevat probe. Totodată, rezultatele cuprinse în certificatul de analiză emis de Laboratorul vamal central prevalează în faţa informaţiilor sau datelor cuprinse în documentele de analiză emise de alte laboratoare, precum şi în alte documente care conţin informaţii privind caracteristicile fizico-chimice ale mărfurilor atunci când acestea sunt contradictorii.

Conform prevederilor Regulamentelor (UE) nr. 1006/2011, nr. 927/2012 si nr. 1001/2013 ale Comisiei, de modificare a Anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului, privind Nomenclatura tarifară şi Tariful vamal comun, poziţia tarifară 7306 cuprinde:7306 Alte tuburi, ţevi şi profite tubulare, din fier sau din oţel; 7306 30 - Altele, sudate, cu secţiunea circulară, din fier sau din oţeluri nealiate, 7306 30 19 - De peste 2 mm, 730630 19 90 - Altele.

Potrivit prevederilor Regulamentelor (UE) nr. 1006/2011, nr. 927/20T2 şi nr. 1001/2013 ale Comisiei, de modificare a Anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului, privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun, poziţia tarifară 7307 cuprinde:7307 Accesorii de ţevărie din fontă, din fier sau din otel; 730799 - Altele; 7307 99 80 - Altele 7307 99 80 98.

Potrivit Notelor explicative la sistemul armonizat aferente poziţiei 7306 - alte tuburi, ţevi şi profite tubulare (de exemplu sudate, nituite, fălţuite sau cu margini simplu apropiate), din fier sau din oţel din Nomenclatura combinată poziţia cuprinde, în particular, tuburile pentru conducte de petrol sau conducte de gaz, tuburile de cuvelaj şi de producţie de tipul celor utilizate pentru extracţia petrolului sau a gazelor, tuburile pentru cazane, supraîncălzitoare, schimbătoare de căldură, condensatoare, încălzitoare de apă pentru centrale electrice, tuburile galvanizate sau negre, numite tuburi de gaz, pentru abur de presiune înaltă sau medie sau pentru distribuirea apei în imobile, ca şi tuburile pentru reţelele de distribuţie urbană a apei şi a gazelor. Aceste tuburi sunt utilizate şi pentru fabricarea părţilor de automobile şi de utilaje, a cadrelor de bicicletă, a cărucioarelor pentru copii sau la confecţionarea schelelor, a structurilor tubulare şi la construcţia de clădiri.

Sunt excluse din această poziţie Accesoriile de ţevărie din fier sau din oţel,poziţia 73.07. Totodată, potrivit Notelor explicative la Nomenclatura Combinată aferente poziţiei 7306 se precizează că notele explicative la poziţia 7304 se aplică mutatis mutandis, iar potrivit Notelor explicative la Nomenclatura Combinată aferente poziţiei 7304, articolele a căror lungime nu depăşeşte dublul celei mai mari dimensiuni a secţiunii transversale nu pot fi considerate ca tuburi şi ţevi şi nu pot fi clasificate la această poziţie, fiind considerate, după caz, fie ca accesorii de ţevărie, poziţia 73.07, fie ca şaibe, poziţia 73.18.

Urmare prelevării de probe de către organele vamale din cele 22 de repere ce au făcut obiectul declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie cu MRN nr. x/12.02.2014 transmise Laboratorului vamal central cu Procesul-verbal de prelevare nr. x/13.02.2014 în vederea stabilirii încadrării tarifare au fost emise certificatele de analiză nr. 48, 49, 53, 55, 57, 60, 66, 67 si 68/2014.

Potrivit certificatelor de analiză menţionate mărfurile în cauză sunt piese metalice de formă cilindrică, goale în interior, cu secţiune circulară constantă, diametrul exterior cuprins între 20 şi 40mm, lungimea între 24 şi 41 mm, grosimea peretelui între 1 şi 3,8mm, Compoziţia chimică fiind oţel. În privinţa modului de obţinere se menţionează ca în prima fază dintr-o bară solidă prin întindere se obţine un tub gros, procesul se realizează prin deformare la cald rezultând un tub cu toleranţe foarte mari, iar în a doua faza, produsul rezultat se trage la rece cu un utilaj mai precis până se ajunge la toleranţe de sub ±0,1 mm, rezultând un tub de precizie cu caracteristici îmbunătăţite.

Clasificarea tarifară propusă: 73079980 - prin aplicarea Regulilor generale 1 şi 6 de interpretare a Nomenclaturii Combinate şi în conformitate cu textul oficial al Notelor explicative la Nomenclatura Combinată de la poziţia 7304 din care rezultă că articolele a căror lungime nu depăşeşte dublul celei mai mari dimensiuni a secţiunii transversale nu pot fi considerate ca tuburi şi ţevi şi deci nu pot fi clasificate la această poziţie, fiind considerate fie ca accesorii de ţevărie (poziţia 7307) fie ca şaibe (7318).Astfel, luând în considerare caracteristicile mărfurilor analizate, faptul că lungimea pieselor este mai mică decât dublul secţiunii transversale rezultă că mărfurile în cauză sunt excluse din categoria tuburilor, ţevilor şi altor profile tubulare de la poziţia tarifară 7306 fiind considerate accesorii de ţevărie care se încadrează la poziţia 7307. De asemenea potrivit precizărilor din adresa Direcţiei Generale a Vămilor nr. x/STVI/17.12.2014 încadrarea tarifară a mărfurilor din certificatele de analiza nr. 48, 49, 53, 55, 57, 60, 66, 67 si 68/2014 la nivel de 10 cifre este la codul NC 7307998098.

Prin urmare, în mod legal organele vamale au stabilit, în cazul mărfurilor declarate ca fiind ţevi din oţel cu diametrul exterior de 18-23,5 mm cu grosimea peretelui mai mare de 2 mm, respectiv inserţii metalice diverse modele, încadrate în mod eronat de societate la codul tarifar 7306301990 - Alte tuburi, ţevi şi profile tubulare, de exemplu sudate, nituite, fălţuite sau cu margini simplu apropiate, din fier sau din oţel, încadrarea tarifară corectă a mărfurilor este la codul tarifar 7307998098 - Accesorii de ţevărie, din fontă, din fier sau din oţel. Aceste considerente, în fapt si in drept, contrazic argumentul societăţii potrivit căruia reperele importate nu se încadrează la poziţia tarifară 7307, întrucât nu reprezintă accesorii de ţevărie, nefiind piese finite destinate instalaţiilor de încălzire, ci reprezintă inserţii metalice separate, cu dimensiuni unice şi cu destinaţie precisă, din care, combinate cu alte elemente (cauciuc, piese din aluminiu, etc.) în cadrul unui proces tehnologic specific, rezultă piese auto care sunt exclusiv folosite pentru un anumit tip de autoturism, deoarece criteriul în funcţie de care se încadrează reperele nu este cel al destinaţiei ulterioare a produselor rezultate din procesul de fabricaţie ci dimensiunile, lungimea faţă de secţiune a reperelor în starea în care se prezintă la vămuire, care, după cum s-a constatat prin analiza de laborator, corespund accesoriilor de ţevărie şi nu tuburilor, ţevilor şi pofilelor tubulare. Faţă de susţinerea societăţii potrivit căreia în certificate de analiză emise de Laboratorul vamal central nu se face dovada certă că piesele metalice expertizate reprezintă accesorii de ţevărie, racorduri, coturi, manşoane ce pot fi folosite la încălzire sau ţevi destinate transportului de lichide şi nu se face o propunere imperativă de încadrare la codul 73.07, ci doar o propunere cu menţiunea "dacă este cazul" se reţine că, potrivit art. 2 din Ordinul vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 615/2012 invocat anterior, scopul solicitării analizei de laborator în speţa de faţă a fost acela de a se stabili pe baza caracteristicilor fizico-chimice a produselor prelevate încadrarea în Tariful vamal integrat.

In concluzie, împrejurarea ca piesele importate din China devin ulterior inserţii metalice care sunt incluse în componenţa unor bucşi în cadrul unui flux tehnologic, nu prezintă relevanta pentru încadrarea tarifară, operaţiune care este efectuată la momentul naşterii datoriei vamale, respectiv la momentul acceptării declaraţiei vamale de import şi orice utilizare sau prelucrare ulterioară a mărfii importate nu prezintă relevantă în stabilirea clasificării tarifare. În cauză nu prezintă relevanţă faptul că reperele prezentate vămii germane sunt sau nu identice cu reperele expertizate de Laboratorul Vamal Central, întrucât Certificatele ITO emise în Germania nu sunt opozabile mărfii importate întrucât informaţiile tarifare obligatorii obligă autorităţile vamale faţă de titularul informaţiilor, care este C., iar A. S.R.L. fiind persoană juridică română trebuia să solicite Informaţii Tarifare Obligatorii ITO, Direcţiei Generale a Vămilor Bucureşti.

Regulamentul CEE 2913/92 stabileşte ca în momentul nasterii datoriei vamale se realizează codificarea tarifară, iar expertiza efectuata nu prezintă relevanţă pentru dezlegarea cauzei, in condiţiile în care expertul foloseşte doar primele 4 cifre ale poziţiilor tarifare 7304, 7328, 7307 pentru a concluziona că referinţele nu pot fi încadrate în aceste poziţii şi nu face referire la textul Notelor Explicative al Nomenclaturii Combinate. Poziţia pe care o propune 7326.90.98 este compusă doar din 8 cifre şi nu permite stabilirea nivelului de taxe, în condiţiile în care este obligatorie stabilirea la nivel de 10 cifre, adică la nivel de cod din Tariful Vamal Integrat, doar aici figurând taxa aplicabilă, astfel ca fata de imposibilitatea încadrării tarifare realizata de expert, nu pot fi primite nici calculele efectuate de expertul consultant fiscal.

7. Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin recursul formulat recurenta reclamantă solicită casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, întrucât cauza a fost soluţionată fără a analiza situaţia de fapt şi de drept în mod corect prin raportare la un probatoriu corespunzător, excluzând concluziile Raportului de expertiză precum şi valoarea juridica a Deciziilor ITO emise de Autorităţile Vamale Germane, realizând o aparentă cercetare a fondului problemei deduse judecăţii care nu permite aplicarea efectivă a dreptului la un dublu grad de jurisdicţie, dreptul la un proces echitabil fiind încălcat. Totodată, casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare se impune, deoarece Instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la clasificarea reperelor 1206902, 1206903, 1302902, 1303002, 1400102, 3901203 la Poziţia tarifară 7326.90.98.90, 2.7 % taxe vamale, situaţie ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Este de necontestat că faţă de obiectul acţiunii în contencios administrarea probei cu expertiza specialitatea metalurgic şi fiscală este utilă, pertinentă şi mai ales concludentă pentru soluţionarea litigiului, având în vedere că reclasificarea tarifară are în vedere aspecte de ordin tehnic ce pot fi lămurite doar cu ajutorul unor experţi.

Pentru a respinge acţiunea formulată prima instanţă a dispus înlăturarea concluziilor şi constatărilor formulate prin expertiza tehnică de specialitate şi a conchis că organele vamale au stabilit, în cazul mărfurilor declarate ca fiind ţevi din oţel cu diametrul exterior de 18-23,5 mm cu grosimea peretelui mai mare de 2 mm, respectiv inserţii metalice diverse modele, că au fost încadrate în mod eronat de societatea reclamantă la codul tarifar 7306301990 - Alte tuburi, ţevi şi profile tubulare, de exemplu sudate, nituite, fălţuite sau cu margini simplu apropiate, din fier sau din oţel, întrucât încadrarea tarifară corectă a mărfurilor era la codul tarifar 7307998098 - Accesorii de ţevărie, din fontă, din fier sau din oţel.

Argumentele reţinute de prima instanţă pentru a înlătura concluziile expertizei tehnice nu respectă principiile de bază a procesului civil privind dreptul la apărare şi nu corespunde exigenţelor stabilite de art. 425 alin. (1) lit-b C. proc. civ., întrucât omite să analizeze criticile de nelegalitate invocate de reclamantă care au la bază argumente de natură tehnică care erau fundamentate pe expertiza metalurgică efectuată.

Înalta Curte apreciază, în acord cu susţinerile recurentei reclamante că dispoziţiile art. 21 şi 22, Regulamentul CEE nr. 2913/92 privind Codul Vamal nu exclud de plano ca stabilirea încadrării tarifare să se facă având în vedere şi destinaţia bunurilor importate, prin urmare, prima instanţă trebuia să analizeze apărările reclamantei şi din această perspectivă. Astfel, prima instanţă nu a analizat din perspectiva încadrării tarifare relevante susţinerile reclamantei prin care aceasta a afirmat că 9 repere, denumite comercial "inserţii metalice" reprezintă piese din oţel marca x de formă cilindrică, goale în interior, obţinute fără sudare prin procesul denumit "colddraw", produsele fiind utilizate pentru fabricarea de bucşe amortizoare, utilizate la sistemul de suspensie al autovehiculelor.

În acest context trebuie observat că prin Suplimentul nr. 1 al Raportului de expertiză, Dl. Expert Ing. B. precizează că "în clasificarea tarifară nu se poate ignora destinaţia piesei atâta timp cât aceasta apare explicit chiar în textele codificării vamale", în continuare fiind aduse argumente suplimentare potrivit cărora destinaţia piesei are relevanţă în clasificarea tarifară.

În acest sens trebuia valorificată şi jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, invocată de reclamantă, prin care se relevă faptul că destinaţia produsului poate să constituie de asemenea un criteriu obiectiv de clasificare, în măsura în care este inerentă respectivului produs, caracterul inerent trebuind să poată fi apreciat în funcţie de caracteristicile şi de proprietăţile obiective ale acestuia.

În mod greşit nu nu au fost analizate susţinerile prin care reclamanta s-a referit la scopul particular pentru care aceste produse au fost fabricate, respectiv fabricarea de piese şi componente pentru autoturisme, care în mod concret se identifică cu scopul importului realizat.

Instanţa de fond reţine că în efectuarea expertizei, "expertul a indicat doar Normele explicative la Sistemul Armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor aferente poziţiilor 73.04, 7328 (n.n. probabil 7326), 73.07, arătând că reperele nu pot fi clasificate la aceste poziţii şi face referire la textul Notelor explicative al Nomenclaturii combinate, aferentă sub-poziţiilor tarifare pe care le exclude şi nici a sub-poziţiei tarifare pe care o propune".

Constatând anumite lipsuri şi nelămuriri ale Raportului de expertiză prima instanţă putea cere lămuriri suplimentare expertului, sau putea dispune efectuarea unei noi expertize în cauză.

De asemenea, din analizarea Suplimentului nr. 1 la Raportul de expertiză, se poate observa că expertiza a avut în vedere Notele explicative ale Nomenclaturii combinate precum şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, respectiv Normele Explicative la Sistemul Armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, Regulamentul comisiei (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vama Comunitar.

Instanţa de fond reţine că în Raportul de expertiză nu a identificat taxele vamale aplicabile în mod corect întrucât "poziţia pe care o propune 7326.90.98 este compus din 8 cifre şi nu permite stabilirea nivelului de taxe, în condiţiile în care este obligatorie stabilirea la nivel de 10 cifre". În cauză, conform normelor aplicabile, potrivit concluziilor expertului, "în cadrul Poziţiei tarifare 7326.90.98, se observă că există diferite subgrupe: 7326.90.10, 20, 30,40, 90, subgrupe ce în conformitate cu pagina oficială TARIC, au toate aceeaşi taxă vamală, respectiv 2.7 %." - aspecte precizate în Suplimentul nr. 1 al Raportului de expertiză, respectiv pagina 10 si 11 astfel, respingerea de către prima instanţă a concluziilor sub acest aspect, este neîntemeiată. Instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la clasificarea reperelor 1206902, 1206903, 1302902, 1303002, 1400102, 3901203 la Poziţia tarifară 7326.90.98.90, 2.7 % taxe vamale, situaţie ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Faţă de aceste motive, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a decis înlăturarea concluziilor Raportului de expertiză şi a Suplimentelor la Raportul de expertiză, întocmite în cauză, în temeiul unor argumente neconcludente care echivalează cu necercetarea fondului cauzei din perspectiva apărărilor şi susţinerilor formulate de reclamantă

În această ordine de idei Înalta Curte mai observă că sentinţa recurată nu cuprinde o motivare corespunzătoare exigenţelor impuse de legiuitor prin art. 425 C. proc. civ.. În esenţă, prima instanţă, în analizarea cererii formulată de societate, avea obligaţia de a efectua o analiză comparată din punct de vedere tehnic a poziţiilor tarifare 7306.30.19.90 şi 7326.90.98.90 (stabilite de Societate pentru cele 9 repere) cu Poziţia tarifară 7307.99.80.98 (stabilită de BVI Sibiu pentru cele 9 repere) şi să stabilească pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, care dintre cele 3 Poziţii tarifare sunt aplicabile produselor importate de Societate.

Mai mult, în analiza efectuată trebuia să arate motivele pentru care reperele 1206902, 1206903, 1302902, 1303002, 1400102, 3901203, nu pot fi clasificate la poziţia tarifară 7326.90.98.90 având în vedere că prin Raportul de expertiză, se constată că Poziţia tarifară corectă pentru toate cele 9 repere este 7326.90.98.90 precum şi având în vedere că prin înscrisurile Informaţiile Tarifare Obligatorii ("ITO") emise de Autoritatea Vamală din Germania pentru C. (depuse la dosarul cauzei de Societate) se stabileşte că produsele importate de A. trebuie clasificate la Poziţia tarifară 7326.90.98.90. Mai mult, din perspectiva analizei tehnice efectuate prima instanţă nu putea să ignore nici faptul societatea a obţinut, în cursul lunilor februarie- martie 2017, Deciziile privind informaţiile tarifare obligatorii emise în numele şi pentru uzul A. S.R.L. (ataşate la dosar), în conformitate cu prevederile Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al uniunii (denumit în continuare "Codul Vamal unional") cu privire la reperele disputate.

Faţă de aceste motive, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a decis înlăturarea concluziilor Raportului de expertiză şi a Suplimentelor la Raportul de expertiză întocmite în cauză, în temeiul unor argumente neconcludente care echivalează cu necercetarea fondului cauzei din perspectiva apărărilor şi susţinerilor formulate de reclamantă, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Având în vedere concluziile reţinute în analiza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care impun trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se impune examinarea criticilor de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către instanţa de fond cu ocazia rejudecării.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 88 din 21 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşiinstanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2020.