Nullity of cassation appeal for failure to pay judicial stamp duty in anti-discrimination fine litigation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the exception of nullity and annulled the appellant’s appeal as unpaid, thereby leaving the lower court’s judgment dismissing the original claim in force. The dispute concerned an administrative challenge to a national anti-discrimination council decision imposing a 1,000 RON contraventional fine, where the initial instance had declined material jurisdiction to the appellate level, which subsequently rejected the plaintiff’s request for annulment. The appellate court’s decision stands because the appellant failed to pay the mandatory 100 RON judicial stamp duty for the cassation appeal, violating the procedural requirement that such payment be evidenced under penalty of nullity. The decisive legal basis comprised Article 24(2) of OUG 80/2013 regarding the tax amount for appeals based on the violation or misapplication of substantive law, and Article 486(2) and (3) of the Civil Procedure Code, which establishes that the failure to attach proof of payment renders the appeal null.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to pay judicial stamp duty in anti-discrimination fine litigation: Împotriva sentinţei civile nr. 3211 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 martie 2016, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 57/20.01.2016, emisă de Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata amenzii contravenţionale în sumă de 1000 RON.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 5274 din 28 septembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16 noiembrie 2016.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3211 din 19 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 3211 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu au depus întâmpinări în dosarul instanţei de recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Prin citaţia comunicată recurentei-reclamante A. la data de 09.11.2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 3211 din 19 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, obligaţie pe care recurenta-reclamantă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat.
Din verificările efectuate, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru şi nici nu a solicitat acordarea de facilităţi la plata taxei. Totodată, deşi la termenul de judecată a depus o cerere de amânare a judecării cauzei (după rămânerea instanţei în pronunţare), însoţită de înscrisuri, între acestea nu se afla dovada achitării taxei de timbru.
Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3211 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3211 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2020.