Entitlement to pension benefits for ethnic persecution: validity of forced intra-territorial relocation under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, leaving the appellate court's ruling intact, which annulled the administrative decision and maintained the claimant's status as a victim of ethnic persecution. The dispute concerned the revocation of a previous administrative decision that had granted the claimant entitlements under Law no. 189/2000 for the period between June and October 1944, when he was forcibly relocated from his domicile to another locality within Hungary; the administrative authority had initially granted benefits but later withdrew them, arguing that the relocation did not constitute ethnic persecution because it remained within the same national territory. The court ruled that the claimant was entitled to benefits under Article 1(lit. c) of Government Ordinance no. 105/1999 and its implementing norms, holding that forced relocation due to ethnic motives by Hungarian authorities constituted persecution regardless of whether the destination was within or outside the ceded territory, and finding that the claimant successfully proved this fact through civil registry documents and witness testimony.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 2 din Legea nr. 189/2000, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Entitlement to pension benefits for ethnic persecution: validity of forced intra-territorial relocation under Law 189/2000: The dispute concerned the revocation of a previous administrative decision that had granted the claimant entitlements under Law no. 189/2000 for the period between June and October 1944, when he was forcibly relocated from his domicile to another locality within Hungary; the administrative authority had initially granted benefits but later withdrew them, arguing that the relocation did not constitute ethnic persecution because it remained within the same national territory. The court ruled that the claimant was entitled to benefits under Article 1(lit. c) of Government Ordinance no. 105/1999 and its implementing norms, holding that forced relocation due to ethnic motives by Hungarian authorities constituted persecution regardless of whether the destination was within or outside the ceded territory, and finding that the claimant successfully proved this fact through civil registry documents and witness testimony.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded, cited in the reasoning immediately preceding the operative order to reject the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 5 aprilie 2004, reclamantul Ț.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea deciziei nr. 3851 din 23 martie 2004, emisă de pârâtă și menținerea hotărârii acesteia, nr. 3851 din 19 noiembrie 2002.
În motivare, reclamantul a arătat că prin hotărârea nr. 3851 din 19 noiembrie 2002, pârâta i-a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 iunie 1944 - 15 octombrie 1944, cât a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice.
Ulterior, în mod nelegal, autoritatea pârâtă a revenit asupra acestei hotărâri, pe care a anulat-o prin decizia contestată, apreciind eronat că persecuția etnică nu a fost dovedită, deoarece ambele localități se aflau pe teritoriul Ungariei.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 319/CA/2004 - PI din 26 aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat decizia atacată și a păstrat hotărârea nr. 3851/2002, emisă de pârâtă.
Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și cu faptul că reclamantul și-a dovedit susținerile privind strămutarea, ca persecuție din motive etnice, neavând relevantă localitatea unde a fost strămutat, atâta timp, cât legea nu face nici o distincție în acest sens.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, care a susținut, în esență, că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece, în lipsa unui act oficial, din probele administrate nu rezultă că reclamantul a fost persecutat, astfel încât să se poată justifica refugiul acestuia dintr-o localitate situată pe teritoriul cedat Ungariei, într-o altă localitate aflată tot în Ungaria, în perioada iunie 1944 - octombrie 1944, așa cum prevede expres art. 2 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, „conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul, în altă localitate, din motive etnice”.
În cauză, așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, prin înscrisurile de stare civilă depuse și declarația autentică a martorilor M.A. și P.I., intimatul-reclamant a dovedit că se încadrează în prevederile legale mai sus citate, strămutarea sa de către autoritățile maghiare (jandarmi), din comuna Aștileu, sat Chiștag, județul Bihor, în localitatea Budoi, județul Bihor, din iunie 1944, până în octombrie 1944, constituind o modalitate de persecuție etnică în accepțiunea actului normativ în discuție.
Întrucât prima instanță a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 319/CA/2004 - PI din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2005.