Annulment bid fails; earlier final ruling stands after improper-service and material-error grounds rejected.

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra contestaţie în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 3390 din 17 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din 29 mai 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.1.

2. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 3390 din 17 octombrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 a formulat contestaţie în anulare S.C. B. S.R.L., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 din C. proc. civ.

3. Apărările intimatei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt

Prin întâmpinarea formulată, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a invocat inadmisibilitatea contestaţiei în anulare.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

În ceea ce priveşte admisibilitatea contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile generale, respectiv ca hotărârea care se contestată să fie definitivă, iar motivul de contestaţie să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Art. 503 din C. proc. civ. prevede:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale,,.

În cauză, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 din C. proc. civ., susţinând că nu a fost legal citat la soluţionarea contestaţiei în anulare, nu a fost prezent la judecată, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), h) şi j) din C. proc. civ. şi instanţa a fost în eroare când a pronunţat încheierea atacată.

Referitor la primul motiv al contestaţiei în anulare, se reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), k) şi j) din C. proc. civ., invocate, citaţia va cuprinde:

"numărul dosarului, numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părţii potrivnice şi obiectul cererii, alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă, precum şi ştampila instanţei şi semnătura grefierului."

Totodată, art. 157 alin. (3) din C. proc. civ. stabileşte că:

"Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Din analiza textului de lege menţionat, se constată că lipsa menţiunii de la lit. c) şi k) este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, cerinţele prevăzute la lit. g) şi j) nefiind sancţionate cu nulitatea absolută.

Analizând însă citaţia emisă contestatorului pentru termenul din 17 octombrie 2018, se constată că aceasta conţine toate elementele esenţiale obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) din C. proc. civ., inclusiv menţiunile prevăzute la lit. lit). c), g), h) şi j) din acelaşi cod, a căror lipsă a fost invocată de parte.

Aşa fiind, în cauză nu se poate vorbi de o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin aplicarea sancţiunii juridice a nulităţii, în condiţiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestaţie în anulare privind nelegala citare a părţii, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de contestaţie în anulare invocat de contestator, Înalta Curte observă că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Astfel, pentru a fi incidente dispoziţiile legale menţionate, este necesar ca hotărârea atacată să fi fost pronunţată de o instanţă ce a soluţionat cauza în recurs.

În speţa dedusă judecăţii, prin decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare nu s-a soluţionat un recurs promovat de contestator, ci a fost respinsă o altă contestaţie în anulare formulată de acelaşi contestator. Or, situaţia în care contestaţia în anulare este îndreptată împotriva unei decizii prin care a fost respinsă o altă contestaţie în anulare nu se circumscrie ipotezei prevăzute art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât obiectul acestei căi extraordinare de atac, hotărârea dată în recurs, precum şi motivele pentru care poate fi exercitată nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situaţii decât cele conţinute expres în dispoziţiile din C. proc. civ.

Pe de altă parte, contestatorul a invocat în mod formal dispoziţiile legale anterior menţionate, invocând încălcări ale unor dispoziţii legale de către instanţă şi incorecta reţinere a unor temeiuri de drept, apreciind că soluţia corectă era aceea de admitere, iar nu cea de respingere a contestaţiei în anulare.

Or, aceste aspecte nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, constituind astfel un veritabil "recurs", imposibil de analizat pe calea contestaţiei în anulare.

În concluzie, motivele invocate de către contestator nu pot fi încadrate în textele de lege invocate drept temei al căii de atac exercitate în cauză.

Pentru considerentele expuse şi ţinând seama de dispoziţiile art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3390 din 17 octombrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3390 din 17 octombrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2021.