Peremption of appeal motion lacking request for judgment in absentia following suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 09.01.2019 sub nr. dosar x/2018, recurenta-pârâtă A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 743 din 25.10.2018, pronunţate de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect "pretenţii - plată nelegală spor", în contradictoriu cu intimata-reclamantă U.A.T. com. Perişoru, jud. Călăraşi şi intimaţii-chemaţi în garanţie B. - Primarul Comunei Perişoru, C., solicitând admiterea cererii de recurs, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor judiciare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 70 din 16 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată.

A fost admisă excepţia de perimare.

S-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă U.A.T. com. Perişoru, jud. Călăraşi, intimaţii-chemaţi în garanţie B. - Primarul Comunei Perişoru, C..

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea acesteia, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, a arătat că a fost respinsă în mod greşit cererea de repunere a cauzei pe rol şi s-a admis în mod netemeinic excepţia perimării.

A menţionat că a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol la 18.10.2019, în interiorul termenului de şase luni de la data ultimului act de procedură. Astfel, se poate constata faptul că termenul de şase luni nu a fost depăşit şi că soluţia instanţei de fond este una netemeinică.

4. Apărările intimaţilor

Intimata-pârâtă UAT Com. Perişoru, jud. Călăraşi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de recurentă pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de punctul 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

În speţă, prin încheierea din data de 23.05.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva sentinţei civile nr. 743/25.10.2018, pronunţate de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, pentru lipsa părţilor, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin cererea din 18.10.2019, recurenta a solicitat repunerea cauzei pe rol, iar instanţa a acordat termen de judecată în 16.01.2020.

Nici la acest termen părţile nu au fost prezente, astfel încât, constatând că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părţilor, instanţa a respins cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată, a admis excepţia de perimare invocată din oficiu şi a constatat perimată cererea de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Odată îndeplinite condiţiile stabilite de textul legal anterior menţionat, instanţa de judecată este obligată să dispună suspendarea judecăţii. Măsura de suspendare a judecăţii se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumţie este dedusă din faptul neprezentării părţilor la termenul de judecată la care au fost legal citate şi din inexistenţa la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 415 pct. 1 din C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părţi doreşte continuarea judecăţii. Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 din C. proc. civ.

Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii.

Aceasta este şi situaţia în speţa dedusă judecăţii, părţile lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii apelului, de la data suspendării acestuia în data 23.05.2019, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speţă.

Nu poate fi primită susţinerea recurentei în sensul că, indiferent dacă s-ar socoti începerea termenului de şase luni de la 23.05.2019 sau de la 11.06.2019, data comunicării încheierii, acesta nu ar fi depăşit având în vedere cererea formulată la 18.10.2019, astfel că soluţia instanţei de fond este una netemeinică.

Cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă la data 18.10.2019, în lipsa unei solicitări de judecare a cauzei în lipsă şi în condiţiile în care părţile nu s-au prezentat la termenul acordat la 16.01.2020, nu poate constitui un act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condiţiile în care instanţa a dispus suspendarea la termenul din 23.05.2019 tocmai pentru lipsa nejustificată a părţilor, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea în lipsă.

Cererea recurentei, deşi purta denumirea de cerere de repunere pe rol, nu avea aptitudinea de a produce efectul specific unui astfel de act procedural, şi anume reluarea cursului judecăţii, atâta vreme cât ea nu avea un conţinut care să satisfacă exigenţele art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., adică să reflecte voinţa părţii de judecare a cauzei în lipsă, în ipoteza în care părţile nu se prezintă.

Actul de procedură întreruptiv al cursului termenului de perimare trebuie să fie unul efectuat în vederea judecării procesului, cerinţă neîndeplinită de actul de procedură îndeplinit de recurentă ulterior suspendării cauzei. Cererii de repunere pe rol formulate la data de 18.10.2019 i se putea recunoaşte calitatea de act valid de procedură care să întrerupă cursul perimării numai în condiţiile în care ar fi cuprins şi solicitarea de judecare a cauzei în lipsă în ipoteza lipsei părţilor, deoarece numai într-o asemenea situaţie se putea pune capăt situaţiei care a determinat suspendarea judecăţii cauzei şi se putea considera că cererea a fost făcută cu scopul de reluare a judecăţii.

Potrivit prevederilor art. 181 alin. (3) din C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe luni, el se împlineşte în ziua corespunzătoare zilei de plecare din ultima lună.

În speţă, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. a început să curgă la data de 23.05.2019 şi s-a împlinit la data de 23.11.2019, potrivit prevederilor legale enunţate anterior.

Prin raportare la aceste repere temporale şi la conţinutul deficitar al cererii depuse de recurenta-reclamantă pentru a se relua judecata recursului, se constată că în mod judicios a reţinut instanţa de recurs că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile recurentei, care nu a îndeplinit un act de procedură valabil de natură a întrerupe cursul perimării.

În consecinţă, Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 70 din 16 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 70 din 16 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2021.