Suspension quashed and remanded where defendant's in-absentia request survived transfer.

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii: Inspecţia Judiciară, B. - inspector judiciar, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Vâlcea, C. şi D. judecători la Tribunalul Vâlcea, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea Rezoluţiei nr. 3314/1J/1536DIJ/2018 şi exercitarea acţiunii disciplinare împotriva sus-numiţilor, pentru a fi obligaţi la repararea pagubei din dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Vâlcea, respectiv suma de 200.000 RON daune morale, precum şi despăgubiri rezultate din tergiversarea soluţionării cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 559/14.12.2018 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Craiova şi a fost declinată soluţionarea cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 18 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecăţii cauzei faţă de lipsa părţilor.

Prin încheierea din 10 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă cererea de repunere a cauzei pe rol şi s-a menţinut suspendarea judecăţii cauzei dispusă prin încheierea din 18 iunie 209.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierilor pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi continuarea judecăţii.

În motivarea recursului, a arătat, în esenţă, că în speţă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către pârâţi.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierile recurate în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 223 din C. proc. civ.:

"Art. 223. - (1) Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfăţişează numai una dintre părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii prezente, se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, examinând şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

În conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Judecătorul va suspenda judecata: (…) 2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Prin încheierea din 18 iunie 2019, prima instanţă a suspendat judecata, reţinând lipsa părţilor la strigarea cauzei, deşi, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta B. solicitase judecarea cauzei în lipsă, cerere care produce efecte pe tot parcursul judecăţii în primă instanţă a cererii de chemare în judecată, chiar dacă instanţa iniţial învestită - Curtea de Apel Craiova şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Potrivit art. 411 alin. (2) din C. proc. civ., cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanţa în faţa căreia a fost formulată, însă aceste dispoziţii nu pot fi interpretate în mod formal, respectiv înţelegând prin "instanţă" fiecare instanţă de judecată învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, fie prin voinţa părţilor, fie prin hotărâri de declinare a competenţei. Înalta Curte constată că se impune interpretarea dispoziţiilor legale enunţate cu observarea scopului urmărit de către legiuitor, anume ca cererea privind judecarea în lipsă să îşi producă efecte numai în etapa procesuală în care se află procesul (în primă instanţă, în apel, în recurs etc.).

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsura suspendării judecării cauzei este nelegală, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., câtă vreme pârâta B. solicitase judecarea cauzei în lipsă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) şi 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi cu aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 18 iunie 2019 şi din 10 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Va casa încheierile atacate şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 18 iunie 2019 şi din 10 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierile atacate şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2021.