Partial annulment of penalties upheld; revaluation surplus from forced sale held taxable, service expenses deductible.

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi, prin reprezentant legal, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi anularea Deciziei nr. 667 din 19.09.2016 de soluţionare a contestaţiei formulată de S.C. A. S.R.L. Galaţi a Deciziei de impunere nr. x/25.07.2016 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi si a Raportului de inspecţie fiscala nr. x/25.07.2016 prin care societatea a fost impusă la plata sumei de 4.056.390 RON, din care: 4.007.609 RON reprezentând impozit pe profit şi 48.781 RON reprezentând taxa pe valoare adăugată, a Deciziei de impunere nr. x/28.07.2015 privind obligaţiile fiscale stabilite in urma corecţiilor evidentei fiscale emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi si prin care societatea a fost impusa la plata sumei de 609.919 RON, din care: 8 .778 iei reprezentând penalitate de Întârziere TVA si 601.141 RON reprezentând penalitate de Întârziere impozit pe profit penalităţi pentru debite stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.07.2016 şi a Deciziei nr. 3054/28.07.2016 referitoare la obligaţiile de plata accesorii emisa de Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Galaţi si prin care societatea a fost impusa la plata sumei de 2.224.379 RON, cu titlu de dobânzi pentru debite stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.07.2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 40 din 9 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi, în contradictoriu cu pârâtele: Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi s-a dispus anularea în parte a deciziei nr. 667/19.09.2016, a deciziei de impunere nr. x Gl 242/25.07.2016 emisă de A.J.F.P. Galaţi şi a RIF nr. xl 214/25.07.2016, a deciziei de impunere nr. x/28.07.2016 şi a deciziei nr. 3054/28.07.2016, pe care le-a menţinut pentru următoarele sume: impozit pe profit suplimentar 3.993.614 RON; dobânzi întârziere la plată 2.193.691 RON impozit pe profit; penalităţi întârziere plată 1.299.572 RON impozit pe profit; TVA 461 RON; dobânzi întârziere plată TVA 147 RON; penalităţi întârziere plată TVA 75 RON. Totodată, a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 4000 RON diferenţă onorariu expert B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei 40 din 9 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând hotărârea pronunţată de instanţa de fond prin prisma motivelor de casare prevăzute de dispoziţiilor art. 488 punctul 4 si 8 C. proc. civ. şi solicitând, în rejudecare, admiterea acţiunii cu consecinţa anulării deciziei nr. 667/19.09.2016, a deciziei de impunere nr. x Gl 242/25.07.2016, a deciziei de impunere nr. x/28.07.2016 şi a deciziei nr. 3054/28.07.2016.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate au fost formulate următoarele critici:

Prin Decizia de impunere nr. x/28.07.2015 privind obligaţiile fiscale stabilite in urma corecţiilor evidentei fiscale emisa de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi si prin care societatea a fost impusa in mod nejustificat la plata sumei de 609.919 RON, din care:

- 8.778 RON reprezentând penalitate de întârziere TVA si

- 601.141 RON reprezentând penalitate de întârziere impozit pe profit -

Penalităţile au fost stabilite pentru debite constatate prin Decizia de impunere nr. x/25.07.2016 prin Deciziei nr. 3054/28.07.2016 referitoare la obligaţiile de plata accesorii emisa de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi si prin care societatea a fost impusa in mod nejustificat la plata sumei de 2.224.379 RON, cu titlu de dobânzi pentru debite stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.07.2016

Prin sentinţa nr. 40/09.03.2018 a Curţii de Apel Galaţi se precizează ca aceste acte se menţin pentru următoarele sume:

"dobânzi întârziere la plată 2.193.691 RON impozit pe profit; - penalităţi întârziere plată 1.299.572 RON impozit pe profit; - TVA 461 RON - dobânzi întârziere plată TVA 147 RON; -penalităţi întârziere plată TVA 75 RON".

Se observă, aşadar, că deşi prin actul administrativ fiscal contestat Decizia de impunere nr. x/28.07.2015 se stabileşte o penalitate de întârziere impozit pe profit de 601.141 RON prin sentinţa recurată se menţin penalităţi de întârziere plata impozit pe profit de 1.299.572 RON, stabilindu-se în fapt noi creanţe fiscale suplimentare de către instanţa de judecată, competenţa stabilirii acestor creanţe revenind in mod exclusiv organelor fiscale.

Sentinţa nr. 40/09.03.2018 a Curţii de Apel Galaţi este nelegală, fiind pronunţată cu interpretarea si aplicarea greşită a legii, motiv pentru care se impune reevaluarea situaţiei de fapt si de drept dedusa judecăţii.

Prima instanţă a admis acţiunea formulată în ceea ce priveşte anularea taxei pe valoare adăugate si parţial a impozitului pe profit.

Impozitul pe profit suplimentar in cuantum de 3.993.614 RON provine din reevaluarea unui teren din patrimonial societăţii, evaluare dispusă cu prilejul unei executării silite. În acest context, instanţa de judecata a făcut o greşită interpretare a textelor legale incidente in cauză, bazându-şi întreg raţionamentul juridic pe concluziile expertizei fiscale dispuse in cauză.

Tratamentul fiscal aferent rezervelor din reevaluare se raportează la prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal conform căruia "Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă".

Normele metodologice aferente acestui text de lege vin să clarifice modul de interpretare a prevederilor legale:

"571. În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (5), corelate cu dispoziţiile art. 19 din Codul fiscal, surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale, care a fost anterior deductibil, evidenţiat potrivit reglementărilor contabile în contul "Rezultatul reportat" sau în contul "Alte rezerve", analitice distincte, se impozitează la momentul modificării destinaţiei rezervei, distribuirii rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. Pentru calculul profitului impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor".

Înregistrarea şi menţinerea în capitaluri proprii, respectiv conturi de rezerve sau rezultatul reportat, analitice distincte, a rezervelor constituite în baza unor acte normative nu se consideră modificarea destinaţiei sau distribuţie.

In cazul de fata suma de 25.508.775 RON se regăseşte si in prezent in contul 1065 "Rezerve din surplusul din reevaluare", fiind inclusa in capitaluri proprii.

Instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, considerând ca este vorba de o vânzare in contextul in care era vorba despre o executare silită. Atâta timp cât societatea are in evidenţa contabilă evidenţiată rezerva din reevaluare, impozitarea acesteia se va realiza doar in momentul reducerii acestei rezerve într-una din circumstanţelor anterior prezentate.

Operaţiunea de ieşire din patrimoniu a terenului nu a fost o operaţiune comerciala (cu preţ negociat pe baza cererii si ofertei), a fost o operaţiune forţată fiind efectul executării silite, generată de raportul de evaluare întocmit de executorul judecătoresc si nicidecum din iniţiativa societăţii. Aşadar, evaluarea s-a realizat în scopul executării si nu a măririi patrimoniului societăţii.

În condiţiile in care societatea nu a putut dispune in mod liber de bunurile existente in patrimoniu, a fost nevoita sa înregistreze reevaluarea terenului, pe care nu a putut sa o conteste. Cu toate acestea s-a păstrat acest surplus din reevaluare in capitaluri proprii, motiv pentru care impozitarea acestuia in alte condiţii decât cele prevzute de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este de natura a spori prejudiciul societăţii creat prin operaţiunea de executare silita.

Aşadar, neavând de a face cu o operaţiune de vânzare pentru a fi operabile prevederile art. 22 alin. (5)1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ci o executare silita şi atâta timp cat surplusul din reevaluare se regăseşte în capitalurile proprii ale societăţii impozitarea este prematura si forţată.

Tratamentul fiscal aferent rezervelor din reevaluare este statuat de ORDINUL Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene):

"113. - (1) Terenurile nu se amortizează."

"124. - (1) În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferenţa dintre valoarea rezultată în urma reevaluării şi valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare, ca un sub element distinct în "Capital şi rezerve" (contul 105 "Rezerve din reevaluare"). Tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative.

(2) Indiferent dacă valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exerciţiului financiar, entităţile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele informaţii: a) valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar; b) diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar; c) sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar, prezentându-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea legislaţiei în vigoare; d) valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar.

(3) Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezerve (contul 1065 "Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare"), atunci când acest surplus reprezintă un câştig realizat. In sensul prezentelor reglementări câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câştig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.

(4) Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel: - ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau - ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.

(5) Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţa rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

(6) Rezerva din reevaluare trebuie redusă în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei de evaluare utilizate şi pentru obţinerea scopului său.

(7) Sumele reprezentând diferenţe de natura veniturilor şi cheltuielilor rezultate la reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit şi pierdere.

(8) Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat.

(9) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3) şi (6), rezerva din reevaluare nu poate fi redusă.

În înţelesul Reglementarii contabile conformă cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Directiva a VII-a a CEE, aprobată prin OMFP 3055/2009, valoarea netă contabila a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile si ajustările acumulate din depreciere sau pierdere de valoare.

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal actualizată prin O.U.G. nr. 34/2009 - la articolul 22, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (51), cu următorul cuprins:

"(51 Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate si/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz."

Analizând speţa de faţă, concluzia este următoarea:

- Obiectul supus reevaluării a fost un teren arabil în suprafaţă de 100.000 metri pătraţi situat pe raza localităţii Brăila, Tarlaua 29, Parcela 6, identificat în Cartea Funciară nr. x, a localităţii Brăila, cu număr cadastral x;

- A. a respectat prevederile OMFP nr. 3055, în sensul că a înregistrat terenul corespunzător, incluzând şi taxele notariale, nu a calculat amortizare şi nu a dedus cheltuieli cu amortizarea imobilului, astfel că nu se supune reglementărilor art. 22 alin. (5)1 din Legea nr. 571/2003, reevaluarea a fost înregistrată corect, mai întâi în contul 105 - "Rezerve din reevaluare" şi apoi direct în rezerve (contul 1065 "Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare").

Ieşirea imobilului din gestiune s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 24 alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - "Veniturile care rezultă din cedarea mijlocului fix (înregistrate în contul 7583) sunt venituri impozabile, iar cheltuielile ocazionate de scoaterea din funcţiune a mijlocului fix (înregistrate in contul 6583) sunt cheltuieli deductibile".

La 31.12.2011 contul 1065 "Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare" rămâne în evidenţa contabilă cu soldul de 25.508.775 RON şi sunt aplicabile prevederile de la art. 124 alin. (8) din OMFP 3055/2009 privind contabilitatea, conform căruia rezerva din reevaluare ce a devenit câştig prin valorificarea activului poate fi utilizata prin distribuire direct sau indirect.

Legiuitorul nu a detaliat ce înseamnă distribuire, astfel încât analizând comportamentul soldului acestei rezerve prin funcţionarea contului de rezerve, conform reglementarilor contabile aplicabile rezulta ca rezervele pot fi utilizate pentru următoarele situaţii:

- se majorează capitalul social;

- se acoperă pierderile contabile ale exerciţiilor anterioare;

- se distribuie sub forma de dividende către asociaţi/acţionari.

Deci, suma de 25.508.775 RON s-ar impozita în momentul distribuirii ca dividende sau, la fuziune sau lichidare, nicidecum aşa cum a interpretat organul fiscal, acceptând o dată înregistrarea veniturilor din cedarea terenului aşa cum a fost reflectată contabilitate şi, impunând încă o dată societăţii asimilarea sumei de 25.508.775 RON ca "element similar veniturilor" şi impozitarea cu 16%.

În concluzie, prima instanţă în mod greşit a preluat opinia expertului fiscal, care si-a însuşit opinia organului fiscal fără a analiza in mod concret obiecţiunile formulate de reclamantă.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate iar in rejudecare sa admiterea acţiunii, asa cum a fost formulată.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe, au declarat recurs, pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor publice Galaţi, criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că sentinţa recurată este nelegală având în vedere următoarele considerente:

Impozitul pe profit in suma de 13.995 RON, anulat prin sentinţa recurată, este aferent cheltuielilor nedeductibile in suma de 87.469 RON stabilite prin decizia nr. F-GL 242/25.07.2016, din care:

- 52.354 tei cheltuieli cu serviciile prestate înregistrate in baza facturilor nr. x/14.11.2011 in valoare de 27.298 RON si nr. 282/30.11.2011 in valoare de 25.056 RON reprezentând lucrări efectuate de C. S.R.L. fara situaţie de lucrări, deviz, fara respectarea prevederilor art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare;

La momentul efectuării inspecţiei fiscale aceste acte nu au fost prezentate, sens in care organul de inspecţie fiscala nu a putut admite ca deductibile aceste cheltuieli.

- 35.115 RON servicii (comision intermediere, selecţie potenţiali chiriaşi, informare si asistenta in procesul de negociere, in baza contractului nr. x/21.01.2011 încheiat cu S.C. D. S.R.L., fosta S.C. E. S.R.L. Bucureşti), înregistrate de societate in perioada in care nu realiza venituri din închiriere, in baza. facturilor întocmite si prezentate in anexa la prezentul raport de inspecţie fiscala, fără respectarea prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare:

Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Taxa pe valoarea adăugata stabilită de organul de inspecţie si anulata prin Hotărârea civila 40/2018, in suma de 48.320 RON a fost stabilita prin decizia nr. F-GL 242/25.07.2016 si este compusa din:

- 12.565 RON TVA deductibila aferenta serviciilor prestate de C. S.R.L., fără situaţie de lucrări, deviz;

- 8.428 RON TVA deductibila aferenta serviciilor prestate (comision intermediere, selecţie potenţiali chiriaşi, informare si asistenta in procesul de negociere, in baza contractului nr. x/21.01.2011 încheiat cu S.C. D. SRL), înregistrate de societate in perioada in care nu realizează venituri din închiriere;

- 5.069 RON TVA deductibila care provine din următoarele achiziţii, înregistrate de societate in contul 623 "Cheltuieli cu reclama si protocol" reprezentând ornamente stradale, cadouri, felicitări, Windows grafic, placi, pungi cadouri si servicii artistice;

- 5.861 RON TVA deductibila aferenta cheltuielilor de protocol si cu serviciile prestate, cheltuieli nedeductibile stabilite in urma inspecţiei fiscale efectuate;

- 6.943 RON TVA deductibila din factura nr. x/05.09.2014 in valoare de 28.928 RON reprezentând "daune interese teren", cheltuieli nedeductibile stabilite in urma inspecţiei fiscale efectuate;

- 9.454 RON TVA colectata aferenta cheltuielilor nedeductibile Înregistrate de societate in suma de 63.904 (cont 654 "pierderi din creanţe si debitori" - clienţi neincasati care s-au radiat sau pentru care s-a închis procedura de faliment).

Invocă dispoziţiile art. 6 din O.G. nr. 92/2003 privind fostul Cod de procedură fisc modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competentelor ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză."

De asemenea, conform prevederilor art. 11, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind fostul Codul fiscal, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autorităţile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzacţie care nu are scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.

Tot în acelaşi sens dispunea si pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 norme de aplicare a Codul fiscal, sens în care, pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare:(care nu exista in speţa).

- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.

Pentru motivele arătate solicită admiterea recursului şi, în rejudecare, casarea sentinţei de fond şi respingerea în totalitate ca nefondată a cererii de anulare a Deciziei de soluţionare nr. 667/19.09.2016 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi si a deciziilor de calcul accesorii.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatele-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor publice Galaţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamantei şi admiterea recursului AJFP Galaţi, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

În motivare arată că recursul este nefondat. Astfel, se poate observa că instanţa de fond a preluat in totalitate concluziile expertizei, menţionând chiar in acest sens: "Curtea va da eficienţă juridică expertizei efectuate in cauză".

Or, in penultima pagina a sentinţei se menţionează:

"Având in vedere constatările si opiniile expertului prezentate in cadrul răspunsurilor date pentru fiecare obiectiv in parte s-a reconsiderat profitul impozabil si calculat impozitul aferent, ... pentru care s-au calculat dobânzi si penalităţi de întârziere, din care rezultă că reclamanta datorează bugetului de stat următoarele obligaţii fiscale:

-profit suplimentar constatat de expertul fiscal -3.993.614 RON (mai mic decât cel constatat de organul fiscal de 4.007.609 RON)

-penalităţi întârziere la plata impozit pe profit -1299.572 RON (mai mare decât cele calculate de organul fiscalele 601.141 RON).

Prin urmare, in opinia reclamantei, constatările expertului pot fi preluate de instanţă numai in măsura in care diminuează sumele, apreciindu-se eronata preluarea de concluzii care constata sume de plata in plus la bugetul de stat.

În mod evident, oricare ar fi dispoziţia definitivă a instanţei, fie de diminuare, fie de majorare a sumei de plata la bugetul de stat, organul fiscal o va respecta, chiar dacă in timpul controlului au fost calculate penalităţi mai mici decât cele calculate de expertul desemnat.

2. Referitor la veniturile stabilite suplimentar in suma de 25.508.775 "RON reprezentând diferenţe favorabile rezultate din reevaluarea unui teren, reaminteşte că, în fapt, în anul 2011 societatea a achiziţionat un teren arabil (asa cum reiese si din extrasul de carte funciara de la dosar) "în suprafaţa de 100.000 mp de la persoana fizica F., in baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/08.09.2011, in valoare de 1.270.590 RON.

In luna septembrie 2011 societatea a înregistrat in evidenta contabila achiziţia terenului la valoarea de 1.304.390 RON, valoare ce a inclus si taxele notariale in suma de 33.800 RON. Terenul este situat pe raza localităţii Brăila, in tarlaua x, parcela x.

In luna decembrie 2011 societatea înregistrează in evidenta contabila in contul 211 "Terenuri" suma de 25.508.775 RON reprezentând reevaluarea terenului, prin următoarele articole contabile: 2111 = 1050 25.508.775 RON; 1050 = 1065-25.508.775 RON. .

La data de 31.12.2011 valoarea totala a terenului este in suma de 26.813.165 RON (valoarea iniţială 1.304.390 RON"+ 25.508,775 RON diferenţe din reevaluare). Reevaluarea terenului a fost făcuta de G., la solicitarea societăţii H. S.R.L. Galaţi, in luna august 2011 (anexa .RIF), valoarea propusa de evaluator este 6.912.334 euro, respectiv 29.189.404 RON;

Tot in luna decembrie 2011 terenul este scos din gestiunea societăţii, ca urmare a executării silite de B.E.J. I., in baza următoarelor documente:

- factura nr. x/20.12.2011 în valoare de 8.130.033 RON, cumpărător (adjudecatar) S.C. J. S.A. Galaţi (anexa RIF);-

- factura nr. x/20.12.2011 in valoare de 18.683.132 RON, cumpărător (adjudecatar) S.C. K. S.R.L. Galaţi (anexa RIF).

Terenul in valoare de 26.813.165 RON a fost adjudecat în indiviziune creditorilor S.C. K. S.R.L. si S.C. J. S.R.L., asa cum reiese din Actul de adjudecare imobil nr. 163/14.12.2011 si a actului adiţional (anexa RIF) in care se menţionează că societăţii J. S.A. Galaţi îi revine proporţional cu creanţa in suma de 8.130.033 RON si societăţii K. S.R.L. îi revine proporţional cu creanţa in suma de 18.683.132 Iei.

In evidenţa contabilă societatea a înregistrat următoarele articole contabile: 4511 =7583 cu suma de 8.130.033 RON 4511 = 7583 cu suma de 18.683.132 RON 6583 = 211 cu suma de 25.508.775 RON.

SC A. S.R.L. avea obligaţia de a înscrie suma de 25.508.775 RON înregistrata in contul 105 în declaraţia anuală privind impozitul pe profit ca "element similar veniturilor" si de a calcula impozit pe profit in conformitate cu art. 19 alin. f1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

In conformitate cu prevederile art. 22 alin. (51) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate si/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe.

In urma inspecţiei fiscale efectuate s-a recalculat profitul impozabil pentru anul 2011 si s-au stabilit următoarele:

- venituri totale in suma de 57.353.116 RON;

- cheltuieli totale in suma de 32.401.421 RON;

- profit brut in suma de 24.951.695 RON;

- cheltuieli nedeductibile in suma de 95.862 RON;

- profit impozabil in suma de 25.047.557 RON;

Opinia expertului judiciar concordă în mare parte cu opinia organului fiscal în sensul in care si acesta apreciază că reclamanta avea obligaţia de a înscrie suma de 25.508.775 înregistrata in contul .105 in declaraţia anuala privind impozitul pe profit ca "element similar veniturilor" si de a calcula impozit pe profit in conformitate cu art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

Din răspunsul dat de expert la obiecţiunile reclamantei, referitoare la încadrarea contabilă a operaţiunii in cauză, rezultă:

"Reclamanta susţine, in final, că prin aplicarea măsurii de impozitare dispusă de inspecţia fiscala ar însemna dublă impozitare. Afirmaţia dublei impozitări nu are niciun fel de susţinere atât timp cât nu se face dovada că înaintea (s.n.) inspecţiei fiscale reclamanta ar fi înscris in Declaraţia anuală privind impozitul pe profit si ca ar fi înregistrat in evidentele sale contabile si virat in aceasta obligaţie fiscala de plata către Bugetul de Stat".

In concluzie, solicită respingerea recursului reclamantei şi admiterea recursului AJFP Galaţi.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 4 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar L.. este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul acţiunii în contencios administrativ îl constituie anularea Deciziei nr. 667 din 19.09.2016 de soluţionare a contestaţiei formulată de S.C. A. S.R.L. Galaţi, a Deciziei de impunere nr. x/25.07.2016 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi si a Raportului de inspecţie fiscala nr. x/25.07.2016 prin care societatea a fost impusă suplimentar cu suma de 4.056.390 RON, din care: 4.007.609 RON reprezentând impozit pe profit şi 48.781 RON reprezentând taxa pe valoare adăugată, a Deciziei de impunere nr. x/28.07.2015 privind obligaţiile fiscale stabilite in urma corecţiilor evidentei fiscale emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi si prin care societatea a fost impusă cu suma de 609.919 RON, din care: 8 .778 iei reprezentând penalitate de întârziere TVA si 601.141 RON reprezentând penalitate de întârziere impozit pe profit penalităţi pentru debite stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.07.2016 şi a Deciziei nr. 3054/28.07.2016 referitoare la obligaţiile de plată accesorii, emisă de Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Galaţi si prin care societatea a fost impusa la plata sumei de 2.224.379 RON, cu titlu de dobânzi pentru debite stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.07.2016.

I. Într-o primă critică, recurenta reclamantă a solicitat înlăturarea dispoziţiei primei instanţe referitoare la menţinerea deciziei de impunere nr. x/28.07.2016 cu privire la suma de 1.299.572 RON reprezentând penalităţi de întârziere la plata impozitului pe profit.

Consideră că valoarea penalităţilor stabilite de prima instanţă, în contextul în care aceste penalităţi au fost menţinute, nu pot exceda celei stabilite prin actele administrative contestate.

Astfel, prin Decizia de impunere nr. x/28.07.2015 privind obligaţiile fiscale stabilite in urma corecţiilor evidentei fiscale emisa de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi si prin care societatea a fost impusa in mod nejustificat la plata sumei de 609.919 RON, din care:

- 8.778 RON reprezentând penalitate de întârziere TVA si

- 601.141 RON reprezentând penalitate de întârziere impozit pe profit -

Penalităţile au fost stabilite pentru debite constatate prin Decizia de impunere nr. x/25.07.2016 prin Deciziei nr. 3054/28.07.2016 referitoare la obligaţiile de plata accesorii emisa de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi si prin care s-a stabilit suma de 2.224.379 RON, cu titlu de dobânzi pentru debite stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.07.2016

Prin sentinţa nr. 40/09.03.2018 a Curţii de Apel Galaţi se dispune menţinerea acestor acte pentru următoarele sume: "dobânzi întârziere la plată 2.193.691 RON impozit pe profit; - penalităţi întârziere plată 1.299.572 RON impozit pe profit; - TVA 461 RON - dobânzi întârziere plată TVA 147 RON; -penalităţi întârziere plată TVA 75 RON".

Intimata pârâtă, prin întâmpinarea formulată, achiesează în fapt la susţinerile recurentei reclamante, subliniind că prima instanţă avea posibilitatea să-şi însuşească constatările expertului fiscal numai in măsura in care prin acestea se diminuează sumele stabilite suplimentar de către organul fiscal, fiind eronată preluarea de concluzii care constata sume de plata în plus la bugetul de stat.

Având în vedere poziţia procesuală comună a părţilor, potrivit cărora prima instanţă nu avea posibilitatea să-şi însuşească concluziile expertizei fiscale efectuate în cauză în situaţia în care valoarea obligaţiilor fiscale stabilite de expert excedează sumelor stabilite prin deciziile de impunere contestate, în caz contrar s-ar ajunge la încălcarea pincipiului non reformatio in pejus, Înalta Curte va înlătura dispoziţia primei instanţe referitoare la menţinerea deciziei de impunere nr. x/28.07.2016 cu privire la suma de 1.299.572 RON reprezentând penalităţi de întârziere la plată impozit pe profit.

II. În ceea ce priveşte impozitul pe profit suplimentar în cuantum de 3.993.614 RON, prima instanţă a reţinut că aceasta rezultă din tratamentul fiscal aferent rezervelor din reevaluare, reevaluare dispusă cu prilejul unei executări silite prin care imobilul proprietatea reclamantei a fost adjudecat creditorilor urmăritori pentru suma de 26.813.165 RON, reprezentat de valoarea creanţelor pe care aceştia le aveau asupra averii debitoarei S.C. A. S.R.L.

Astfel, în actele financiar-contabile aferente anului 2011 reclamanta raportează o pierdere cumulată de 557.080 RON, fără a ţine seama de faptul că licitaţia organizată de către executorul judecătoresc a avut ca scop vânzarea imobilului (terenului) în vederea achitării creanţelor societăţii, respectiv că executarea silită constituie o operaţiune similară unui act de vânzare-cumpărare, consemnat în facturile emise către cei doi creditori, respectiv factura nr. x/20.12.2011, în valoare de 8.130.033 RON emisă către S.C. J. S.A. Galaţi si factura nr. x/20.12.2011, în valoare de 18.683.132 RON, emisă către S.C. K. S.R.L. Galaţi.

Tratamentul fiscal al acestor rezerve este reglementat de art. 22, (1) şi (5) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu precizările aduse de Normele Metodologice de aplicare a Legii Codul fiscal, prin care se prevede:

Art. 22 "Provizioane si rezerve: (1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:

(5) Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv."

Normele Metodologice de aplicare a Codul fiscal, vin cu precizări în vederea aplicării corecte a art. 22, alin. (5), astfel: (51) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz.

Din punct de vedere contabil, potrivit prevederilor pct. 124 alin. (3) din O.M.F.P. 3055/2009 privind aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezerve (contul 1065 "Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare"), atunci când acest surplus reprezintă un câştig realizat.

În sensul prezentelor reglementări, câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidentă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare.

Astfel, Înalta Curte apreciază că în mod corect a reţinut prima instanţă că, potrivit reglementărilor legale invocate, prin actul de vânzare cumpărare a terenului câştigul se consideră realizat odată cu scoaterea din evidenţa contabilă a reclamantei a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare.

Prin criticile formulate în recurs s-a susţinut că prima instanţă a apreciat, cu greşita aplicare a normelor de drept fiscal, că în momentul scăderii din gestiune a terenului cu valoarea sa contabilă, care includea si diferenţa rezultată în plus din reevaluare, în sumă de 25.508.775, reclamanta avea obligaţia înscrierii acestei sume în declaraţia anuală privind impozitul pe profit si calculării impozitului pe profit, aşa cum prevede art. 19, alin. (1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.

Înalta Curtea apreciază că susţinerile recurentei reclamante sunt neîntemeiate întrucât operaţiunea de ieşire din patrimoniu a terenului chiar dacă nu a fost o operaţiune consensuală, efectuată din iniţiativa societăţii, ci una forţată, în cadrul executării silite, generată de raportul de evaluare întocmit de executorul judecătoresc în scopul executării si nu a măririi patrimoniului societăţii, vânzarea în sine atrage aplicarea prevederilor art. 22 alin. (5)1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind nerelevant, sub aspectul obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite în aplicarea acestor dispoziţii, că în înregistrările contabile s-a păstrat acest surplus din reevaluare in capitaluri proprii.

Cu privire la recursul declarat de recurentele-pârâte Adminsitraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor publice Galaţi, Înalta Curte apreciază că este nefondat

Prin criticile formulate în recurs, recurentele pârâte au susţinut, în esenţă, că pentru impozitul pe profit in suma de 13.995 RON, aferent cheltuielilor nedeductibile in suma de 87.469 RON stabilite prin decizia nr. F-GL 242/25.07.2016, societatea nu a dovedit că reprezintă cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

În ceea ce priveşte suma de 52.354 RON, cheltuieli cu serviciile înregistrate in baza facturilor nr. x/14.11.2011 in valoare de 27.298 RON si nr. 282/30.11.2011 in valoare de 25.056 RON, reprezentând lucrări efectuate de C. S.R.L., societatea, la momentul inspecţiei fiscale, nu a prezentat situaţii de lucrări, deviz, aceste cheltuieli nefiind conforme cu prevederile art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare;

Cu privire la impozitul pe profit de 35.115 RON servicii (comision intermediere, selecţie potenţiali chiriaşi, informare si asistenta in procesul de negociere, in baza contractului nr. x/21.01.2011 încheiat cu S.C. D. S.R.L., fosta S.C. E. S.R.L. Bucureşti), aceste cheltuieli au fost înregistrate de societate in perioada in care nu realiza venituri din închiriere, in baza facturilor întocmite si prezentate in anexă la prezentul raport de inspecţie fiscală, fără respectarea prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare:

Cu privire la taxa pe valoarea adăugata în suma de 48.320 RON stabilită suplimentar, recurenţii pârâţi au invocat dispoziţiile art. 6 din O.G. nr. 92/2003 privind fostul Codul de procedură fiscală, art. 11, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind fostul Codul fiscal, precum şi pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 norme de aplicare a Codul fiscal, potrivit cărora, pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, proceşe-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare:(care nu exista in speţa).

- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.

Astfel, recurenţii pârâţi au reiterat motivele de fapt care au fundamentat concluzia organului fiscal în ceea ce priveşte nedeductibilitatea acestor sume:

- 12.565 RON TVA deductibila aferenta serviciilor prestate de C. S.R.L., fără situaţie de lucrări, deviz;

- 8.428 RON TVA deductibila aferenta serviciilor prestate (comision intermediere, selecţie potenţiali chiriaşi, informare si asistenta in procesul de negociere, in baza contractului nr. x/21.01.2011 încheiat cu S.C. D. SRL), înregistrate de societate in perioada in care nu realizează venituri din închiriere;

- 5.069 RON TVA deductibila care provine din următoarele achiziţii, înregistrate de societate in contul 623 "Cheltuieli cu reclama si protocol" reprezentând ornamente stradale, cadouri, felicitări, Windows grafic, placi, pungi cadouri si servicii artistice;

- 5.861 RON TVA deductibila aferenta cheltuielilor de protocol si cu serviciile prestate, cheltuieli nedeductibile stabilite in urma inspecţiei fiscale efectuate;

- 6.943 RON TVA deductibila din factura nr. x/05.09.2014 in valoare de 28.928 Iei reprezentând "daune interese teren", cheltuieli nedeductibile stabilite in urma inspecţiei fiscale efectuate;

- 9.454 RON TVA colectata aferenta cheltuielilor nedeductibile Înregistrate de societate in suma de 63.904 (cont 654 "pierderi din creanţe si debitori" - clienţi neincasati care s-au radiat sau pentru care s-a închis procedura de faliment).

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile Legii 571/2003 privind Codul fiscal, 21 alin (1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal art. 155 (5) şi art. 146 (2) şi pct 46 din Normele de aplicare ale Codul fiscal, aprobate prin H. G. 44/2004, atât în ceea ce priveşte deductibilitatea cheltuielilor la determinarea profitului impozabil cât şi a taxei pe valoarea adăugată.

În ceea ce priveşte suma de 89.691 fel - Cheltuieli nedeductibile stabilite în timpul inspecţiei fiscale, prima instanţă a reţinut, în temeiul constatărilor expertului fiscal, că suma de 52.354 RON reprezentând lucrări de construcţii-montaj efectuate de C. S.R.L. este o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal la determinarea profitului impozabil, întrucât s-a făcut în baza contractului de prestări servicii nr x/29.08.2011; în urma efectuării lucrărilor contractate cu beneficiarul, prestatorul a emis facturile nr. x/14.11.2011 în valoare de 27.298 RON, fără T.V.A. si nr. 282/30.11.2011, în valoare de 25.056 RON, fără T.V.A.; Facturile emise după efectuarea prestaţiilor în baza contractului îndeplinesc toate condiţiile impuse pentru documentele justificative prevăzute Legea contabilităţii nr 82/1991, art. 6, Legea 571/2003 privind Codul fiscal, art. 21, alin. (1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, art. 155 (5) şi art. 146 (2) şi pct. 46 din Normele de aplicare ale Codul fiscal, aprobate prin H. G. 44/2004, fiind semnate atât de prestator cât şi de beneficiar şi însoţite de foile colective de prezenţă a personalului care a efectuat lucrările, cuprinzând şi orele efectiv prestate cu menţiunea că aceste foi de prezenţă au fost vizate de prestator si acceptate de beneficiar.

Faţă de starea de fapt avută în vedere de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentelor pârâte, în sensul că în decursul inspecţiei fiscale nu au fost prezentate situaţii de lucrări, deviz, aceste cheltuieli nefiind conforme cu prevederile art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sunt neconcludente din perspectiva motivului de recurs invocat.

Situaţia este similară şi în ceea ce priveşte deductibilitatea sumei de 35.115 RON, la determinarea profitului impozabil având în vedere constatările în fapt efectuate de către expertul fiscal. Astfel: suma de 35.115 RON - servicii (comision intermediere, selecţie potenţiali chiriaşi, informare şi asistenţă în procesul de negociere a fost plătită în baza contractului nr. x/21.01.2011 încheiat cu S.C. D.- fostă S.C. E. S.R.L Bucureşti); Facturile emise pentru aceste servicii, la care fac referire organele de inspecţie fiscală, întrunesc condiţiile de documente justificative conform prevederilor legale arătate în cazul precedent; cheltuiala efectuată a determinat realizarea de venituri impozabile ulterioare, societatea înregistrând ulterior efectuării acestor cheltuieli venituri din chirii.

În concluzie, susţinerea recurentelor pârâte în sensul că în perioada în care aceste cheltuieli au fost înregistrate societatea nu realiza venituri din închiriere nu constituie un argument concludent care să fundamenteze concluzia în sensul că aceste cheltuieli au fost efectuate fără respectarea prevederilor art. 21, alin. (1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu privire la taxa pe valoarea adăugata în suma de 48.320 RON, stabilită suplimentar de organul de inspecţie şi anulata prin sentinţa atacată, recurenţii pârâţi au invocat dispoziţiile art. 6 din O.G. nr. 92/2003 privind fostul Codul de procedură fiscală, art. 11, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind fostul Codul fiscal, precum şi pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 norme de aplicare a Codul fiscal, fără a combate cu argumente constatările primei instanţe.

Faţă de cele expuse, având în vedere dispoziţiile legale menţionate cât şi starea de fapt stabilită de prima instanţă în baza constatărilor expertului fiscal, Înalta Curte apreciază că prima instanţă în mod corect a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, criticile invocate de recurentele pârâte nefiind de natură să atragă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă, va casa în parte sentinţa recurată, şi rejudecând:

Va înlătura dispoziţia primei instanţe referitoare la menţinerea deciziei de impunere nr. x/28.07.2016 cu privire la suma de 1.299.572 RON reprezentând penalităţi de întârziere la plată impozit pe profit.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Totodată, având în vedere motivele arătate, va respinge recursul declarat de recurentele-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor publice Galaţi împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar L.., împotriva sentinţei civile nr. 40/09.03.2018, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Casează în parte sentinţa recurată, şi rejudecând:

Înlătură dispoziţia primei instanţe referitoare la menţinerea deciziei de impunere nr. x/28.07.2016 cu privire la suma de 1.299.572 RON reprezentând penalităţi de întârziere la plată impozit pe profit.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Respinge recursul declarat de recurentele-pârâte Adminsitraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor publice Galaţi împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.