Challenge to gas transport capacity overage tariff calculation methodology; inadequate judicial reasoning mandating remand

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 19.01.2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., a solicitat anularea Hotărârii 39/12.12.2017 pronunţate de Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa de gaze naturale, constituită în cadrul ANRE, şi, pe cale de consecinţă, respingerea ca nefondată a cererii de conciliere formulată de către Transgaz, în sensul constatării nelegalităţii modalităţii de calcul, de către Transgaz, a tarifului de depăşire a capacităţii rezervate în perioada noiembrie 2016- februarie 2017, în baza Contractului de transport al gazelor naturale nr. 6/22.09.2016 şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2643 din 07 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Transgaz S.A. ca neîntemeiată. A fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond s-a limitat la a cita prevederile art. 99, 80, 51 şi 18 alin. (2) şi că a interpretat eronat prevederile art. 18 şi 99 din Codul reţelei.

Totodată, aceasta a preluat poziţiile exprimate de către intimatele-pârâte şi nu a analizat argumentul reclamantei în sensul că modul de interpretare al art. 99 din Codul reţelei prin care se susţine faptul că prevederile legale menţionate s-ar referi la "fiecare din punctele" de la art. 18 alin. (2) din acelaşi act normativ nu doar că modifică nepermis formula legală de calcul, dar ignoră în mod flagrant prevederile art. I pct. 66 din Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 160/2015, prin care au fost modificate prevederile art. 99 din Codul reţelei.

A mai arătat recurenta că prima instanţă a interpretat în mod eronat şi prevederile art. 18 alin. (2) din Codul reţelei, considerând că modul reclamantei de interpretare a art. 99 din Codul reţelei ar fi infirmat de coroborarea acestuia cu art. 18 alin. (2).

A menţionat că instanţa de fond era obligată să aplice întocmai textul de lege care reglementa situaţia în speţă, respectiv dispoziţiile art. 99 din Codul reţelei care prevăd, în mod expres şi clar, faptul că tariful de depăşire a capacităţii rezervate se va plăti pentru depăşirea capacităţii rezervate pentru fiecare tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT şi nu să încerce o pretinsă corelare cu alte texte de lege, al cărei rezultat conducând chiar la modificarea textului de lege interpretat.

4. Apărările intimatelor

4.1 Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

4.2 Intimata-pârâtă Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că recursul este semnat de reprezentantul legal al societăţii reclamante, neconstituind un motiv de nulitate faptul că nu apare numele şi prenumele consilierului juridic care a întocmit cererea de recurs, având în vedere Decizia nr. 485/2015 a Curţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 13 alin. (2) teza a doua, ale art. 84 alin. (2), precum şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, sunt neconstituţionale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat din oficiu, Înalta Curte apreciază că este fondat, întrucât, deşi prin hotărârea recurată s-a respins acţiunea reclamantei ca nefondată, în considerentele respectivei hotărâri prima instanţă nu a motivat soluţia pronunţată, respectiv nu a fost arătat raţionamentul logico-juridic care a condus instanţa la această concluzie.

Înalta Curte constată că, în speţă, considerentele hotărârii recurate reprezintă o redare fidelă a unor paragrafe din întâmpinarea depusă la fondul cauzei de către pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, paragrafe aflate la filele x.

Prin urmare, se constată că hotărârea recurată nu cuprinde elementele logico-juridice ce au condus instanţa la pronunţarea soluţiei şi nici o analiză a susţinerilor părţilor ori a probatoriului administrat, pe care să se întemeieze această soluţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinţei nr. 2643 din 07 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii.

Admite recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinţei nr. 2643 din 07 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2021.