Withdrawal from appeal in urgent administrative claim for compensation quashed and remanded

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, printr-o încheiere definitivă, în procedură de urgenţă, obligarea pârâtei să dispună măsurile adecvate pentru a fi despăgubit de unităţile de fond deţinute la FNI, la care avea legal dreptul, conform Deciziei nr. 2098/04.06.2009, definitivă şi irevocabilă, investită cu formulă executorie, ce a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţie Penală, cu suma de 101.351,00 RON, în raport de rata inflaţiei, şi să i se ofere în acest fel protecţia efectivă a dreptului său fundamental de creanţă împotriva Statului Român, protejat prin dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţia României.

Reclamantul a solicitat obligarea directorului general să-i plătească în maxim 10 zile de la comunicarea hotărârii judecătoreşti în prezenta cauză daune morale în cuantum de 15.000 USD, la cursul zilei la care se va face plata.

Prin decizia nr. 1594 din 2 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea reclamantului A., la judecata cauzei, urmare a cererii formulate de reclamant la data de 8 martie 2018.

Împotriva acestei hotărâri recurentul-reclamant A. a formulat recurs.

Ulterior, recurentul-reclamant Tribunalul Caraş-Severin a formulat o cerere prin care a arătat că înţelege să renunţe la judecata recursului.

Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile incidente pricinii, Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata recursului.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.

(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanţa reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 406 alin. (1) şi alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei nr. 1594 din 2 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.