Public official incompatibility for concurrent private accounting roles and validity of data transfer under Directive 95/46

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/10.04.2017, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 373 din 21 noiembrie 2017, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că afacerea Bara şi alţii este pe deplin incidentă în cauză.

În această cauză există un temei legal pentru transmiterea de informaţii între CNAS şi ANAF conform prevederilor 315 din Legea nr. 95/2006. Cu toate acestea, Curtea a decis că nu este suficient să existe un text general într-un act normativ şi autoritatea publică să invoce un interes legitim pentru a se aprecia că transferul de date să se fi realizat cu respectarea legislaţiei europene în materia protecţiei datelor cu caracter personal.

Curtea de la Luxemburg a subliniat că transferul concret de date între părţile implicate (de pildă în speţa de faţă ANI şi Consiliul Judeţean Cluj) trebuie să se realizeze în baza unui protocol care să aibă valoarea de act normativ (par. 45 din hotărârea preliminară din afacerea Bara şi alţii).

De asemenea, Curtea de la Luxemburg a mai arătat că existenţa unui text normativ de genul art. 315 din Legea nr. 95/2006, care autorizează transferul de date cu caracter personal între instituţiile publice nu este suficient pentru a fi considerat o informaţie prealabilă care să permită scutirea operatorului de obligaţia de a informa persoanele de la care colectează date privind veniturile lor despre destinatarii acestor date, având ca rezultat că nu se poate considera că transmiterea datelor în cauză ar fi fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor art. 10 din Directiva 95/46/CE.

În opinia recurentei, este eronat a se interpreta şi aplica prevederile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 în sensul că prin asigurarea operaţiunilor de contabilitate la o entitate publică şi la o entitate privată constituie un caz de incompatibilitate deoarece din analiza reglementărilor legale se poate observa că nu există niciun fel de suprapunere a atribuţiilor legate de asigurarea contabilităţii la entităţile publice şi la cele private.

În primul rând, cadrul legal pentru asigurarea operaţiunilor de contabilitate la o instituţie publică şi la o instituţie privată este complet diferit. Astfel, pentru entităţile private contabilitatea se asigură în temeiul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 82/1991. Pentru verificarea atribuţiilor pe care le poate exercita un expert contabil pe bază de contract de prestări servicii trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 6 lit. a) din O.G. nr. 65/1994 cu privire la organizarea şi reglementarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi.

În ceea ce priveşte autorităţile publice, operaţiunile de contabilitate îşi regăsesc temei juridic în cadrul prevederilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002 în cazul entităţilor publice de la nivel central sau în cadrul prevederilor art. 84 din Legea nr. 273/2006 în cazul entităţilor publice de la nivel local.

Pentru dezvoltarea subiectului cu privire la ceea ce înseamnă operaţiunile de contabilitate de la nivelul entităţilor publice trebuie analizate prevederile art. 1.1 din normele metodologice din cadrul OMFP nr. 1917/2005.

Atribuţiile exercitate de recurentă, conform fişei postului pusă la dispoziţie de către Consiliul Judeţean Cluj, au privit efectuarea de plăţi asumate prin angajamente bugetare şi legale, calcularea obligaţiilor fiscale ale angajaţilor Consiliului Judeţean Cluj, efectuarea virărilor de credite bugetare, înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economice efectuate de Consiliul Judeţean, etc.

Pentru societatea B. S.R.L. recurenta a asigurat doar operaţiunile de contabilitate specifice unei societăţii comerciale de drept privat conform standardelor impuse de către Legea nr. 82/1991. Asigurarea contabilităţii la o societatea comercială presupune înregistrarea în registrele jurnal a operaţiunilor economice pe care aceasta le desfăşoară, completarea şi depunerea la organele fiscale competente a declaraţiilor fiscale aferente.

Recurenta mai precizează că între societatea B. S.R.L. şi Consiliul Judeţean Cluj nu au existat şi nu există raporturi contractuale sau de orice altă natură.

În această situaţie recurenta consideră că nu există o contrarietate de interese între funcţia publică şi cea privată. De altfel, dacă este să acceptăm punctul de vedere promovat de către prima instanţa s-ar ajunge în situaţia absurdă ca niciodată un absolvent de studii economice să nu poată să asigure operaţiuni de contabilitate la o entitate publică şi la una privată în aceeaşi perioadă de timp, ceea ce reprezintă o îngrădire nepermisă a dreptului constituţional la muncă, reglementat de art. 41 alin. (1) din Constituţia României.

În ceea ce priveşte colaborarea cu C., recurenta arată că a asigurat doar operaţiunile de contabilitate specifice unei asociaţii de promovare a tradiţiilor culturale ale judeţului Cluj, conform standardelor impuse de către Legea nr. 82/1991.

Însă asigurarea unei obligaţii legale (ţinerea contabilităţii) nu poate fi considerată ca fiind o afectare a regimului incompatibilităţilor.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de Evaluare nr. x/10.04.2017 încheiat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut în sarcina recurentei-reclamante că s-a aflat în stare de incompatibilitate în sensul art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, întrucât pe durata exercitării funcţiei publice de execuţie, de consilier grad superior la Serviciul Financiar -Contabil din cadrul Consiliului Judeţean Cluj, respectiv 1.10.2010 - 4.05.2014, a deţinut simultan funcţia de economist în cadrul S.C. B. S.R.L., în perioada 1.10.2010-4.05.2014, respectiv economist în cadrul C., în perioada 13.10.2011 - 1.05.2014, desfăşurând acelaşi tip de activitate potrivit fişelor de post aferente.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia în cauză art. 96 din Legea nr. 161/2003 a fost aplicat şi interpretat eronat de către instanţa de fond, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003:

"(1) Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice. Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statul special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului."

Începând cu anul 2009, legiuitorul a permis funcţionarilor publici să exercite funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public.

Aşadar, pentru depistarea unei legături directe sau indirecte între activităţile desfăşurate de un funcţionar public, în exercitarea funcţiei publice şi a unei activităţi conexe, în mediul privat, se vor avea în vedere, spre comparaţie, atribuţiile din fişa postului de funcţionar public şi domeniul/domeniile de activitate din sfera privată.

Înalta Curte constată că, în cauză, a fost reţinută starea de incompatibilitate, având în vedere faptul că recurenta a desfăşurat concomitent cu funcţia publică de consilier grad superior la Serviciul Financiar - Contabil din cadrul Consiliului Judeţean Cluj, respectiv 01.10.2010 - 04.05.2014, şi funcţiile de economist în cadrul S.C. B. S.R.L., în perioada 01.10.2010-04.05.2014 şi economist în cadrul C., în perioada 13.10.2011 - 01.05.2014, desfăşurând acelaşi tip de activitate, potrivit fişelor de post aferente.

Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut că există legătură directă între atribuţiile exercitate ca funcţionar public, respectiv, consilier la Serviciul Financiar - Contabil din cadrul Consiliului Judeţean Cluj şi funcţia de economist în cadrul societăţii comerciale B. S.R.L., respectiv funcţia de economist în cadrul C. deoarece aceste funcţii solicită pregătire în acelaşi domeniu şi presupun desfăşurarea aceluiaşi tip de activitate, respectiv conducerea evidenţei contabile, potrivit fişelor de post.

Astfel, legătura directă/indirectă între activităţile exercitate de recurentă nu poate fi înlăturată, în contextul în care prevenirea stărilor de incompatibilitate în apărarea principiilor enunţate de legiuitor, respectiv imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, constituie un imperativ esenţial într-o societate democratică.

Având în vedere aceste aspecte privind prevenirea stărilor de incompatibilitate, dispoziţiile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca persoana care deţine o funcţie publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activităţi care ar putea genera o stare de incompatibilitate.

Incompatibilitatea nu are legătură cu obţinerea unui folos material şi nici nu este instituită pentru a preveni obţinerea direct sau indirect a unor foloase materiale, pentru aceste aspecte există instituţia conflictului de interese, atât de natură administrativă cât şi de natură penală.

Prin cumularea mandatului de ales local cu o altă funcţie publică de autoritate sau cu o funcţie privată stabilită prin legea specială, alesul ar putea intra în conflict cu prerogativele si obligaţiile stabilite prin statutul său.

În ceea ce priveşte motivele de recurs potrivit cărora transmiterea datelor nu ar fi fost efectuată cu respectarea Directivei nr. 95/46 a Parlamentului European şi a Consiliului privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, Înalta Curte constată că potrivit art. 7:

"Statele membre prevăd ca datele cu caracter personal să fie prelucrate numai dacă:

(a) persoana vizată şi-a dat consimţământul neechivoc sau (b) prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract la care subiectul datelor este parte sau în vederea luării unor măsuri, la cererea acesteia, înainte de încheierea contractului sau (c) prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale care îi revine operatorului sau (d) prelucrarea este necesară în scopul protejării interesului vital al persoanei vizate sau (e) prelucrarea este necesară pentru aducerea la îndeplinire a unei sarcini de interes public sau care rezultă din exercitarea autorităţii publice cu care este învestit operatorul sau terţul căruia îi sunt comunicate datele sau (f) prelucrarea este necesară pentru realizarea interesului legitim urmărit de operator sau de către unul sau mai mulţi terţi, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate, care necesită protecţie în temeiul articolului 1 alin. (1)".

De asemenea, prevederile art. 5 din Legea nr. 677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal stabilesc condiţiile de legitimitate privind prelucrarea datelor şi anume:

(2) Consimţământul persoanei vizate nu este cerut în următoarele cazuri:

a) când prelucrarea este necesară în vederea executării unui contract sau antecontract la care persoana vizată este parte ori în vederea luării unor măsuri, la cererea acesteia, înaintea încheierii unui contract sau antecontract;

b) când prelucrarea este necesară în vederea protejării vieţii, integrităţii fizice sau sănătăţii persoanei vizate ori a unei alte persoane ameninţate;

c) când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului;

d) când prelucrarea este necesară în vederea aducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public sau care vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terţul căruia îi sunt dezvăluite datele;

e) când prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate;

f) când prelucrarea priveşte date obţinute din documente accesibile publicului, conform legii;

g) când prelucrarea este făcută exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică, iar datele rămân anonime pe toată durata prelucrării.

Înalta Curte constată că în cauza de faţă, procedura stabilită de Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare a fost îndeplinită faţă de recurentă, fiind înştiinţată de către inspectorul de integritate cu privire la declanşarea procedurii de evaluare.

Astfel, faţă de recurentă, Agenţia Naţională de Integritate a respectat, în emiterea raportului de evaluare, toată procedura legal impusă, fiind respectate prevederile privitoare la utilizarea informaţiilor cu caracter nepublic ale persoanei evaluate.

Transmiterea de date şi de informaţii de la instituţiile sau autorităţile statului sau de la alte persoane de drept privat către inspectorii de integritate are bază legală în conţinutul art. 15 din Legea nr. 176/2010, ceea ce este reglementat prin protocoale fiind doar procedura pe care această transmitere o implică.

Înalta Curte apreciază că în mod corect s-au reţinut ca fiind nefondate susţinerile recurentei privitoare la încălcarea dreptului la protecţia datelor cu caracter personal de către inspectorul de integritate, precum şi la incidenţa aplicabilităţii directe a dreptului unional în detrimentul dreptului naţional.

În raport de scopul şi activitatea desfăşurată de intimata-pârâtă, în mod cert prelucrarea este necesară, altfel nu şi-ar putea îndeplini atribuţiile prevăzute de lege.

Spre deosebire de cadrul factual şi legal constatat de CJUE în afacerea Bara (C-201/14) (în acest sens sunt relevante pct. 35-38 din Hotărârea pronunţată în afacerea Bara), în prezenta cauză intimata are, în temeiul art. 15 din Legea nr. 176/2006, o bază legală de a obţine orice date cu caracter personal care sunt necesare soluţionării dosarului de evaluare, iar, în mod corelativ, orice instituţie, autoritate publică sau persoană fizică ori juridică are obligaţia de a comunica asemenea date.

Prin urmare, Înalta Curte constată că transmiterea informaţiilor în prezenta cauză a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor Directivei nr. 95/46.

Câtă vreme art. 10-11 din Directiva 95/46 nu au fost încălcate, nu se mai pune problema necesităţii existenţei unei derogări de la drepturile şi obligaţiile stabilite prin aceste norme unionale, în conformitate cu art. 13 din acelaşi act juridic al Uniunii.

Din această perspectivă, contrar criticilor formulate de reclamantă, Înalta Curte constată că în speţă nu este incidentă cauza Bara.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 373/2017 din 21 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.