Salary Equalization for Public Sector Staff under O.U.G. 83/2014 and the "Maximum Level" Principle

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2017 pe rolul Tribunalului Maramureş, modificată în data de 3 noiembrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, ulterior declinării de competenţă, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Maramureş şi Curtea de Apel Cluj, obligarea acestora:

1) să emită decizii de salarizare (pentru fiecare reclamant în parte) ca urmare a recalculării indemnizaţiei de încadrare lunare începând cu data de 09.04.2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, cu precizarea că pentru reclamanta N. începând cu data de 10 decembrie 2015;

2) să recalculeze sporurile şi alte drepturi aferente salariului de încadrare lunar începând cu data de 09.04.2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, cu precizarea că pentru reclamanta N. începând cu data de 10 decembrie 2015;

3) Tribunalul Maramureş să plătească actualizarea sumelor de plată cu rata inflaţiei, calculată de la data scadenţei dreptului salarial lunar şi până la plata efectivă a acestuia;

4) Tribunalul Maramureş să plătească dobânda legală calculată de la data scadenţei dreptului salarial lunar şi până la plata efectivă a acestuia.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 443 din 7 februarie 2018, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă, a respins acţiunea faţă de acest pârât, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea precizată în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Maramureş, şi, în consecinţă, a obligat pârâta Curtea de Apel Cluj să emită pentru reclamanţi decizii individuale de stabilire a drepturilor salariale, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în privinţa reclamantei N. începând cu data de 10.12.2015 şi a obligat pârâtul Tribunalul Maramureş ca, după emiterea deciziilor, să achite fiecărui reclamant diferenţele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 10.12.2015 în privinţa reclamantei N., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Curtea de Apel Cluj a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că drepturile salariale ale reclamanţilor-intimaţi au fost stabilite corect, fără a exista discriminare faţa de angajaţii care au îndeplinit vechimea până la data de 31.12.2010.

Totodată, problema litigioasă ce vizează reîncadrarea şi plata drepturilor salariale, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare, a fost tranşată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Decizia nr. 32/2015.

Prin această decizie, s-a statuat că, în raport cu prev. art. 7 din Legea cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale, şi cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prev. art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit legii-cadru de salarizare, şi plata efectivă a drepturilor salariale, iar plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.

Prin urmare, prin "funcţie similară" se are în vedere persoana care are acelaşi grad profesional şi vechime în funcţie/muncă, dobândită ulterior intrării în vigoare a legii nr. 285/2010 şi care urmează a fi încadrată, în raport cu altă persoană care a îndeplinit în mod similar, acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă în vechime şi în funcţie tot ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.

Se observă, aşadar, că, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 şi a legilor anuale de salarizare ulterioare, există diferenţe de salarizare pentru persoane care se înscriu în aceeaşi tranşă de vechime în muncă, în funcţie de data la care au fost îndeplinite condiţiile de vechime ce atrăgeau un nou spor de vechime.

În opinia recurentei reîncadrarea reclamanţilor s-a făcut, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Legea 285/2010, cu păstrarea elementelor de calcul a drepturilor salariale prevăzute de Legea 330/2009, inclusiv a sporurilor prevăzute de aceasta, şi, implicit, cu respectarea prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010, aşa cum legea de salarizare anuală i-a precizat efectele, cu Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul Ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 42/2011 şi Ordinul Ministrului finanţelor publice nr. 77/2011, respectiv în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile la data stabilirii drepturilor salariale ale reclamanţilor.

Se mai precizează că potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 43/2016: " Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii sunt personal auxiliar şi conex în cadrul Judecătoriei Vişeu de Sus.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014:

"(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Conform art. 1 alin. (5) din acelaşi act normativ, "prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în anul 2015 personalul din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială beneficiază de drepturile salariale stabilite conform O.U.G. nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în 2015".

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a introdus alin. (51) la art. 1, care prevede că, "prin excepţie de la alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin Decizia nr. 23/26.09.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 899/9.112016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi a stabilit următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice."

Potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie (…) pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, "dispoziţiile prezentei legi se aplică: a) personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale".

Dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi magistraţilor, astfel că nu poate fi primită susţinerea pârâtului din cuprinsul întâmpinării, în sensul că aceste prevederi nu se aplică judecătorilor. Contrar acestei susţineri, este fără putinţă de tăgadă, inclusiv prin prisma deciziei Î.C.C.J. nr. 23/26.09.2016, că dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi personalului din sistemul justiţiei aflat în situaţia prevăzută de ipoteza normei, respectiv celor care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim, în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Practic, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, s-a creat posibilitatea legală ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice, care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, eliminându-se astfel diferenţele salariale rezultate, în anumite cazuri, în urma aplicării Legii nr. 284/2010.

Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Curtea de Apel Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 443 din 7 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.