Appeals by public employers rejected; salary recalculation at 405 RON upheld for judges.
Legislator summary
AI generatedThe court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) dismissed as unfounded the appeals brought by the public employers (Ministry of Justice, Court of Appeal Oradea, and Tribunal Bihor), thereby upholding in full the first-instance judgment of the Curtea de Apel Bucureşti, which had partially annulled Order No. 219/C/2017, ordered the Ministry to issue new salary-setting orders based on a sectoral reference value of 405 RON (plus 10% from 1 December 2015), and awarded the judges (who were claimants) the salary differences for the period 09.04.2015–01.10.2016, with legal interest and inflation adjustment. The dispute concerned the recalculated remuneration of judges following legislative changes (Law No. 71/2015 amending O.U.G. No. 83/2014, O.U.G. No. 20/2016 and O.U.G. No. 43/2016 amending O.U.G. No. 57/2015) and the implementing ministerial orders that fixed lower salary levels. The decisive legal basis was the binding interpretation given by the High Court's Decision No. 23/2016 (on the phrase "salarizat la acelaşi nivel") and Constitutional Court Decision No. 794/2016 declaring unconstitutional the exclusion of judicially recognized rights from the maximum salary level, so that the equalization to the maximum level under Article 1(5¹) O.U.G. No. 83/2014 and Article 31(1) O.U.G. No. 57/2015 had to apply to judges from 09.04.2015 and had to include rights conferred by final court decisions; the appeals were rejected under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code as the first instance had correctly applied these norms.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015, art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, art. 31alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ; Appeals by public employers rejected; salary recalculation at 405 RON upheld for judges: 219/C/2017, ordered the Ministry to issue new salary-setting orders based on a sectoral reference value of 405 RON (plus 10% from 1 December 2015), and awarded the judges (who were claimants) the salary differences for the period 09.04.2015–01.10.2016, with legal interest and inflation adjustment. The dispute concerned the recalculated remuneration of judges following legislative changes (Law No. 71/2015 amending O.U.G. No. 83/2014, O.U.G. No. 20/2016 and O.U.G. No. 43/2016 amending O.U.G. No. 57/2015) and the implementing ministerial orders that fixed lower salary levels. The decisive legal basis was the binding interpretation given by the High Court's Decision No. 23/2016 (on the phrase "salarizat la acelaşi nivel") and Constitutional Court Decision No. 794/2016 declaring unconstitutional the exclusion of judicially recognized rights from the maximum salary level, so that the equalization to the maximum level under Article 1(5¹) O.U.G. No. 83/2014 and Article 31(1) O.U.G. No. 57/2015 had to apply to judges from 09.04.2015 and had to include rights conferred by final court decisions; the appeals were rejected under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code as the first instance had correctly applied these norms.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeals as unfounded in the final orders.
Procedural rule applied to reject the appeals in the final orders.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2020
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să anuleze parţial Ordinul nr. 3524/C/28.09.2016 şi respectiv Ordinul nr. 219/C din 01.02.2017 emise de pârât, în ceea ce îi priveşte pe fiecare dintre reclamanţi;
- obligarea pârâţilor să emită ordinele de încadrare pentru fiecare dintre reclamanţi, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate care să includă majorările de 2, 5 şi 11% prin raportare la o valoare de referinţă de 405 RON majorată cu 10%, potrivit legii nr. 293/2015, acordate prin sentinţa civilă nr. 910/LM/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2008, sentinţă ce a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 327/17.02.2010/R pronunţată de Curtea de Apel Oradea în acelaşi dosar, începând cu data de 1.01.2009 - data încetării plăţii drepturilor stabilite prin hotărârea judecătorească şi până la data de 01.10.2016 conf. pct. l din Ordinul nr. 219/C.
- obligarea pârâţilor să emită câte un ordin, pentru fiecare reclamant, prin care să se calculeze indemnizaţia de încadrare brută lunară cuvenită fiecărui reclamant, cu includerea creşterilor salariale de 2, 5 şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 prin raportare la o valoare de referinţă de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit legii nr. 293/2015 acordată prin sentinţa nr. 910/LM/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2008, sentinţă ce a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 327/17.02.2010/R pronunţată de Curtea de Apel Oradea în acelaşi dosar, începând cu data de 1.01.2009 - data încetării plăţii drepturilor stabilite prin hotărârea judecătorească menţionată şi până la data de 01.10.2016 conf. pct. l din Ordinul nr. 219/C, sub sancţiunea plăţii în favoarea fiecărui reclamant a unei penalităţi de 100 RON/zi de întârziere.
- obligarea pârâţilor la plata către fiecare reclamant, a diferenţei dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor de mai sus şi drepturile salariale efectiv încasate pe perioada de la data de 1.01.2009 - data încetării plăţii drepturilor stabilite prin hotărârea judecătorească menţionată mai sus şi până la data de 01.10.2016 conf. pct. l din Ordinul nr. 219/C, cu obligarea acestora la plata dobânzii legale aferente fiecărei diferenţe lunare calculate de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale, precum şi la actualizarea acestor sume cu inflaţia calculate de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 631 din 14 februarie 2018, a respins excepţia prescripţiei, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor, a anulat parţial Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 219/C/01.02.2017, sub aspectul datei de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordine prin care să stabilească salariile reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015, a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat reclamanţii în perioada 09.04.2015 - 01.10.2016, dacă salariile le-ar fi fost stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv 405 RON majorat cu 10%, şi drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor în această perioadă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, a respins pretenţiile reclamanţilor anterioare datei de 09.04.2015, ca nefondate şi a respins capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului M.J. nr. 3524/C/28.09.2016, ca lipsit de interes.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor au declarat recurs.
I. Curtea de Apel Oradea, prin motivele de recurs, critică sentinţa primei instanţe prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că în mod greşit judecătorul fondului a reţinut existenţa unui refuz nejustificat al pârâţilor de punere în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015 şi ale O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost aceasta modificată prin O.U.G. nr. 43/2016, făcând o greşită aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi h) din Legea nr. 554/2004.
La data de 21.12.2016 a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/021.12,2016, în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aşa cum a fost modificat prin O.G. nr. 20/2016 şi prin O.G. nr. 43/2016, ţinând seama de Decizia nr. 23/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la sintagma "salarizat la acelaşi nivel" şi în considerarea Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 31alin. (1^2) din O.U.G. m. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.
De asemenea, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 219/C/01.02.2017 s-a stabilit că începând cu 1 octombrie 2016 magistraţii beneficiază de o indemnizaţie de încadrare calculată pe baza unei valori sectoriale de referinţă de 405 RON la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015. La emiterea acestui ordin au fost avute în vedere: Ordinul nr. 283/25.10.2016 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi adresele Consiliului Superior al Magistraturii nr. x/2017 şi nr. y/2016, înregistrate Ia Ministerul Justiţiei cu nr. x/2017 şi nr. y/2017, din care rezultă că valoarea de referinţă sectorială în funcţie de care se calculează salariul de bază/indemnizaţia de încadrare pentru judecătorii/procurorii detaşaţi în cadrul acestei instituţii, precum si pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor este de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi unele măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr". 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.
După centralizarea datelor comunicate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 1471/C/24.05.2017, prin care s-a stabilit, individual pentru judecătorii din circumscripţia Curţii de Apel Oradea, indemnizaţia pentru perioada 09.04.2015 -31.07.2016 precum şi nivelul acestor drepturi începând cu data de 1 august 2016- Potrivit acestui ordin judecătorii beneficiază în perioada 09.04.2015 - 31.07.2016 de o indemnizaţie de încadrare brută lunară şi de sporuri la nivel maxim stabilit pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, iar începând, cu data de 01.08.2016 aceştia beneficiază de drepturile salariale menţionate în anexă în dreptul fiecăruia.
II. Ministerul Justiţiei, în motivarea recursului, arată că în mod greşit instanţa de fond a dispus anularea parţială a OMJ nr. 219/C/1.02.2017 în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, întrucât ordinul respectiv este un act administrativ cu caracter normativ, prin care s-au stabilit cu caracter general indemnizaţiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie, vechime în funcţie (art. 1 alin. (2), iar nu drepturile salariale individuale ale acestora.
Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C/2016 a fost emis în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016, dispunând recalcularea la nivel maxim a indemnizaţiilor judecătorilor, începând cu 9 aprilie 2015.
La art. 1 al acestui ordin s-a prevăzut că, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, li se recalculează indemnizaţia la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, realizându-se astfel o unificare a indemnizaţiilor, prin eliminarea diferenţelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, în funcţie de actul normativ în vigoare.
Totodată, art. 2 din ordinul menţionat prevede că începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci şi 5%, 2% şi 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
III. Tribunalul Bihor critică hotărârea primei instanţe, având în vedere faptul că potrivit art. 2 din OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 s-a prevăzut că începând cu data de 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se calculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci şi 5%, 2% şi 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Valoarea de referinţă sectorială de 405 RON a fost folosită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Consiliul Superior al Magistraturii din data de 1 octombrie 2016 şi, totodată, în conformitate cu prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 43/2016, "prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salariat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".
Prin Decizia nr. 794/2016, Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile art. 31alin. (1)2din O.U.G. nr 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale, reţinând în motivarea deciziei că "în vederea egalizării prevăzute de art. 31alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în munca şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică".
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi va răspunde criticilor formulate prin considerente comune.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii A. şi B. sunt judecători la Judecătoria Aleşd, aflată în circumscripţia Tribunalului Bihor şi a Curţii de Apel Oradea, iar salarizarea acestora se stabileşte prin ordin al Ministrului Justiţiei.
Prin art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 introdus prin Legea 71/2015 şi care a intrat în vigoare la 09.04.2015 s-a prevăzut că "prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."
Textul de mai sus nu a fost aplicat personalului din justiţie, la nivelul ordonatorului principal de credite Ministerul Justiţiei, întrucât s-a considerat că se aplică doar în cazul instituţiilor expres menţionate în cuprinsul dispoziţiei legale, astfel că persoane aflate pe aceleaşi funcţii primeau salarii diferite în funcţie de legea aplicabilă la momentul stabilirii salariului.
Ulterior, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/26.09.2016 privind dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice".
Prin urmare, prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 introdus prin Legea 71/2015 trebuiau aplicate, începând cu 09.04.2015, şi la nivelul ordonatorului principal de credite Ministerul Justiţiei, implicit în cazul reclamanţilor, iar salarizarea personalului din justiţie trebuia făcută la nivelul maxim aferent fiecărei funcţii/grad/treaptă şi gradaţie.
Prin O.U.G. nr. 20/2016 publicată în M. Of. la 08.06.2016 a fost modificată şi completată O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, fiind introdus art. 31 care la alin. (1) a prevăzut că "Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".
De asemenea, O.U.G. nr. 57/2015 a mai fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 43/2016, fiind introduse, printre alte reglementări, şi prevederea cuprinsă în alin. (12) al art. 31 potrivit căreia "în aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti".
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederii redate mai sus şi s-a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.
În considerentele acestei decizii, Curtea Constituţională precizează expres că "în consecinţă, ca efect al neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică".
Pentru a pune în aplicare prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 introduse prin Legea 71/2015, astfel cum au fost interpretate prin Decizia ÎCCJ nr. 23/26.09.2016, precum şi prevederile art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, pârâtul Ministerul Justiţiei a emis, mai întâi, Ordinul nr. 4680/21.12.2016 prin care a stabilit salariile judecătorilor raportat la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, începând cu 01.08.2016.
Ulterior, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, Ministerul Justiţiei a stabilit salariile judecătorilor din cadrul instanţelor cu luarea în considerare a valorii sectoriale de 405 RON, majorată cu 10%, începând cu 01.10.2016, precizându-se şi că indemnizaţiile urmează a fi plătite începând cu luna februarie 2017 pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, iar diferenţele urmau a fi plătite după efectuarea calculelor şi asigurarea fondurilor necesare.
De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de recurenţii - pârâţi Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor împotriva sentinţei nr. 631 din 14 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.