Recourse annulled for lack of representative authority in challenge to data protection complaint resolution delay
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal by annulling the appellant's recourse for failure to prove the representative's authority to lodge the appeal, thereby leaving the first-instance decision intact. The dispute arose from the plaintiff's challenge to a decision by the National Authority for the Supervision of Data Processing extending the deadline for resolving a complaint regarding the illegal processing of personal data by a credit bureau operator; the first-instance court had previously found the main claim of compelling a solution to be moot because the operator had already deleted the negative data, while dismissing other claims as inadmissible or lacking object. The decisive legal basis for the final annulment was Article 82(1) and Article 87(2) of the Code of Civil Procedure, which require parties to prove representative capacity and mandate a new mandate for appeals, respectively, in conjunction with Article 20(3) of Law No. 554/2004 on administrative and fiscal litigation, establishing that the appellant was devoid of procedural capacity to sustain the appeal without valid representation.
Legislator headnote
AI generatedart. 82 alin. (1) C. proc. civ, art. 87 alin. (2) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Recourse annulled for lack of representative authority in challenge to data protection complaint resolution delay: Constatând că plângerea reclamantului a fost soluţionată, instanţa de fond a apreciat că cererea recurentului-reclamant privind obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii în termenul stabilit la art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 554/2004 a rămas fără obiect.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a contestat "Decizia" nr. 1654/24.02.2017 prin care se prelungeşte termenul de soluţionare a plângerii sale, înregistrată sub nr. x/26.01.2017 şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să fie obligată pârâta la soluţionarea plângerii în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă prin "Procedura de soluţionare a plângerilor şi sesizărilor";
- constatarea faptului că pârâta eludează cu bună ştiinţă obligaţiile ce-i revin conform legislaţiei în vigoare, prin interpretarea greşită a legii în raport cu dreptul UE;
- constatarea faptului că pârâta tergiversează nejustificat începerea investigaţiilor cu care a fost învestită;
- constatarea nelegalităţii dispoziţiilor art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 677/2001;
- constatarea nelegalităţii "Procedurii de soluţionare a sesizărilor şi plângerilor";
De asemenea, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 554/2004 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, a solicitat sesizarea C.J.U.E. cu privire la aspectele de drept care trebuie lămurite, dacă instanţa consideră că nu are suficiente informaţii relevante din jurisprudenţa europeană, precum şi sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la interpretarea dispoziţiilor neclare şi lipsite de previzibilitate din Legea nr. 677/2001, precum şi a altor dispoziţii incidente.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3763 din 7 octombrie 2017, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României şi cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ca inadmisibile, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate, a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de instanţă din oficiu, a respins capetele de cerere în constatare, ca inadmisibile, a admis excepţia lipsei de obiect, invocată de pârâtă şi a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca rămasă fără obiect.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului recursului.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând cu prioritate excepţia invocată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, pe cale de consecinţă, va anula recursul.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul a adresat Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal o plângere, formulată împotriva operatorului de date cu caracter personal B., învederând că i-au fost prelucrat datele personale în mod nelegal.
Prin adresa nr. x/24.02.2017, pârâta i-a comunicat reclamantului că cererea sa a fost înregistrată şi că vor fi efectuate demersuri în legătură cu aceasta, iar prin răspunsul nr. x/12.04.2017, pârâta a comunicat reclamantului că în urma investigaţiei efectuate, B. S.A. a şters de la Biroul de Credit datele negative privind pe reclamant, din raportul de credit emis pentru reclamant la 30.03.2017 a reieşit că la Biroul de Credit nu mai figurează contul aferent creditului de consum acordat reclamantului de către societate.
Constatând că plângerea reclamantului a fost soluţionată, instanţa de fond a apreciat că cererea recurentului-reclamant privind obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii în termenul stabilit la art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 554/2004 a rămas fără obiect.
Înainte de a analiza motivele de recurs formulate în cauză, Înalta Curte constată că recurentul nu a făcut dovada calităţii de reprezentant, deşi această obligaţie i-a fost pusă în vedere de instanţă.
Potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".
De asemenea, conform art. 87 alin. (2) C. proc. civ. teza finală "Susţinerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri."
Or, în speţă, reprezentantul nu este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii, fiind lipsit de calitate procesuală, astfel că acest lucru conduce la admiterea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului recursului.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, invocată de intimata - pârâtă şi, în consecinţă, anulează recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3763 din 7 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.